38,095 matches
-
data de 26 decembrie să strecoare o coloană mică în Bastogne, realizând o slabă legătură cu trupele asediate acolo. Ulterior, s-au dat lupte grele în jurul orașului, la care au participat trupe atât din interior, cât și din exteriorul orașului. Trupele germane au continuat să dea lovituri și asupra flancului de nord. Montgomery, la rândul său, pe 28 decembrie, se pregătea să înceapă ofensiva de pe flancul de nord, având ca direcție generală orașul Houffalize, ofensivă care a și început pe 3
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
flancului de nord. Montgomery, la rândul său, pe 28 decembrie, se pregătea să înceapă ofensiva de pe flancul de nord, având ca direcție generală orașul Houffalize, ofensivă care a și început pe 3 ianuarie 1945. În sprijinul apărării au fost aduse trupe importante [2, p. 469]. Spre sfârșitul "Bătăliei Ardenilor", germanii au lansat atacuri în Alsacia. Securitatea Strasbourgului preocupa în mod deosebit pe francezi. A existat o convorbire dură între Eisenhower și De Gaulle. Eisenhower i-a reproșat lui De Gaulle că
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
ar fi lichidat punga de la Colmar. Eisenhower a dat instrucțiuni comandantului Grupului de armate 6 să ia măsuri pentru apărarea fermă a Strasbourgului, fapt ce i-a produs satisfacție lui De Gaulle. La 1 ianuarie 1945, Luftwaffe a lansat împotriva trupelor aliate cel mai violenta atac de la începutul campaniei, având ca obiectiv aeronavele aliate, și a distrus numeroase avioane. La rândul său, aviația germană a plătit și ea un tribut însemnat. La 3 ianuarie, mari unități militare aliate au dezlănțuit ofensiva
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
și orice pericol al marii pătrunderi germane a dispărut. "Bătălia Ardenilor" s-a încheiat cu mari pierderi pe ambele părți, atât umane, cât și materiale. Eisenhower menționează că aliații au avut ceva mai puține pierderi decât germanii. Este posibil, deoarece trupele germane s-au aflat mai mult timp în ofensivă, ceea ce înseamnă și costuri mai mari. Ofensiva aliaților din 8-10 februarie 1945, prima dintr-o serie de mari acțiuni militare, își propunea desăvârșirea lichidării trupelor germane aflate la vest de Rin
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
pierderi decât germanii. Este posibil, deoarece trupele germane s-au aflat mai mult timp în ofensivă, ceea ce înseamnă și costuri mai mari. Ofensiva aliaților din 8-10 februarie 1945, prima dintr-o serie de mari acțiuni militare, își propunea desăvârșirea lichidării trupelor germane aflate la vest de Rin. Acest lucru era facilitat și de ofensiva rusă declanșată la 12 ianuarie 1945. Stalin primise de la primul-ministru Churchill și de la Eisenhower o scrisoare în care se vorbea despre dificultățile armatelor aliate, de pierderea inițiativei
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
vorbea despre dificultățile armatelor aliate, de pierderea inițiativei acestora în fața ofensivei germane și solicita declanșarea unei ofensive sovietice pentru relaxarea situației pe frontul de vest [2, pp. 473-474]. Traversarea Rinului un final cu entuziasm neașteptat Chiar în perioada defensivă, comandamentul trupelor aliate privea înainte și făcea planuri pentru ultimele lovituri până la zdrobirea Germaniei. Pentru perioada apropiată, planurile operative își propuneau distrugerea unităților germane de la vest de Rin, stadiul următor vizând forțarea fluviului și cucerirea unor importante capete de pod. Înaintările ulterioare
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
unitățile militare germane, bombardarea uzinelor unde se fabricau avioane cu reacție, foarte eficace, de care țările aliate nu dispuneau încă [2, p. 478]. În ianuarie însă, germanii încă mai beneficiau de avantajele lucrărilor de apărare din linia Siegfried. Trebuiau lichidate trupele germane la vest de Rin; aceasta era schema operativă pentru prima fază a planului strategic. Conform planului împotriva forțelor germane din fața unităților aliate, prima lovitură urma să o dea armata canadiană, care a intrat în acțiune la 8 februarie și
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
a ajuns în suburbiile Köln-ului, care a fost ocupat integral în două zile. La Remagen, pe 7 martie, coloanele americane au constatat că podul Ludendorff de peste Rin nu fusese minat și alte poduri rămăseseră în picioare din cauza retragerii precipitate a trupelor germane. Până la 9 martie, suprafața capului de pod de la Remagen atingea o adâncime de peste 3 mile [2, p. 480]. Înaintarea americană era deosebit de rapidă; Bradley i-a raportat lui Eisenhower că a ocupat și el un cap de pod permanent
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
în raport cu prezența militară a altor puteri străine, iar în 5 dintre ele prezența militară americană este exclusivă (în Egipt, Kuwait, Iordania, Oman și Yemen), precum și în Israel. Doar în Djibouti, ponderea infrastructurilor militare americane este concurată de prezența tradițională a trupelor franceze și mai nou, a celor germane (Tabelul nr. 114). În pofida îndelungatei colaborări militare americano-saudite, trebuie remarcată retragerea bazelor militare americane din Arabia Saudită, evacuate în anul 2003 sub motivația dispariției pericolului agresiunii irakiene după prăbușirea regimului lui Saddam Hussein. În
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
Proza lui V. este, în anii ’50, net proletcultistă și ilustrativă pentru imperativele vremii. În romanul alcătuit din Valea Fierului și În munții de miază-noapte, autorul surprinde maniheist lumea minerilor în conflict social cu patronul și schimbările provocate de sosirea trupelor sovietice. Dar cele mai multe nuvele și romane au ca temă războiul, scriitorul valorificându-și experiența de combatant pe fronturile de Est și de Vest din ultima conflagrație mondială. O anume sinceritate a tramei unor cărți precum Dinamica (1965), Flăcări în Vest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290548_a_291877]
-
licență în filologie modernă (franceză și română). Concomitent cu studiile universitare, urmează Școala de Ofițeri de Rezervă din Bacău (1939-1940). În 1941 este înrolat și un an mai târziu trimis pe frontul de Răsărit. În 1942 este luat prizonier de trupele sovietice. Până în 1946, când va fi eliberat, traversează o experiență extrem de dură, pe care o va sintetiza, peste ani, în romanul Nisipul (1989). După întoarcerea în țară este numit profesor la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași și la Liceul „Mihail
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286265_a_287594]
-
În acest caz nu a făcut decât să îndeplinească doleanțele mai marilor preoților, dar nu înainte de a se asigura că, acționând în acest mod, nu făcea nicio greșeală. Eliberându-l poporului pe Baraba, Pilat îl dă pe Isus pe mâna trupelor romane, care vor pune în aplicare răstignirea. Deseori a fost pus sub semnul întrebării faptul că evangheliile îl înfățișează pe Pilat șovăind în dorința de a-l elibera pe Isus, acceptând în final solicitările elitei influente din Ierusalim. Mulți presupun
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
încheierea unui pact de asistență mutuală. În timpul negocierilor, ministrul român și-a concentrat eforturile pentru a obține recunoașterea de către sovietici a apartenenței Basarabiei la România și a respins propunerea lui Litvinov de a se încheia un protocol special privind retragerea trupelor la est și la vest de Nistru 793. Apărător convins al tratatelor de pace și al Pactului Ligii Națiunilor, Titulescu a fost suspectat că ar fi fost tentat să consimtă la intrarea trupelor sovietice pe teritoriul țării noastre, ca sprijin
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
se încheia un protocol special privind retragerea trupelor la est și la vest de Nistru 793. Apărător convins al tratatelor de pace și al Pactului Ligii Națiunilor, Titulescu a fost suspectat că ar fi fost tentat să consimtă la intrarea trupelor sovietice pe teritoriul țării noastre, ca sprijin pentru România în cazul unei agresiuni, din partea altui stat, conform articolului 16 din Pactul Națiunilor Unite. Interpelând pe ministrul de Externe în legătură cu această problemă, în octombrie 1935, Gheorghe Brătianu sintetiza zvonurile care circulau
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
mutuală, Gheorghe Brătianu a adresat, la 26 noiembrie o nouă întrebare, referitoare la această problemă. Deși se pronunțase în repetate rânduri împotriva politicii revizioniste promovată în special de Ungaria, în fața acestui nou pericol, liderul liberalilor georgiști aprecia că perspectiva intrării trupelor sovietice pe teritoriul României reprezintă "un pericol de moarte [...] pentru existența însăși a națiunii"794. El aprecia că, acest act ar pune definitiv capăt alianței dintre România și Polonia și ar transforma teritoriul țării în câmp de luptă între "imperialismele
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
reciproc între țările semnatare, numai dacă agresiunea avea loc pe teritoriul uneia dintre ele și nu prevedeau trecerea armatei unui stat pe teritoriul altui stat semnatar. El nega cu hotărâre intenția de a încheia vreo convenție care să permită trecerea trupelor sovietice prin teritoriul României. În replică, Gheorghe Brătianu preciza că opinia publică a țării nu era potrivnică destinderii relațiilor cu U.R.S.S., dar dorea ca aceasta să fie sinceră din ambele părți 797. Încercând să afle motivele pentru care președintele
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
fragmente din Cidul, actul al treilea din Femeile savante. Pe atunci nu citisem nimic din toate acestea. O ușoară schimbare a timbrului vocii Charlottei ne-a permis să ghicim importanța acestor nume pentru locuitorii Atlantidei. S-a ridicat cortina. Toată trupa era pe scenă, în mantii de ceremonie. Decanul ei de vârstă a înaintat, s-a înclinat și a vorbit despre o țară pe care n-am recunoscut-o imediat: Ils est un beau pays aussi vaste qu’un monde Où
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și pentru musafirii lor un subiect de conversație ideal. Într-adevăr, le era de ajuns să evoce amintirile din ultimul război ca să izbucnească o ceartă. Tatăl meu, care petrecuse patru ani în prima linie, la infanterie, punea victoria pe socoteala trupelor împotmolite în pământ care, conform expresiei lui, stropiseră cu sângele lor pământul acesta de la Stalingrad până la Berlin. Fratele lui, fără să vrea să-l jignească, remarca atunci că „după cum știe toată lumea”, artileria era zeița războiului modern. Puțin câte puțin, cei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
glezne, îmi înghițeam lacrimile. Vestea - în sfârșit! - mi-a ajuns la inimă"8. Cs. Szabó a plecat imediat spre capitală, de acolo a urmat calea armatei, și, împreună cu Pluhár István, cunoscutul reporter sportiv, a transmis corespondențe despre momentul în care trupele armatei ungare au trecut frontiera. Alții aveau sentimente mai amestecate legate de Transilvania. Maghiarii din teritoriile re-anexate, evident, se bucurau, pe când cei din Transilvania de sud, încrezători în re-anexare, erau consternați: la Arad au fost oameni care la auzul trasării
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
din județul Arad. Cum asta nu s-a întâmplat, s-a declanșat imediat schimbul spontan de populație. La rubrica "anunțuri" și-au făcut apariția schimburile de locuință, anunțurile pentru închirieri de balcoane și locuințe, aflate (după toate presupunerile) pe traseul trupelor care urmau să intre în localitate. În memoriile sale intitulate Lélekvesztő (Bărcuța, 1941), Kacsó Sánor, la vremea aceea redactor la Brassói Lapok (Foi Brașovene), descrie momentul. Astfel, primul semn concret după modificarea frontierei - dincolo de metamorfozarea atmosferei generale a străzii - a
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
armatei ungare. Sunt date despre civili maghiari victime ale retragerii armatei române din Cluj, Sfântu-Gheorghe, Brâncovenești, Satu-Mare. În ziua de 4 septembrie, în camera superioară a Parlamentului, prim-ministrul ungar anunța, triumfător, pentru a doua zi, orele șapte dimineața, că trupele armate "vor trece peste barierele, care fuseseră așa-zise puncte de frontieră" la Satu-Mare, Sighetu- Marmației, Careiul-Mare11. În ziua precedentă, în Camera Deputaților prim-ministrul se postase în dreptul fotoliului de catifea din care, în noiembrie 1920, introdusese spre ratificare Tratatul
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
devenit și comisar guvernamental pentru teritoriile re-anexate din Transilvania și Ungaria de Est. Teleki, în aproape toate discursurile sale, se ferea de frazeologia găunoasă, vorbea despre munca disciplinată, perseverentă, despre servirea cu credință a cauzei. Începând cu 5 septembrie, intrarea trupelor armatei ungare în localitățile locuite de maghiari era primită cu manifestări de bucurie de nedescris. Peste tot, oameni îmbrăcați de sărbătoare pândeau ceasuri întregi (sau chiar dimineți și după-amiezi întregi) apariția, la marginea comunei, a primului cercetaș colbuit, călare pe
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
opreau, butelcuțele cu rachiu de brad făceau înconjurul celor aflați în vehicule. Mulți dintre cei care locuiau în așezări mai mici s-au dus în orașele apropiate, în așezări de la marginea șoselei principale, ca să asiste la evenimentul excepțional. Iar, dacă trupele opreau, muzica nu mai contenea, până în zori fetele erau dansate de ostași, în multe locuri negustorii serveau pe gratis, iar localnicii maghiari nu conteneau să se minuneze "cum de a putut Ungaria asta mică să se echipeze în așa măsură
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
sărbătoare pentru români. Când, în 2010, la expoziția organizată pe tema re-anexării Transilvaniei de la Centrális Galéria (Galeria Centrală) din Budapesta, apoi pe pagina atât de valoroasă de internet fortepan.hu, a apărut o fotografie în care un rabin evreu întâmpina trupele ungare, mulți au bănuit că era vorba de un fals. Dar fotografia pare să fie adevărată: populația evreiască a primit în general cu simpatie trupele armatei ungare; mai mult, au fost unii care s-au refugiat din sudul Transilvaniei, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]
-
valoroasă de internet fortepan.hu, a apărut o fotografie în care un rabin evreu întâmpina trupele ungare, mulți au bănuit că era vorba de un fals. Dar fotografia pare să fie adevărată: populația evreiască a primit în general cu simpatie trupele armatei ungare; mai mult, au fost unii care s-au refugiat din sudul Transilvaniei, deoarece, odată cu ascensiunea la putere a Gărzii de Fier, situația comunităților evreiești părea să se deterioreze sub administrația românească. De pildă, în Odorheiul-Secuiesc pe ostașii evrei
[Corola-publishinghouse/Science/84986_a_85771]