38,404 matches
-
33 de mandate de arestare, vizând responsabilii prezumtivi de asasinatele din 29/30 noiembrie 1938, dar și de următoarele, respectiv: generalul Gabriel Marinescu, fost prefect al Poliției Capitalei, generalul Ion Bengliu, fost inspector general al Jandarmeriei, generalul Gheorghe Argeșanu, fost comandant al Corpului ÎI de Armată, Radu Păscu, fost președinte al Curții de Apel București, colonel V.Zeciu, fost prim-procuror militar, colonel Ștefan Gherovici și colonel Anibal Panaitescu din Jandarmerie, maiorii Iosif Dinulescu, Aristide Macoveanu și Alexandru Popescu din Jandarmerie
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
Moisescu, Gh. Niculescu, Gh. Oancea, Const. Sarbu, Ion Stănciucu, V. Tașca și Nicolae Zăinescu, sergentul instructor Tudor Petre și soldatul Barabas Ion. În scurtă vreme, comisia a stabilit că în multe crime mai erau implicați 55 prefecți de județ, 55 comandanți de jandarmi, cel putin tot atâția comisari, inspectori și ofițeri de jandarmi, plus 20 de executanți ai crimelor respective, comisia urmând să redacteze mandatele de arestare, emițând o parte din ele, care a condus la alte arestări. O parte din
Asasinatele din 21/22 septembrie 1939 () [Corola-website/Science/332605_a_333934]
-
erau pregătite pentru război. Cel puțin un echipaj (cel condus de locotenentul Bill McRae) a fost pe punctul să decoleze fără încărcătura de bombe. Locotentul a remarcat chiar înainte de decolare că nu fusese încărcat compartimentul bombelor. În timpul zborului spre ținte, comandantul escadrilei Paul Harris a odonat servanților mitralierelor să testeze armele. Niciunul dintre servanți nu s-a dovedit capabil să folosească armamentul, grupul de bombardiere îndreptându-se spre teritoriul inamic practic fără posibilitatea să se apere. În ciuda acestui fapt, Paul Harris
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
punct de vedere geografic cele două nu erau capabile să își acorde sprijin reciproc. Nu exista o defensivă a armelor întrunite, ceea ce înseamnă că "FlaK" nu sprijinea direct cu foc avioanele germane. Coordonarea defensivei era îngreunată de relațiile proaste dintre comandanții "Luftwaffe" și "Kriegsmarine", "Reichsmarschall" Hermann Göring respectiv "Großadmiral" Erich Raeder. Un sistem funcțional ar fi presupus cooperarea celor două ramuri, lucru care nu se întâmpla în realitate. Soluția găsită de comandanții germani era separarea în două niveluri a problemei. Unitățile
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
germane. Coordonarea defensivei era îngreunată de relațiile proaste dintre comandanții "Luftwaffe" și "Kriegsmarine", "Reichsmarschall" Hermann Göring respectiv "Großadmiral" Erich Raeder. Un sistem funcțional ar fi presupus cooperarea celor două ramuri, lucru care nu se întâmpla în realitate. Soluția găsită de comandanții germani era separarea în două niveluri a problemei. Unitățile aviației de vânătoare care apărau zona Mării Nordului au fost subordonate "Luftgaukommando" XI (Comandamentul Districtului Aerian 9) din Hannover. Aceste unități ale aviației de vânătoare aveau să funcționeze ca un comandament autonom
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
era separarea în două niveluri a problemei. Unitățile aviației de vânătoare care apărau zona Mării Nordului au fost subordonate "Luftgaukommando" XI (Comandamentul Districtului Aerian 9) din Hannover. Aceste unități ale aviației de vânătoare aveau să funcționeze ca un comandament autonom, "Jagdfliegerführer". Comandant a fost numit "Oberstleutnant" Carl-August Schumacher, fostul comandant al II./"Jagdgeschwader" 77. Schumacher își începuse serviciul în "Kaiserliche Marine" (Marina Imperială Germană) în Primul Război Mondial cu gradul de aspirant, luând parte la Bătălia Iutlandei. Șefii săi au considerat că
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
aviației de vânătoare care apărau zona Mării Nordului au fost subordonate "Luftgaukommando" XI (Comandamentul Districtului Aerian 9) din Hannover. Aceste unități ale aviației de vânătoare aveau să funcționeze ca un comandament autonom, "Jagdfliegerführer". Comandant a fost numit "Oberstleutnant" Carl-August Schumacher, fostul comandant al II./"Jagdgeschwader" 77. Schumacher își începuse serviciul în "Kaiserliche Marine" (Marina Imperială Germană) în Primul Război Mondial cu gradul de aspirant, luând parte la Bătălia Iutlandei. Șefii săi au considerat că datorită faptului că și-a început cariera în
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
au raportat la sfârșitul exercițiului că, în condiții reale de luptă, ar fi decimat escadrila în zece minute datorită incapacității echipajelor bombardierelor să mențină o formație strânsă și datorită lipsei avioanelor de escortă. Observațiile piloților de pe Spitfire au fost ignorate. Comandantul de Escadrilei 149, Harris, și comandantul de grup Kellett erau singurii comandanți cu experiență de luptă. Totuși, Kellett nu zburase alături de Escadrilele 9 sau 37 și nu avusese ocazia să zboare alături de echipajele acestora în formații strânse, nici să participe
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
în condiții reale de luptă, ar fi decimat escadrila în zece minute datorită incapacității echipajelor bombardierelor să mențină o formație strânsă și datorită lipsei avioanelor de escortă. Observațiile piloților de pe Spitfire au fost ignorate. Comandantul de Escadrilei 149, Harris, și comandantul de grup Kellett erau singurii comandanți cu experiență de luptă. Totuși, Kellett nu zburase alături de Escadrilele 9 sau 37 și nu avusese ocazia să zboare alături de echipajele acestora în formații strânse, nici să participe alături de ele la misiuni de bombardament
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fi decimat escadrila în zece minute datorită incapacității echipajelor bombardierelor să mențină o formație strânsă și datorită lipsei avioanelor de escortă. Observațiile piloților de pe Spitfire au fost ignorate. Comandantul de Escadrilei 149, Harris, și comandantul de grup Kellett erau singurii comandanți cu experiență de luptă. Totuși, Kellett nu zburase alături de Escadrilele 9 sau 37 și nu avusese ocazia să zboare alături de echipajele acestora în formații strânse, nici să participe alături de ele la misiuni de bombardament. El nu a avut nici timpul
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
timpurie ale "Luftwaffe". Acesta a fost cel mai probabil motivul pentru care bombardierele s-au apropiat de uscat fără să fie interceptate. Primele lupte aeriene au început la aproximativ o oră după ce radarele Freya ale "Luftwaffe" au transmis primele informații. Comandantul "Jagdfliegerführer", Carl-August Schumacher, respingea ideea unui bombardament britanic împotriva vaselor germane în condiții de cer limpede. Chiar în timp de comandantul grupului britanic de bombardiere Kellett decola, locotenentul Hermann Diehl demonstra performanțele radarului Freya unui ofițer de marină la locația
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
interceptate. Primele lupte aeriene au început la aproximativ o oră după ce radarele Freya ale "Luftwaffe" au transmis primele informații. Comandantul "Jagdfliegerführer", Carl-August Schumacher, respingea ideea unui bombardament britanic împotriva vaselor germane în condiții de cer limpede. Chiar în timp de comandantul grupului britanic de bombardiere Kellett decola, locotenentul Hermann Diehl demonstra performanțele radarului Freya unui ofițer de marină la locația bateria LN-Vers de pe insula Wangerooge. În timpul demonstrației, el a modificat direcția antenei spre nord, spre golful Helgoland. Imediat a recepționat ecoul
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
marinei nu sesizaseră bombardierele, lui Hermann Diehl i s-a spus că trebuie să fie o eroare, cu atât mai mult cu cât este ridicol să gândești măcar că britanicii ar ataca în asemenea condiții. Diehl s-a adresat mai apoi comandantului II./"Jagdgeschwader" 77 (JG 77) Hilmer von Bülow-Bothkamp. Nici acesta nu a luat în serios avertismentul. Peste aproximativ 20 de minute, radarele navale Freyas au identificat prezența bombardierelor britanice. Nici măcar acum avioanele de vânătoare nu au primit ordinul de decolare
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Servanții armelor antiaeriene de pe vasele militare "Scharnhorst", "Gneisenau" și alte câteva din docuri au început la rândul focul. Piloții germani au putut să remarce momentul în care avioanele de vânătoare germane decolau de pe o pistă camuflată. Mai înainte de începerea misiunii, comandantul JG1 a ținut o scurtă ședință de informare în timpul căreia își sfătuise piloții din subordine să atace bombardierele în unghi drept din lateral, prin unghiul mort al mitraliorilor de pe bombardierele Wellington. Un atac din spate, (așa cum se proceda în cazul
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
tipuri de bombardiere și anume lipsa sistemelor de închidere automată a rezervoarelor. Aceasta însemna că, dacă germanii ar fi țintit aripile bombardierelor (unde se aflau rezervoarele), acestea puteau fi ușor incendiate. Cum încă nu fuseseră încă atacați de "Luftwaffe", secțiunea comandantului Harris al Escadrilei 149 a fost singura care a reușit să lanseze bombele împotriva vaselor din portul Wilhelmshaven. Au fost lansate șase bombe de 500 de livre (225 kg). Nu se știe dacă bombele au atins vreo țintă. După ce bombardierele
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Au fost lansate șase bombe de 500 de livre (225 kg). Nu se știe dacă bombele au atins vreo țintă. După ce bombardierele ieșiseră din barajul antiaerian, formațiile erau dezorganizate. Formațiile lui Kellett și Harris erau în bună ordine, dar avionul comandantului Guthrie era mult în fața restului Escadrilei 9, iar Escadrila 37 din spatele formației făcea eforturi să se apropie de avioanele din față. Comandantului acestei escadrile, Hue-Williams a cerut piloților să mărească viteza, dar aparatele de sub comanda nu au mai menținut formația
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
ieșiseră din barajul antiaerian, formațiile erau dezorganizate. Formațiile lui Kellett și Harris erau în bună ordine, dar avionul comandantului Guthrie era mult în fața restului Escadrilei 9, iar Escadrila 37 din spatele formației făcea eforturi să se apropie de avioanele din față. Comandantului acestei escadrile, Hue-Williams a cerut piloților să mărească viteza, dar aparatele de sub comanda nu au mai menținut formația organizată. "Oberleutnant" Johannes Steinhoff, pilotând un avion Bf 109D din cadrul 10.("Nacht")./JG 26, escortat de doi camarazi din II./JG 77
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a patru bombardiere. Aparatul lui Falck a fost avariat grav, el fiind nevoit să se reîntoarcă la bază. Falck a planat până al bază și s-a prăbușit pe pistă. "Unteroffizier" Fresia a revendicat la rândul lui două bombardiere doborâte. Comandantul Escadrilei 149 Harris a fost atacat de "Oberleutnant" Johann Fuhrmann. Fuhrmann a ratat bombardierul pe care îl atacase din lateral. El a încercat un atac din spate, în ciuda avertismentului dat de comandantul lui și a fost doborât. Fuhrmann a reușit
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a revendicat la rândul lui două bombardiere doborâte. Comandantul Escadrilei 149 Harris a fost atacat de "Oberleutnant" Johann Fuhrmann. Fuhrmann a ratat bombardierul pe care îl atacase din lateral. El a încercat un atac din spate, în ciuda avertismentului dat de comandantul lui și a fost doborât. Fuhrmann a reușit să a amerizeze la câte sute de metri depărtare de insula Spiekeroog. Martorii oculari au relatat că pilotul a încercat să înoate până la mal dar s-a înecat în cele din urmă
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
să înoate până la mal dar s-a înecat în cele din urmă. Cel mai probabil, Fuhrmann a fost doborât soldatul de clasa a doua Gouldson de pe avionul pilotat de Riddlesworth. În timpul luptelor "Oberleutnant" Gordon Gollob a doborât avionul pilotat de comandantul Escadrilei 9, Archibald Guthrie. Avionul comandantului Escadrilei 37, Hue-Williams, a fost de asemenea doborât, cel mai probabil de "Hauptmann" Reinecke. Printre pierderile germanilor s-a numărat și "Leutnant" Roman Stiegler, care s-a prăbușit în mare în timpul cursei de urmărire
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
a înecat în cele din urmă. Cel mai probabil, Fuhrmann a fost doborât soldatul de clasa a doua Gouldson de pe avionul pilotat de Riddlesworth. În timpul luptelor "Oberleutnant" Gordon Gollob a doborât avionul pilotat de comandantul Escadrilei 9, Archibald Guthrie. Avionul comandantului Escadrilei 37, Hue-Williams, a fost de asemenea doborât, cel mai probabil de "Hauptmann" Reinecke. Printre pierderile germanilor s-a numărat și "Leutnant" Roman Stiegler, care s-a prăbușit în mare în timpul cursei de urmărire a bombardierului pilotat de Lemon. Piloții
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Gustav Uellenbeck (Bf 110). Evaluarile tactice ale raidului făcute de cele două părți au fost radical diferite. Bomber Command a considerat că raidul a eșuat datorită incapacității piloților să zboare în formație strânsă și a slabei capacități de conducere a comandanților de aeronave. A fost menționată nevoia pentru o mai bună dotare cu armament de fensiv împotiva atacului din flanc și cu rezervoare cu autoînchidere. Aceste considerații tactice ar fi putut, după părerea Bomber Command, să permită desfășurarea cu succes a
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
Jackie Baldwin a raportat că liderii de escadrile Guthrie și Hue-Williams sunt vinovați de faptul că au zburat mult mai repede decât restul formațiunilor și au rupt un formațiunea funcțională din punct de vedere defensiv. Baldwin și-a trimis raportul comandantului RAF Bomber Command Edgar Ludlow-Hewitt. Hewitt a răspuns pe 23 decembrie și a acceptat considerațiile lui Baldwin cu privire la vina liderilor escadrilelor 9 și 37, care și-ar fi „abandonat” formațiunile. Hewitt a numit această acțiune o „crimă de neiertat”, deși
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
tot, fiecare secțiune de șase avioane trebuind să fie o unitate care să-și asigure autonom apărare, zburând la niveluri diferite. Se afirma că o formație mai mare de 12 avioane era greoaie și imposibil de condus de un singur comandant. În aceste condiții, notele sublinau însă importanța zborului în formație pentru fiecare secțiune în parte. Dacă un comandat de secțiune ar fi ales să își urmeze liderul de formație (în acest caz Kellet) în detimentul propriei secțiuni, formațiunea trebuia să
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
fiecare bombardier ar fi trebuit să se apare cu propriile forțe, ceea ce ar fi ușurat sarcina vânătorilor inamici care ar fi atacat bombardierele pe rând. Comananții de escadrile Guthrie și Hue-Williams nu au ținut seama de aceste prevederi în timpul luptelor. Comandantul Kellett a urmat instrucțiunile și a pierdut un singur avion. Harris a reușit să păstreze formația de zbor și nu a pierdut niciun bombardier. În săptămânile care au urmat a început o dezbarere cu privire la modificarea planurilor pentru atacurile pe timp
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]