38,404 matches
-
Monte-Cristo în temnița sa de piatră nu a mai fost pierdut pentru lume”. Alți autori au analizat "Ben Hur" în contextul propriei vieți a lui Wallace. Istoricul Victor Davis Hanson a susținut că romanul a fost inspirat de experiența de comandant de divizie a lui Wallace în timpul Războiului Civil American, sub conducerea generalului Ulysses S. Grant. Hanson compară experiența reală de viață a lui Wallace pe câmpul de luptă (în elaborarea tacticilor și conducerea bătăliei, precum și invidia existentă în rândul comandanților
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
comandant de divizie a lui Wallace în timpul Războiului Civil American, sub conducerea generalului Ulysses S. Grant. Hanson compară experiența reală de viață a lui Wallace pe câmpul de luptă (în elaborarea tacticilor și conducerea bătăliei, precum și invidia existentă în rândul comandanților militari din Războiul Civil American) cu cea a personajului ficțional Iuda, care a vătămat fără intenție un comandant militar de rang înalt, provocând astfel o tragedie și suferință pentru familia Ben Hur. Deciziile controversate de comandă ale lui Wallace și
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
experiența reală de viață a lui Wallace pe câmpul de luptă (în elaborarea tacticilor și conducerea bătăliei, precum și invidia existentă în rândul comandanților militari din Războiul Civil American) cu cea a personajului ficțional Iuda, care a vătămat fără intenție un comandant militar de rang înalt, provocând astfel o tragedie și suferință pentru familia Ben Hur. Deciziile controversate de comandă ale lui Wallace și întârzierea sosirii sale pe câmpul de luptă în prima zi a Bătăliei de la Shiloh, în care armata lui
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
(n. 7 aprilie 1865 - d. ?) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2
Ioan Oprescu () [Corola-website/Science/335786_a_337115]
-
îndeplinit funcția de comandant de divizie în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2 Roșiori sau comandant al Brigăzii 1 Călărași. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Brigăzii 1 Călărași, în perioada 14/27 august - 2/15 septembrie 1916, comandant al comandant al Diviziei 13 Infanterie, în perioada 2
Ioan Oprescu () [Corola-website/Science/335786_a_337115]
-
în campania anului 1916. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2 Roșiori sau comandant al Brigăzii 1 Călărași. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Brigăzii 1 Călărași, în perioada 14/27 august - 2/15 septembrie 1916, comandant al comandant al Diviziei 13 Infanterie, în perioada 2/15 septembrie - 10/23 septembrie 1916
Ioan Oprescu () [Corola-website/Science/335786_a_337115]
-
gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2 Roșiori sau comandant al Brigăzii 1 Călărași. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Brigăzii 1 Călărași, în perioada 14/27 august - 2/15 septembrie 1916, comandant al comandant al Diviziei 13 Infanterie, în perioada 2/15 septembrie - 10/23 septembrie 1916 și șef de stat major al Corpului I Armată.
Ioan Oprescu () [Corola-website/Science/335786_a_337115]
-
superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2 Roșiori sau comandant al Brigăzii 1 Călărași. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Brigăzii 1 Călărași, în perioada 14/27 august - 2/15 septembrie 1916, comandant al comandant al Diviziei 13 Infanterie, în perioada 2/15 septembrie - 10/23 septembrie 1916 și șef de stat major al Corpului I Armată.
Ioan Oprescu () [Corola-website/Science/335786_a_337115]
-
armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2 Roșiori sau comandant al Brigăzii 1 Călărași. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Brigăzii 1 Călărași, în perioada 14/27 august - 2/15 septembrie 1916, comandant al comandant al Diviziei 13 Infanterie, în perioada 2/15 septembrie - 10/23 septembrie 1916 și șef de stat major al Corpului I Armată.
Ioan Oprescu () [Corola-website/Science/335786_a_337115]
-
dobândirea de către Tallinn a propriei sale administrații - cel puțin în 1248, când regele Danemarcei, Eric al IV-lea, a acordat orașului , dar poate și mai devreme. În 1265, Orașul de Jos a fost scutit de obligațiile față de și în 1288 comandanții castelului au pierdut și autoritatea judecătorească asupra Orașului de Jos. Lucrările de construcție și extindere asupra ambelor castele au continuat și în secolele ce au urmat. În prima jumătate a secolului al XIV-lea, a fost renovat zidul sudic al
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
Peć, Kosovska Mitrovica, Prizren și Gjakova. Îndrumata de mișcarea pentru autonomie, Liga a respins autoritatea turcă și a cerut separarea totală de Imperiul Otoman. Acesta la rândul sau încerca să suprime Liga și a trimis o armată în frunte cu comandantul turc Derviș Pasă, care, în aprilie 1881 capturase Prizrenul și zdrobise rezistență de la Ulcinj. Liderii Ligii și familiile lor au fost uciși sau arestați și deportați. În august 1878, Congresul de la Berlin a cerut o comisie care să traseze frontieră
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
a fost ca aceste gărzi să jure credință statului maghiar. La Cluj încă din 4 noiembrie, Senatul Național Român (subordonat ulterior Consiliului Național Român Central) a fost de acord cu Consiliul Național Maghiar local să recunoască pe generalul Siegler drept comandant al tuturor Gărzilor Naționale și concomitant a primit o sumă substanțială de bani de la guvernul maghiar cu scopul de a finanța separat Garda Națională Română. Ulterior, la cererea reprezentanului Consiliului Național Român Central - Iuliu Maniu și a ambasadorului român de la
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
capital de imagine. Conform statutului acestor Gărzi, în compunerea lor trebuiau să intre numai elemente de mare încredere, indiferent de religie. Gărzile rurale au fost structurate după principiul teritorial, efectivele recomandate fiind de maxim 5 % din totalul locuitorilor. De regulă comandantul trebuia să fie ofițer, iar în lipsa acestuia un subofițer. Membrii gărzilor au putut folosi atât uniformele vechii armate austro-ungare - însă fără însemnele acesteia, cât și haine civile. Toți membrii Gărzilor erau datori să poarte o brancardă tricoloră pe brațul stâng
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
ale acestora au avut înrolați ofițeri ai fostei armate austro-ungare. Compoziția lor a reflectat însă structura socială a populației și organizarea lor s-a făcut pe baza principiilor democratice, caracterizându-se prin preponderența elementului popular și prin alegerea democratică a comandanților. Revenirea în Transilvania a peste 50.000 de foști militari români ai Armatei Austro-Ungare a avut un rol benefic în ceea ce privește formarea Gărzilor. Pregătirea acestora din punct de vedere politic și organizatoric militar fusese deja făcută prin activitatea Senatului Militar Român
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
Victor Munteanu, de medicii Aurel Circa, Vasile Hâncu și de adjutantul Iustin Nestor. La 1 decembrie 100 de gardiști “înarmați și bine echipați” de aici, vor merge la Alba-Iulia pentru a ajuta la asigurarea ordinii. În Țara Bârsei ca și comandant al Gărzilor a fost numit profesorul Aurel Ciortea, iar ca adjunct căpitanul Iancu Munteanu. Reprezentând o reală forță militară, aceste Gărzi și-au desfășurat activitate în dificilele condiții asociate retragerii unei părți a Armatei Germane prin Brașov. În 6/19
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
trebuit sau nu să părăsească teritoriul ce urma a fi evacuat. Ca și consecință a prevederilor armistițiului, Banatul a fost pus sub administrație franco-sârbă. În această regiune gărzile - indiferent de naționalitate, au fost desființate prin ordonanța nr. 418/2 a comandantului Leon Farret al "Diviziei 11 coloniale franceze" , care ocupa militar zona. Unele formațiuni care primiseră ordin să traverseze teritoriul evacuat si să se îndrepte spre Arad au fost dezarmate de către trupele sârbe. În restul zonei situate la vest de linia
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
de încadrare a militarilor români în noua jandarmerie până la preconizata desființare a a Gărzilor - cel mai târziu la 1 februarie 1919. O mare parte din membrii gărzilor s-au înrolat voluntari în Armata de Transilvania în Diviziile a 16-a (comandant Dănilă Papp) și a 18-a (comandant Alexandru Hanzu). În 1940 la București s-a înființat "Asociația foștilor luptători din Gărzile Naționale din Ardeal și Banat", cu sediul în capitala României și filiale în toate județele din Ardeal și Banat
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
jandarmerie până la preconizata desființare a a Gărzilor - cel mai târziu la 1 februarie 1919. O mare parte din membrii gărzilor s-au înrolat voluntari în Armata de Transilvania în Diviziile a 16-a (comandant Dănilă Papp) și a 18-a (comandant Alexandru Hanzu). În 1940 la București s-a înființat "Asociația foștilor luptători din Gărzile Naționale din Ardeal și Banat", cu sediul în capitala României și filiale în toate județele din Ardeal și Banat.
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]
-
(n. 19 iunie 1900, Iași - d. 1979, București), a fost prima femeie ofițer din Marina Comercială Română. Fiica generalului Mihail Constanziu (comandantul Diviziei 2 Cavalerie, Iași), a făcut cursurile primare și gimnaziale prin diferitele garnizoane prin care a trecut cu tatăl său. A lucrat o vreme la o întreprindere forestieră și apoi la o sucursală a Băncii Marmorosch-Blanck. S-a căsătorit cu
Irina Constanziu-Vlassopol () [Corola-website/Science/332538_a_333867]
-
33 de mandate de arestare, vizând responsabilii prezumtivi de asasinatele din 29/30 noiembrie 1938, dar și de următoarele, respectiv: generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliției Capitalei, generalul Ion Bengliu, fost inspector general al Jandarmeriei, generalul Gheorghe Argeșanu, fost comandant al Corpului II de Armată, Radu Pascu, fost președinte al Curții de Apel București, colonel V.Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ștefan Gherovici și colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu și Alexandru Popescu din Jandarmerie
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
Moisescu, Gh. Niculescu, Gh. Oancea, Const. Sârbu, Ion Stănciucu, V. Tașcă și Nicolae Zăinescu, sergentul instructor Tudor Petre și soldatul Barabas Ion. În scurtă vreme, comisia a stabilit că în multe crime mai erau implicați 55 prefecți de județ, 55 comandanți de jandarmi, cel puțin tot atâția comisari, inspectori și ofițeri de jandarmi, plus 20 de executanți ai crimelor respective, comisia urmând să redacteze mandatele de arestare, emițând o parte din ele, care a condus la alte arestări. O parte din
Asasinatele din 29/30 noiembrie 1938 () [Corola-website/Science/332551_a_333880]
-
secolului XIX. A făcut parte din Comitetul electoral, participând activ la desemnarea deputaților pentru Adunarea Electivă a Țării Românești. Cornetti a fost consilier municipal (până în 1859), când a preluat casieria Consiliului Municipal Craiova (1859-1861). Prin decret al domnitorului, este confirmat comandant la Garda cetățenească a Craiovei. A fost deputat pentru județul Dolj (1867); membru în comisia de rechiziții a județului Dolj (1877); prefect al județului Mehedinți (1878-1879); primul director al Băncii Naționale, Filiala Craiova. Din 1887 a fost desemnat senator liberal
Elefterie Cornetti () [Corola-website/Science/332613_a_333942]
-
alte județe, precum în Dolj, în lipsă de legionari, au fost împușcați deținuți de drept comun. Printre cei 147, a fost și o femeie, Elenă Bagdad, studentă la Fac. de Matematică din București. Celor 147, li s-au adăugat 95 comandanți legionari, asasinați în baza listelor întocmite anterior de către Armând Călinescu, prefectul poliției capitalei, gen. Gabriel Marinescu, zis Gavrilă, si Mihail Moruzov, directorul Serviciului Secret de Informații (SSI). Cei 95 se găseau internați în lagăre de detenție - Vaslui (31 de persoane
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
în cuptorul crematoriului "Cenușă" din București. La Vaslui nu s-a respectat protocolul execuției prin împușcare, victimele fiind mitraliate în grup. Cu toate că listele întocmite de cei trei cu mult înainte erau explicite, prințul Mihail R. Sturdza, diplomat de carieră și comandant legionar, ministru de externe al României în timpul Statului Național-Legionar, al cărui fiu, Ilie Vlad Sturdza, fusese de asemenea arestat, fiind trecut pe liste, subliniază modul cinic în care a fost "tranzacționata" asasinarea unora dintre prizonieri : Cursul liber leu-dolar era pe
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
50.000 lei), iar dolarul era cam de 10 ori mai valoros decât azi (1 automobil mediu = 925$) Ar rezulta cam 150.000$, costul unei vieți, evaluat de cei trei. Majoritatea zdrobitoare a celor 95 erau persoane cu studii superioare, comandanți legionari în primul și al doilea eșalon. Practic, în 21/22 septembrie au dispărut majoritatea cadrelor de conducere ale mișcării. Printre cei 95 se găseau extrem de mulți dintre cei 66 parlamentari legionari, rezultați din alegerile din decembrie 1937, ultimele alegeri
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]