37,688 matches
-
este oprirea alimentației, măsură preventivă care nu permite depășirea posibilităților digestive și metabolice ale organismului. Pofta de mâncare precede foamea și se definește ca plăcere de a ingera alimente. Termenul de apetit se referă mai ales la dorința de a mânca un anumit aliment. Diversele preferințe alimentare se stabilesc în legătură cu experiența personală. Centrii nervoși care reglează ingestia de alimente a. Centrul sațietății se găsește la nivelul nucleilor hipotalamici; stimularea electrică a acestei zone la animalul de experiență determină sațietate și oprirea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
ordinii antice. În același mod, principele nubian care coboară În Egipt afirmă - În limbajul propagandei sale - valorile religioase egiptene și se prezintă drept garant al unei ortodoxii puțin arhaizante, de la care s-au Îndepărtat principii libieni, „care sunt necircumciși și mănâncă pește”. Acestor regi le este foarte ușor să se prezinte astfel, pentru că, din momentul În care egiptenii au ocupat Nubia, la Napata - cetatea care va deveni capitala dinastiei ajunse În Egipt - a fost importat cultul pe Amonxe "Amon". Acesta a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
vorbește despre crearea lumii prin intermediul cuvântului și a voinței (sau a gândului) zeului Ptahxe "Ptah" și care integrează În povestire informații mitologice mai generale. Un rege nubian, Sciabaka, a pus să fie transcris un text, pe care „l-a găsit mâncat de viermi Între scrierile strămoșilor săi; nu poate fi citit de la Început la sfârșit”. Astfel, regele pune din nou În circulație un text care are acum o valoare aparte: textul slăvește o zeitate memphită (Ptah este zeul din Memphis) chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
simboluri și statui divine" a) Antropomorfismul Mesopotamienii, la fel ca alte popoare, și-au creat despre zei o imagine preponderent antropomorfă, fapt ce rezultă din atestarea arheologică și epigrafică, cu un caracter preponderent mitologic. Zeii au trup, cap, membre, sentimente; mănâncă, beau, se Îmbracă, obosesc, dorm etc. Cultul divin este conceput În mod fundamental ca un serviciu pe care omul Îl aduce divinității pentru a-i satisface toate aceste nevoi „umane”. De asemenea, zei iubesc, urăsc, se Înfurie, sunt generoși, capricioșii
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Infernul este imaginat ca o peșteră imensă, unde domnesc Întunericul, liniștea, praful și noroiul. Morții sau spiritele lor (edimmu/eÚemmu) au parte de o existență tristă, Întunecată, fără nici o bucurie; sunt adunați ca păsările de noapte În Încăperile peșterii infernale; mănâncă noroi și beau apă stătută. Morții care s-au purtat bine În viață sunt tratați mai bine decât cei răi (de exemplu, au parte de apă mai bună); regii și cei puternici sunt tratați mai bine decât muritorii de rând
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cea (cf. subcapitolele 3.2 și 5.3a) conform căreia omul a fost creat pentru a munci În locul zeilor: concret, pentru a-i sluji prin actele de cult, considerând, pe baze antropomorfe, că aceștia au nevoie să se hrănească (să mănânce și să bea) zilnic, asemenea oamenilor. După cum se va vedea mai jos (cf. subcapitolul 4), practicile cultuale sunt variate și articulate. 2. Templele și casele de culttc "2. Templele și casele de cult" În religia mesopotamiană de o importanță deosebită
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
s-au Îndepărtat (așa-zisele „mituri ale zeului dispărut”), unde se afirmă că, În urma foametei provocate tocmai de dispariția zeității, „oamenii și zeii vor muri de foame” și că „miile de zei”, invitați de Soarexe "Soare" la o petrecere, „vor mânca și nu se vor sătura, vor bea și nu-și vor potoli setea” (Telipinuxe "Telipinu", prima versiune, A I 18’ sqq.). Și mai explicit este un episod din mitul lui ¾edammuxe "H~edammu", În care Îi vedem pe zeii reuniți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
putem deduce existența unui rit funerar aparte În cinstea regilor defuncți, Îndeplinit de urmașii lor. Succesorul suveranului mort, cu ocazia unui sacrificiu către zeul Hadad, va trebui să invoce divinitatea și să pronunțe fraza: „Să poată sufletul lui Panammuwa să mănânce Împreună cu tine, să poată sufletul lui Panammuwa să bea Împreună cu tine”. Pe lângă faptul că putem presupune existența voinței de a Îmbuna spiritul celui mort, ritul arată, de asemenea, afinități cu ceremonia kispu (banchetul ritual cu evocarea/invocarea morților) din tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Butesxe "Butes", sau Eumolpizii, urmașii lui Eumolpusxe "Eumolpus", la Eleusis, ori Cinyrazii, urmașii lui Cinyras, În Cipru. Spre deosebire de zei, nemuritori și fără bătrânețe, eroii sunt muritori; hrana lor nu este ambrozia, după cum nectarul nu este băutura lor: ei beau și mănâncă asemenea muritorilor. Raportul cu moartea este cel care Îi caracterizează pe eroi și, În același timp, Îi deosebește de zei. Cu toate acestea, ca și zeii, ei pot avea o funcție terapeutică sau de prezicere a viitorului, după cum pot fi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
valoare onorifică, erau de obicei scoase. Pielea apoi Îi revenea În mod normal preotului sau templului, În timp ce anumite părți de carne, cum ar fi pulpele, erau date magistraților și lui hierèus. Numai În jertfele aduse Hestiei exista obligația de a mânca În porții egale În jurul templului zeiței, reînnoindu-se astfel egalitatea cetățenilor și coeziunea corpului social În fața vetrei comune. În complexul Închis și autonom al cetăților, sacrificiul se plasează În acest mod echivoc Între unitatea ideală a polisului pentru care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ciclul de viață al fiecărei persoane (concepere, naștere, profesie, căsătorie, război, moarte). Elementele care, conform unei specifice „gramatici a simbolurilor”1, alcătuiesc o acțiune simbolică simplă sau complexă sunt, În cea mai mare parte, gesturi foarte simple și cotidiene (a mânca, a se spăla, a se Îmbrăca, a saluta), ca și obiectele și materialele folosite pentru Împlinirea lor. De aceea, acestei istorii a cultului i se acordă puțină importanță față de ansamblul ideilor (credință, salvare, mântuire, mister - fides, credere, salus, servare, arcanum
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cei care le Împlinesc și de participanți, de materialul de cult, de scopul sacrificiului și de destinatarii lui (suverani, strămoși, eroi, zeități masculine sau feminine). Acțiunile cele mai elementare ale cultului privesc hrana, Îngrijirea trupului, comunicarea În grup (se mănâncă, se vorbește, se jelește, se aduc mulțumiri). În schimb, fertilitatea este, de exemplu, o temă importantă a religiei romane, dar constituie rareori o parte elementară a cultului, așa cum ar fi sacrificarea animalelor gestante (fordae) sau sterpe; În religia romană, această
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cei Însărcinați cu sacrificiul și participanții Îmbracă haine curate și au mâinile spălate (purae manus). Sunt pregătite focul, instrumentele și materialul pentru cult. După ofrandă Începe masa. Știm puține despre formula și caracterul acestei paranteze: participanții la sacrificiu trebuiau să mănânce carnea, sau puteau să ia parte la masă și cei care nu erau nici Însărcinați, nici participanți (1 Cor. 8,10)? După sacrificiu, carnea era profanată: ce grad de sacralitate mai rămânea Încă În ea? În ultima fază, resturile animalului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ritual și, În general, a sacrificiului roman de animale constă așadar În ofranda măruntaielor (porrectio extorum) și În recurentul model „R dat D” a majorității unităților cultuale. Printr-o reproducere mimetică, ritualul reflectă niște acte: a dărui, a hrăni, a mânca. Semnificația ritualului nu stă, așadar, În ucidere, În sânge, În frică și În triumf. b) Interpretarea ritualului Romanii din secolul al II-lea formulau cu următoarele cuvinte scopurile pe care țăranul lui Cato voia să le atingă prin intermediul acestui ritual
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
avestice În timpul unor acte liturgice; dintre acestea au importanță deosebită consacrarea și consumarea unei bucăți de pâine rotundă, asemenea azimei (În limba pahlavi, dr½n; În persană, dar¿n), preparată din făină de grâu și ghi (unt purificat) pentru a fi mâncată de preotul oficiant principal (z½t: cf. infra) și, eventual, de alți celebranți. Acest ritual (yasna) se Îndeplinește Înaintea focului, Într-un mediu diferit de cel În care este păstrat focul Însuși, și este celebrat de cel puțin doi preoți, un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o pajiște și flagelându-l cu ramuri de smochin ca un pharmakòs; fr. 7: trebuie făcut din el un pharmakòs; fr. 8: va trebui să i se pună În mâini ramuri uscate de smochin, pâine de orz și brânză, cum mănâncă pharmakòi; fr. 9: de fapt, de mult, Îl așteaptă cu gura deschisă, strângând ramuri de smochin, după cum se face cu pharmakòi; fr. 10. să fie secătuit de foame și, când va fi condus ca pharmakòs, să fie biciuit de șapte
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cât de criminal, se apropie de animal În fața tuturor și cu o imprudență pe măsura indecenței Își arată natura sa animalică. Imediat după, iapa este ucisă și fiartă În bucăți și, În aceeași apă, se pregătește baia acestuia. Atunci, el mănâncă din carne, Înconjurat de popor, care, de asemenea, mănâncă. El bea din zeama În care se scaldă nu cu o cupă sau cu mâna, ci sorbind direct cu gura. Odată Încheiată această ceremonie, conform tradiției (dar nu și dreptății adevărate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și cu o imprudență pe măsura indecenței Își arată natura sa animalică. Imediat după, iapa este ucisă și fiartă În bucăți și, În aceeași apă, se pregătește baia acestuia. Atunci, el mănâncă din carne, Înconjurat de popor, care, de asemenea, mănâncă. El bea din zeama În care se scaldă nu cu o cupă sau cu mâna, ci sorbind direct cu gura. Odată Încheiată această ceremonie, conform tradiției (dar nu și dreptății adevărate), puterea sa suverană devine definitivă. Mult timp, această descriere
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
în căutare de pășuni. Trăiesc în corturi (Gn 12,8-9; 13,3.12.18; 18,1.6.9.10; 24,67; 25,27). Gn 18 ne prezintă cu destulă exactitate și dieta patriarhilor: carnea era rezervată în ocazii excepționale, era mâncată cu lipie coaptă pe piatră și beau în general lapte (Gn 18,6-8). Vinul apare numai în dieta celor sedentari (Gn 14,18). Acest tip de cultură nomadă a durat de-a lungul mileniilor. Beduinii de astăzi în deșert trăiesc
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
egipteni. Capitolele despre șederea lui Iosif în Egipt (Gn 39-50) ne-ar putea lăsa iluzia că ne aflăm pe un teren mai solid. Povestirile presupun o anumită cunoaștere a obiceiurilor egiptenilor. Se vorbește, de exemplu, că egiptenii nu vor să mănânce cu străinii (Gn 43,32) sau că a mânca cu străinii este un lucru abominabil (Gn 46,34). Istoria lui Iosif conține și un cuvânt care ar putea fi egiptean (41,13: „abrek”, un cuvânt exclamat în fața carului lui Iosif
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
39-50) ne-ar putea lăsa iluzia că ne aflăm pe un teren mai solid. Povestirile presupun o anumită cunoaștere a obiceiurilor egiptenilor. Se vorbește, de exemplu, că egiptenii nu vor să mănânce cu străinii (Gn 43,32) sau că a mânca cu străinii este un lucru abominabil (Gn 46,34). Istoria lui Iosif conține și un cuvânt care ar putea fi egiptean (41,13: „abrek”, un cuvânt exclamat în fața carului lui Iosif). Traducerea este însă incertă și originea cuvântului foarte discutabilă
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
verii spre Africa sunt o delicatesă, în timp ce acelea care vin primăvara din Africa nu sunt comestibile. Felul de mâncare ingerat în Africa de Nord sau Africa Centrală face carnea lor improprie consumului. Acest lucru ar explica de ce prepelițele pe care poporul le mânca în Ex 16 nu au niciun efect negativ asupra israeliților, iar cele mâncate în Num 11 au consecințe letale pentru un număr considerabil de israeliți. Teofania de pe Sinai descrie mai degrabă o furtună puternică. Unii au considerat-o o erupție
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nu sunt comestibile. Felul de mâncare ingerat în Africa de Nord sau Africa Centrală face carnea lor improprie consumului. Acest lucru ar explica de ce prepelițele pe care poporul le mânca în Ex 16 nu au niciun efect negativ asupra israeliților, iar cele mâncate în Num 11 au consecințe letale pentru un număr considerabil de israeliți. Teofania de pe Sinai descrie mai degrabă o furtună puternică. Unii au considerat-o o erupție vulcanică. Textul vorbește însă de un foc ce „coboară” pe munte (Ex 19
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cu prada pe spate urmat de un alt soldat care împinge în fața sa doi locuitori abia făcuți prizonieri și destinați - foarte probabil - să fie slujitorii săi. Prizonierul care merge la stânga are mâinile legate. În jos, soldații și vivandierele celebrează victoria mâncând și bând sub privirile unei santinele. a. Textul 2Rg 18-20 Textul biblic 2Rg 18,13-20,19 menționează explicit o singură campanie a lui Senaherib împotriva cetăților lui Iuda, în anul al paisprezecelea al domniei lui Ezechia (2Rg 18,13). Această
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
35, există o povestire destul de stranie a istoricului grec Herodot (484-425 î.C.). În descrierea pe care o face campaniei lui Asurbanipal împotriva Egiptului (spre anul 663 î.C.), spune că armata asiriană a fost asaltată de șoareci care au mâncat toate echipamentele de piele și astfel au constrâns armata asiriană să se retragă. În plus, Herodot insistă că regele Asiriei se numește Senaherib și nu Asurbanipal, o evidentă inadvertență (Herodot II.141). Șoarecii, după cum se știe, sunt purtători ai bacilului
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]