38,651 matches
-
-lea în orașul Sibiu și care făcea partea din prima centură de fortificații a orașului, aproximativ suprafața actualei Piețe Albert Huet. Turnul se află la adresa Piața Huet 3. Considerată cea mai veche construcție existentă din oraș, este singurul turn de poartă păstrat din prima incintă de fortificații și datează de la sfârșitul secolului al XII-lea sau începutul secolului al XIII-lea. Există posibilitatea să fi înlocuit un turn mai vechi din lemn de la sfârșitul secolului al XII-lea. O inscriptie mentionează
Turnul Scărilor () [Corola-website/Science/328334_a_329663]
-
, denumit și "Talbrucktor", a fost una dintre cele cinci porți ale orașului München construite la sfârșitul secolului al XII-lea în prima centură de ziduri ale orașului medieval. a fost cunoscut și ca "Unteres Tor" (Poarta de Jos), "Taltor" (Poarta din vale) sau "Rathausturm" (Turnul Primăriei). Ea se afla în
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
, denumit și "Talbrucktor", a fost una dintre cele cinci porți ale orașului München construite la sfârșitul secolului al XII-lea în prima centură de ziduri ale orașului medieval. a fost cunoscut și ca "Unteres Tor" (Poarta de Jos), "Taltor" (Poarta din vale) sau "Rathausturm" (Turnul Primăriei). Ea se afla în partea de est a orașului vechi pe latura de sud a vechii primării. Menționată pentru prima dată în 1301, poarta a fost cunoscută sub numele de
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
, denumit și "Talbrucktor", a fost una dintre cele cinci porți ale orașului München construite la sfârșitul secolului al XII-lea în prima centură de ziduri ale orașului medieval. a fost cunoscut și ca "Unteres Tor" (Poarta de Jos), "Taltor" (Poarta din vale) sau "Rathausturm" (Turnul Primăriei). Ea se afla în partea de est a orașului vechi pe latura de sud a vechii primării. Menționată pentru prima dată în 1301, poarta a fost cunoscută sub numele de "porta inferior" (Unteres Tor
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
fost cunoscut și ca "Unteres Tor" (Poarta de Jos), "Taltor" (Poarta din vale) sau "Rathausturm" (Turnul Primăriei). Ea se afla în partea de est a orașului vechi pe latura de sud a vechii primării. Menționată pentru prima dată în 1301, poarta a fost cunoscută sub numele de "porta inferior" (Unteres Tor) aflându-se în legătură cu "Oberen Tor" (Poarta de Sus) sau Kaufingertor din partea de vest a orașului. Prin aceste două porți trecea drumul sării prin Munchen către vest. Întrucât Kaufingertor a fost
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
Primăriei). Ea se afla în partea de est a orașului vechi pe latura de sud a vechii primării. Menționată pentru prima dată în 1301, poarta a fost cunoscută sub numele de "porta inferior" (Unteres Tor) aflându-se în legătură cu "Oberen Tor" (Poarta de Sus) sau Kaufingertor din partea de vest a orașului. Prin aceste două porți trecea drumul sării prin Munchen către vest. Întrucât Kaufingertor a fost menționată în 1239 ca Poarta de Sus, se presupune că la acel moment exista deja și
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
de sud a vechii primării. Menționată pentru prima dată în 1301, poarta a fost cunoscută sub numele de "porta inferior" (Unteres Tor) aflându-se în legătură cu "Oberen Tor" (Poarta de Sus) sau Kaufingertor din partea de vest a orașului. Prin aceste două porți trecea drumul sării prin Munchen către vest. Întrucât Kaufingertor a fost menționată în 1239 ca Poarta de Sus, se presupune că la acel moment exista deja și Poarta de Jos. Talburgtor a fost un simplu turn cu poartă de intrare
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
numele de "porta inferior" (Unteres Tor) aflându-se în legătură cu "Oberen Tor" (Poarta de Sus) sau Kaufingertor din partea de vest a orașului. Prin aceste două porți trecea drumul sării prin Munchen către vest. Întrucât Kaufingertor a fost menționată în 1239 ca Poarta de Sus, se presupune că la acel moment exista deja și Poarta de Jos. Talburgtor a fost un simplu turn cu poartă de intrare. Poarta a fost reconstruită în 1392-1394 ca turn al primăriei, ea fiind distrusă de un trăsnet
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
de Sus) sau Kaufingertor din partea de vest a orașului. Prin aceste două porți trecea drumul sării prin Munchen către vest. Întrucât Kaufingertor a fost menționată în 1239 ca Poarta de Sus, se presupune că la acel moment exista deja și Poarta de Jos. Talburgtor a fost un simplu turn cu poartă de intrare. Poarta a fost reconstruită în 1392-1394 ca turn al primăriei, ea fiind distrusă de un trăsnet în 1460, împreună cu vechea primărie. În anii 1470-1480 Jörg Halspach a reconstruit
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
aceste două porți trecea drumul sării prin Munchen către vest. Întrucât Kaufingertor a fost menționată în 1239 ca Poarta de Sus, se presupune că la acel moment exista deja și Poarta de Jos. Talburgtor a fost un simplu turn cu poartă de intrare. Poarta a fost reconstruită în 1392-1394 ca turn al primăriei, ea fiind distrusă de un trăsnet în 1460, împreună cu vechea primărie. În anii 1470-1480 Jörg Halspach a reconstruit în stil gotic târziu vechea primărie cu turnul primăriei, în
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
trecea drumul sării prin Munchen către vest. Întrucât Kaufingertor a fost menționată în 1239 ca Poarta de Sus, se presupune că la acel moment exista deja și Poarta de Jos. Talburgtor a fost un simplu turn cu poartă de intrare. Poarta a fost reconstruită în 1392-1394 ca turn al primăriei, ea fiind distrusă de un trăsnet în 1460, împreună cu vechea primărie. În anii 1470-1480 Jörg Halspach a reconstruit în stil gotic târziu vechea primărie cu turnul primăriei, în paralel cu construcția
Talburgtor () [Corola-website/Science/328357_a_329686]
-
județului Caraș-Severin la poalele Munților Locvei (grupă muntoasă din Munții Banatului ce aparțin Carpaților Occidentali), la gura de vărsare a Nerei în Dunăre, în Clisura Dunării (regiune geografică aflată pe malul nordic al Dunării. Rezervația naturală inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă zona de confluență a râului Nera cu Dunărea (luciu
Balta Nera - Dunăre () [Corola-website/Science/328358_a_329687]
-
În 937, ungurii au efectuat noi raiduri în vest fiind atacate Reims, Lotharingia, Suabia, Franconia și Burgundia and Italy as far as Otranto in the south.. Maghiarii au continuat atacurile asupra Bulgariei și Imperiului Bizantin, reușind să ajungă până în fața porților Constantinopolului. Bizantinii au fost obligați să le plătească o „taxă” pentru următorii 15 ani. În 938, ungurii au reluat atacurile împotriva Saxoniei In 940, they ravaged the region of Rome.. În 942, raidurile ungurilor au atins Spania musulmană, conform croncii
Invaziile maghiarilor în Europa () [Corola-website/Science/328384_a_329713]
-
să tragă de tot tapetul și găsește o ușă, ușa camerei lui Stiles. deschizand-o o vede gola, dar cu ajutorul lydiei începe, ușor ușor să vadă patul, tabla lui stiles, biroul, tricoul sau de la echipa de lacrosse și deschide o poartă, care se închide apoi imediat. Poartă ce l-ar fi adus pe Stiles înapoi. Poartă cei-a deschis mintea și l-a făcut să își amintească tot despre copilul său pierdut. Am un fiu, numele lui este Miczyslaw Silinski, dar
Teen Wolf () [Corola-website/Science/327506_a_328835]
-
cu stiles. astfel pri hipnoză ei și-au dat seama că Stiles chiar există. Lydia începe să plângă și spune: A spus, nu uita că te iubesc, dar eu nu am apucat să îi răspund" și astfel iubirea deschide o poartă ce îl aduce înapoi. Există diverse idei cum că Stiles va deveni un vârcolac, dar până nu vom vedea asta, nimic nu este sigur. Mici vorbe spun că Derek va reveni în serial și sure sigure, Colton Haynes însuși, a
Teen Wolf () [Corola-website/Science/327506_a_328835]
-
acolo el a trecut în Transilvania. Chiliile mănăstirești au ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul mănăstirii l-au zidit Io Alexandru Voievoda i gospodja ego Anița snă Io
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
sunt patru turnuri și unde apă este”". Prințul, revoluționarii și țăranii pornesc a doua zi dimineața către schitul Hangului, care "„era întărit cu ziduri nalte și cu patru turnuri ridicate pe la unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub care se deschidea poarta, servea de clopotniță. Înlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră și câteva chilii prin care șuiera vântul pustietății. Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
1844). La momentul ridicării zidului au fost construite două turnuri circulare în colțurile de nord-est și sud-est au fost înălțate, cel dinspre nord fiind mai mare și având și rolul de locuință. Ele protejau latura de est unde se afla poarta de intrare în incintă. Mai târziu a fost înălțat și un turn pătrat în colțul de nord-vest, cu rol de locuință. El datează probabil din perioada în care cnejii Cantacuzini au transformat mănăstirea în palat și au realizat importante adăugiri
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
acolo el a trecut în Transilvania. Chiliile mănăstirești au ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost amplasată următoarea pisanie în limba slavonă: "„Cu voia Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, acest zid pre împrejurul mănăstirii l-au zidit Io Alexandru Voievoda i gospodja ego Anița snă Io
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
1844). La momentul ridicării zidului au fost construite două turnuri circulare în colțurile de nord-est și sud-est au fost înălțate, cel dinspre nord fiind mai mare și având și rolul de locuință. Ele protejau latura de est unde se afla poarta de intrare în incintă. Mai târziu a fost înălțat și un turn dreptunghiular în colțul de nord-vest, cu rol de locuință. El datează probabil din perioada în care cnejii Cantacuzini au transformat mănăstirea în palat și au realizat importante adăugiri
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
schit, odinioară adăpost de călugărițe, era acum părăsit și începea a se degrada. Ca toate mănăstirile vechi, ascunse între munți, era întărit cu ziduri nalte și cu patru turnuri ridicate pe la unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub care se deschidea poarta, servea de clopotniță. Înlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră și câteva chilii prin care șuiera vântul pustietății. Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni
Schitul Hangu () [Corola-website/Science/327537_a_328866]
-
1990, iese se pensionează. În 1991, frații Pițigoi au fost primiți la reședința din Elveția de fostul suveran al României, regele Mihai I. În 2007 este descoperit de rapsodul și doctorul în muzică Grigore Leșe, care realizează numeroase emisiuni „La Porțile ceriului”, avându-l ca protagonist pe Alită Pițigoi cu banda sa. Datorită lui Grigore Leșe, pe 30 aprilie 2008 apare pe scena Institutului Cultural Român la cea de-a patra întâlnire a proiectului inițiat de Leșe, „Ultimii rapsozi”. Banda lui
Constantin Pițigoi () [Corola-website/Science/327554_a_328883]
-
Intrarea în biserică se face prin intermediul a două portaluri, unul sudic și unul vestic, portaluri ornamentate în stil gotic. O dată cu modificările structurale din secolul al XVIII-lea se înlocuiește bolta corului cu una simplistă din cărămidă. Tot acum turnul de poartă al fortificației capătă destinația de clopotniță, el este cel mai înalt dintre toate și are cinci nivele. Acest turn a fost ridicat cel mai probabil în primul deceniu al secolului al XVI-lea și el adăpostește un clopot, cel mic
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
București. Fortificația a fost ridicată la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea. Aceasta afișează o incintă poligonală, simplă, care avea la colțuri patru turnuri și o mulțime de contraforturi de susținere a zidurilor. Turnul de poartă ce se află în partea de sud - est avea prevăzută o poartă masivă și o hersă, primul nivel al turnului având destinația de locuință. Pe partea estică se poate vedea un turn mic care avea rolul de apărare al accesului
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]
-
începutul secolului al XVI-lea. Aceasta afișează o incintă poligonală, simplă, care avea la colțuri patru turnuri și o mulțime de contraforturi de susținere a zidurilor. Turnul de poartă ce se află în partea de sud - est avea prevăzută o poartă masivă și o hersă, primul nivel al turnului având destinația de locuință. Pe partea estică se poate vedea un turn mic care avea rolul de apărare al accesului pietonal spre biserică. În partea sud - vestică și nord- vestică zidurile erau
Biserica fortificată din Pelișor () [Corola-website/Science/327569_a_328898]