38,151 matches
-
operă, motivat și nu doar aproximativ pe un creator de artă. E mai greu încă, pentru că artele nu vorbesc în același limbaj, să găsești echivalentale muzicii, picturii sau arhitecturii, în limbajul literaturii. Cum izbutește George Călinescu să-l facă pe cititor să accepte fără rezerve valoarea excepțională a arhitectului Ioanide? Recurgând la calea aleasă de marii realiști, la calea proprie literaturii, descriind trăsăturile specifice de caracter, psihologia și comportamentul unui creator de valoarea a ceea ce realizează, caracterizându-l prin relațiile cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Petru Dumitriu 51: „Decada Cărții! Prilej de proză festivă, de frumoasă oratorie academică, cu rotunjite perioade finale și smalțul sclipitor al unei imagini încrustat ici și colo. Mi-aș îngădui însă, derogând de la acest obicei și trădând legitima apărare a cititorului, să înșir totuși aici câteva rânduri cu totul lipsite de fast. Și să profil de decada cărții când toată lumea vorbește despre cărțile noi, când în vitrinele luminate surâd fotografiile maeștrilor și ale viitorilor sau eventuali maeștri, între stive de volume
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
când în vitrinele luminate surâd fotografiile maeștrilor și ale viitorilor sau eventuali maeștri, între stive de volume cu coperta proaspătă, să profit ca să scriu câteva lucruri la care nu s-au mai gândit și alți scriitori - și mai ales mulți cititori. Așa fără o ordine anume. Să aleg la întâmplare. Știți ce s-a petrecut anul acesta? A apărut al patrulea volum din Operele lui Eminescu, ediție critică îngrijită de Perpessicius. Cu o mică poticneală la prefață, care și-a atras
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
eveniment al anului: G. Călinescu reintră în arena prozei cu reeditarea lui Șun pe hârtie de mătase înmuiată în ceai, cules în luna Dragonului, și pictată de penelul maestru al acestui mandarin și înalt demnitar din cerescul imperiu al literaturii (...). Cititorii cu gusturi mai fistichii încearcă să găsească în Bietul Ioanide persoane vii, să reconstituie o cheie a romanului: trudă deșartă; singura cheie adevărată e în inima creatorului. Și romanul cel nou al lui G. Călinescu merită un interes mai grav
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
frământărilor, îndoielilor, entuziasmului lor, exprimate adesea stângaci, dar nu rău ori pitoresc și mai ales just în cuvinte (...). Pentru a releva chiar în această antologie, cum le scapă poeților noștri trăsături esențiale din viață, să ne întrebăm ce vor spune cititorii noștri citind versurile noastre peste veacuri, în legătură cu dragostea? N-o să creadă în nici un caz că pe vremea noastră s-a stins iubirea, ci vor spune probabil. «Ciudat! De ce n-or fi scris prin anii 1950 despre dragoste?» De fapt acest
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de E. Frunză în revista Uniunii Scriitorilor, poetul clujean descoperă în noua modă a „versificației scurte” o serie de lipsuri, prozaism, locuri comune, sărăcie de idei, șabloane și clișee, producând „în ciuda dimensiunilor lor modeste o plictiseală cu totul remarcabilă”. Pentru ca cititorul să se convingă dacă aceste afirmații și altele își au acoperire, vom reproduce în note53 o parte din ciclul liric incriminat. „A fost la noi o perioadă - începe A.E. Baconsky 54 - de intensă creație în domeniul poemului epic, perioadă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
dimensiuni s-au impus. Poemele de mii de versuri au fost părăsite și cântăreții procurându-și lire mai mici au început să le acorde promițător. Fără îndoială că și în acest domeniu s-au scris unele poezii frumoase pe care cititorii le-au întâlnit adeseori în paginile revistelor, însăși faptul pare destul de ciudat - mulți poeți au reușit să demonstreze că poeziile scurte, în ciuda dimensiunilor lor modeste, pot prilejui o plictiseală cu totul remarcabilă. Ori în această privință este totuși foarte greu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
ne încredințează cu aceleași mijloace că... ... urăsc pe cel ce-așteaptă Socialismul mură-n gură Lung la vorbă, scurt la faptă Chiulangiul secătură. Această poezie de două strofe ar fi de fapt un articolaș de ziar, cum l-ar considera cititorul, dacă n-ar fi derutat oarecum de ritm și rimă. Se pare că tovarășul Frunză a fost atras și de această dată (cum s-a mai arătat a fi poezia N-om cânta nicicând ce moare apărută în volumul Zile
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
apărea aproape în aceeași formă: Dar fiecare zi e cât un an. și pe care pe vremuri, Eminescu o formulase: Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Poeziile nereușite din ciclul Pe scurt impresionează neplăcut pe cititori și îi uimesc, mai ales când sunt semnate de un poet care a dat cititorilor din patria noastră poezii ca: Nu-n slujbe divine petrec monseniorii, Act de acuzare, Lecția de istorie și altele. Ele au un efect nefast pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pe vremuri, Eminescu o formulase: Și căi de mii de ani treceau În tot atâtea clipe. Poeziile nereușite din ciclul Pe scurt impresionează neplăcut pe cititori și îi uimesc, mai ales când sunt semnate de un poet care a dat cititorilor din patria noastră poezii ca: Nu-n slujbe divine petrec monseniorii, Act de acuzare, Lecția de istorie și altele. Ele au un efect nefast pentru că bagatelizează, prezintă ca lipsite de poezie tocmai acele aspecte nenumărate ale vieții care sunt adevărate
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lipsite de poezie tocmai acele aspecte nenumărate ale vieții care sunt adevărate izvoare ale poeziei noastre. Prezentate însă în acest fel, plat, șters, lipsite de cea mai elementară preocupare poetică, aspectele în aparență mărunte ale vieții noastre, nu pot transmite cititorului marea poezie. Tovarășul Malencov în raportul său de la cel de al XIX-lea Congres al P.C.U.S. spunea: în literatură și artă apar încă multe lucrări mediocre care denaturează realitatea sovietică.” În paranteză fie spus, după o perioadă de relativă liniște
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
lirica vremii, în contrast cu poezii valabile, militante, civice semnate de M. Beniuc și E. Frunză. Măsura originalității, a individualității poetice este dată, în opinia criticului de la Contemporanul de forța politică, civică și mobilizatoare a versurilor, de nivelul implicării în contingent: „Dacă cititorul urmărește multe din poeziile care se publică în ultima vreme în ziare și reviste, nu poate să nu rămână cu numeroase nedumeriri, cu întrebări ce așteaptă răspuns. El citește unele versuri corecte, care respectă semnele exterioare ale limbajului poetic; aprobă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
numeroase nedumeriri, cu întrebări ce așteaptă răspuns. El citește unele versuri corecte, care respectă semnele exterioare ale limbajului poetic; aprobă constatările juste care se formulează; remarcă intenția nobilă a poetului de a vorbi despre munca și aspirațiile contemporanilor săi. Totuși, cititorul se întreabă adesea cu amărăciune și regret: dar unde este glasul poetului? De ce vorbește în șoaptă, atât de șoptit, încât nu-i poți distinge vocea. Unde sunt gândurile care-i frământă mintea, sentimentele ce-i răscolesc inima? Urmărind înșiruirea obositoare
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poezii apărute în această revistă. Dacă poetului îi place să-și audă propriul său glas, să se admire singur și să prezică drumul cântecului său peste veacuri, el este într-adevăr «personal» în creație dar ceea ce scrie nu suscită interesul cititorilor, îi lasă profund indiferenți. Noi milităm pentru acea personalitate a poetului care să izvorască din adeziunea sa la lupta poporului, din spiritul său de partid. Poetul să slăvească (...) eroismul constructorilor socialismului, să-și manifeste indignarea și ura în fața mârșăviei dușmanului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
socialismului, să-și manifeste indignarea și ura în fața mârșăviei dușmanului, să scrie cu pasiune despre dragoste sau prietenie (...). Iată una din poeziile cele mai bune apărute la sfârșitul anului trecut: Cântarea din urmă de Mihai Beniuc (...). E atât de cunoscută cititorilor poezia lirică a lui Eugen Frunză (...). Cum de s-a ivit o asemenea atitudine contemplativă, moleșitoare (...) atitudinea atât de puțin compatibilă cu menirea poetului militant, curajos? Fără îndoială că toate acestea sunt legate de lipsa de profunzime în cunoașterea vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
personalului» din poezie, deoarece după opinia ei, viața, frământările poetului sunt neinteresante în artă (...). Asemenea teorii au provocat mult rău poeziei noastre lirice, denaturând principiile realismului socialist și derutând pe unii poeți (...). Fiți mai personali în creație! Acesta este îndemnul cititorilor către tovarășii lor poeții (...)”. Și mai vigilent cu „manifestările și atitudinile necorespunzătoare spiritului nou care domnește în literatura noastră”, este Mihai Gafița 56 în analiza pe care o face revistei clujene, replică, nedeclarată se-nțelege, la articolul lui A. E.
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sub învelișul lor nu e deloc greu de descoperit recidiva. Vom porni de la un fapt, în aparență mărunt: În numărul 4 pe 1953 a apărut poezia lui Victor Felea Iubește sportul, o poezie în care, adresându-se unui tovarăș, unui cititor - în general unuia care nu face sport ci se îndeletnicește cu «paharul ce-l umpli întruna» - poetul îl îndeamnă să practice tot felul de exerciții fizice: alpinism, înot, alergări, sărituri, tir, etc (...). Poezii ca acestea apăreau cu zecile în trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
poezia citată a fost scrisă în zilele noastre și nu, de exemplu, la începutul secolului nostru. Amintim - cu totul fără nici o legătură cu poezia! - că ea este dedicată «lui A.G.». Iată un gest delicat din partea poetului Victor Felea! - va spune cititorul. Să zicem că da! Dedicația care de altfel putea să scape ușor cititorului, îl face să fie ceva mai atent când descoperă în numărul următor al Almanahului (nr.5 pe 1953), o altă poezie, de data aceasta semnală Aurel Gurghianu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
începutul secolului nostru. Amintim - cu totul fără nici o legătură cu poezia! - că ea este dedicată «lui A.G.». Iată un gest delicat din partea poetului Victor Felea! - va spune cititorul. Să zicem că da! Dedicația care de altfel putea să scape ușor cititorului, îl face să fie ceva mai atent când descoperă în numărul următor al Almanahului (nr.5 pe 1953), o altă poezie, de data aceasta semnală Aurel Gurghianu și intitulată Poetul și divanul dedicată «lui V.F și altora». Ridicând mănușa
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
semnate de maestrul Emil Isac, stihurile melodioase de M.R. Paraschivescu, versurile tale, ale lui Aurel Rău, Ion Brad, sau ale celor mai tineri, ca Doina Sălăjan, erau citite cu mult interes făcând ca revista să fie iubită de numeroșii ei cititori (...). Din păcate, însă, nerăbdarea cu care deschideam revista mi-a fost din ce în ce mai mult înșelată în ultimul timp. Am în față cele 7 numere apărute anul acesta și, recitind poeziile publicate, îmi stăruie în fața ochilor imaginea unei linii care, după câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
fost discutat (...). Și mai grav este faptul că în majoritatea cazurilor, aceste lucrări apar în publicațiile de mare tiraj cum ar fi Cultura poporului, Viața militară, colecțiile Albina, Ogoare noi, revista Albina, publicații care se adresează unor mase largi de cititori. În mod condamnabil admit unii redactori și scriitori publicarea unor asemenea lucrări în reviste care, pe nedrept, stau mai puțin în atenția criticii noastre literare. Dar nici publicații ca Viața românească, nici Contemporanul sau Flacăra nu sunt fără prihană în
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
pildă poezia Gicăi Iuteș Să rămână-n urmă anul (Cultura poporului) care minimalizează și tratează la un nivel artistic scăzut o temă atât de interesantă și bogată - tema luptei omului cu timpul. După un zglobiu «Hei», menit să-i atragă cititorului atenția în mod brusc asupra poeziei în discuție, facem cunoștință cu eroul pe care versurile autoarei urmează să-l cânte, anume «maistrul meu Hurduc». De la început, poeta își exprimă amărăciunea, regretul profund că cititorul nu-l cunoaște pe maistrul Hurduc
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
zglobiu «Hei», menit să-i atragă cititorului atenția în mod brusc asupra poeziei în discuție, facem cunoștință cu eroul pe care versurile autoarei urmează să-l cânte, anume «maistrul meu Hurduc». De la început, poeta își exprimă amărăciunea, regretul profund că cititorul nu-l cunoaște pe maistrul Hurduc: «dacă l-ai cunoaște» etc. (...). Pe rând, așteptările cititorului sunt - ca să zicem așa - satisfăcute: «Zdravăn e!» ne comunică entuziastă autoarea despre eroul său (...). «Maistrul» cu vocea tunătoare vorbește rar, și atunci numai în imagini
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
facem cunoștință cu eroul pe care versurile autoarei urmează să-l cânte, anume «maistrul meu Hurduc». De la început, poeta își exprimă amărăciunea, regretul profund că cititorul nu-l cunoaște pe maistrul Hurduc: «dacă l-ai cunoaște» etc. (...). Pe rând, așteptările cititorului sunt - ca să zicem așa - satisfăcute: «Zdravăn e!» ne comunică entuziastă autoarea despre eroul său (...). «Maistrul» cu vocea tunătoare vorbește rar, și atunci numai în imagini (...). Platitudinea, inexpresivitatea acestei poezii care vrea să-și mascheze lipsa de conținut prin interjecții, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
POEZIE DE DRAGOSTE Nu-mi dau seama cum, când și pe ce căi oculte s-a aflat că masele de oameni ai muncii ar dori să citească și poezii de dragoste. Sau, cel puțin, asta afirmă unii critici că cer cititorii. Eu n-am găsit în presă nici o scrisoare de la vreun turnător, fotografă, filatoare sau studentă. Nici la plenara scriitorilor din martie nu s-a discutat despre această nouă comandă socială. Este adevărat, însă, că, în chiar zilele când Contemporanul dădea
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]