39,007 matches
-
Pe data de 29 iulie 1929, la orele 10, Clara Maniu moare la 87 ani, dintre care 34 de ani de văduvie. Prohodul a început la orele 14 și a fost oficiat de Iuliu Hossu, asistat de aproape 30 de preoți. După celebrare a luat cuvântul episcopul, ministrul Instrucțiunii Publice Nicolae Costăchescu, în numele guvernului României, prof. univ. Valer Moldovan, vicepreședintele Senatului, în numele forului legislativ, Pompiliu Ioanițescu, în numele Camerei Deputaților, Gheorghe Crișan, în numele parlamentarilor ardeleni, Alexandru Aciu, prefectul județului Sălaj, în numele județului
Clara Maniu () [Corola-website/Science/324016_a_325345]
-
nr. 45, anul XI (Crăciunul anului 1893), apoi republicată în volumul Ieri și mâine, sub o formă ușor modificată de Michel Verne în 1910. În localitatea Kalfermatt din Elveția, organistul Eglisak surzește și nu mai poate acompania slujbele bisericii. Inițial, preotul încearcă să compenseze cu ajutorul unui om care știa să cânte la fluier, dar inițiativa se dovedește nepotrivită și este abandonată. Peste câteva luni, în localitate sosește maestrul Effarane, care știe să cânte la orgă. Deși prezența lui este însoțită de
Domnul Re-Diez și domnișoara Mi-Bemol () [Corola-website/Science/324019_a_325348]
-
președinte al organizației județene a Partidului Național Liberal, prefect și vicepreședinte la Camera Deputaților. S-a născut într-o famile de greco-catolici la 20 februarie 1893 în Boianul Mare, atunci în plasă Tășnad, fiind unul din cei zece copii ai preotului Emil Lobonțiu, fiul preotului Ioan Lobonțiu, cel care a început la 1848 revoluția în Giurtelecu Șimleului. "Pe mine m-a crescut fratele meu, Emil, el fiind cel mai mare, dintre cei șase frați rămași în viață", spunea Valeria Lobonțiu (căsătorită
Emil Lobonțiu () [Corola-website/Science/324035_a_325364]
-
a Partidului Național Liberal, prefect și vicepreședinte la Camera Deputaților. S-a născut într-o famile de greco-catolici la 20 februarie 1893 în Boianul Mare, atunci în plasă Tășnad, fiind unul din cei zece copii ai preotului Emil Lobonțiu, fiul preotului Ioan Lobonțiu, cel care a început la 1848 revoluția în Giurtelecu Șimleului. "Pe mine m-a crescut fratele meu, Emil, el fiind cel mai mare, dintre cei șase frați rămași în viață", spunea Valeria Lobonțiu (căsătorită Căpâlnășiu) din Șimleu Silvaniei
Emil Lobonțiu () [Corola-website/Science/324035_a_325364]
-
a fost un preot greco-catolic, om de cultură și autor. A fost "preot în Zalnoc, Sărăuad și Giurtelecu Șimleului — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive", scria Daniil Graur. Este cunoscut
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
a fost un preot greco-catolic, om de cultură și autor. A fost "preot în Zalnoc, Sărăuad și Giurtelecu Șimleului — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive", scria Daniil Graur. Este cunoscut pentru cărțile pe care le-a a publicat cu
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
a fost un preot greco-catolic, om de cultură și autor. A fost "preot în Zalnoc, Sărăuad și Giurtelecu Șimleului — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive", scria Daniil Graur. Este cunoscut pentru cărțile pe care le-a a publicat cu sprijinul Episcopiei de la Gherla în 1884 și 1897. era un bun cunoscător
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
Criste a publicat la Tipografia diecesană de la Gherla cartea " Predice pentru dominecile de preste anu compuse și elucrate după Catechismulu lui Deharbe". În ultimii ani secolului XIX a preluat parohia din Giurtelecu Șimleului de la Simeon Budișian. În 1897, în timp ce era "preotul S. Giurtelecului și al Lompertului", Vasiliu Criste a publicat, la Gherla, cartea " Predice pentru dominecile de preste anu compuse și elucrate după Catechismul lui Deharbe". A fost implicat în principalele proiecte culturale ale vremii. În 1901, Vasiliu Cristea, preot în
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
era "preotul S. Giurtelecului și al Lompertului", Vasiliu Criste a publicat, la Gherla, cartea " Predice pentru dominecile de preste anu compuse și elucrate după Catechismul lui Deharbe". A fost implicat în principalele proiecte culturale ale vremii. În 1901, Vasiliu Cristea, preot în Giurtelec, a devenit membru la "Societatea fondului de teatru român" La începutul secolului al XX, Ioan Taloș a preluat postul de paroh la Giurtelecu Șimleului de la Vasiliu Criste În 1932 Daniil Graur scria: "părintele Cristea Vasiliu, fostul preot în
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
Cristea, preot în Giurtelec, a devenit membru la "Societatea fondului de teatru român" La începutul secolului al XX, Ioan Taloș a preluat postul de paroh la Giurtelecu Șimleului de la Vasiliu Criste În 1932 Daniil Graur scria: "părintele Cristea Vasiliu, fostul preot în Zalnoc, Sărăuad și Giurtelecu Șimleului, — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive, aproape fiindu-i gata și al doilea tom, pe care din lipsă de sprijin
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
român" La începutul secolului al XX, Ioan Taloș a preluat postul de paroh la Giurtelecu Șimleului de la Vasiliu Criste În 1932 Daniil Graur scria: "părintele Cristea Vasiliu, fostul preot în Zalnoc, Sărăuad și Giurtelecu Șimleului, — unul dintre cei mai distinși preoți sălăjeni, care fiind și scriitorul unui tom de predici bisericești foarte practice și instructive, aproape fiindu-i gata și al doilea tom, pe care din lipsă de sprijin nu l'a publicat". Vasiliu Criste era un bun cunoscător al istoriei
Vasiliu Criste () [Corola-website/Science/324028_a_325357]
-
a fost un preot greco-catolic, vice-arhidiacon și pașoptist. Sub conducerea să a avut loc prima întrunire din cadrul Revoluției de la 1848 din Transilvania. Potrivit lui Corneliu Coposu, s-a aflat printre "preoții de mare prestigiu, cu însemnate state de serviciu pentru cauză națională". Ioan Lobonțiu a
Ioan Lobonțiu () [Corola-website/Science/324041_a_325370]
-
a fost un preot greco-catolic, vice-arhidiacon și pașoptist. Sub conducerea să a avut loc prima întrunire din cadrul Revoluției de la 1848 din Transilvania. Potrivit lui Corneliu Coposu, s-a aflat printre "preoții de mare prestigiu, cu însemnate state de serviciu pentru cauză națională". Ioan Lobonțiu a avut un important rol în propagarea Revoluției de la 1848 în Transilvania. Primul glas de libertate, în cadrul Revoluției de la 1848 în Transilvania, s-a ridicat în Giurtelecu
Ioan Lobonțiu () [Corola-website/Science/324041_a_325370]
-
la cel dintâi congres cultural al Sălajului, convocat de Alexandru Sterca-Șuluțiu. Încă din primii ani de la înființare, a fost membru al ASTRA, cum arată și cotizația plătită în 1868-1869 La începutul anilor 1870 Simeon Budișian i-a luat locul de preot la Giurtelecu Șimleului Ioan Lobonțiu a fost căsătorit cu Theodosia. Fiul său Patriciu Lobonțiu (1847 - 14 aprilie 1923) a fost hirotonit în 1871 și a slujit la Sudurău (mai 1872 - 1875) și Silvaș (aprilie 1875 - 14 aprilie 1923); fiul lui
Ioan Lobonțiu () [Corola-website/Science/324041_a_325370]
-
1871 și a slujit la Sudurău (mai 1872 - 1875) și Silvaș (aprilie 1875 - 14 aprilie 1923); fiul lui Patriciu, Ioan Lobonțiu, a absolvit la Beiuș și a fost decorat cu Ordinul Coroană României. Un alt fiu, Emil Lobonțiu, a fos preot în Boianu Mare, iar fiul acestuia numit tot Emil Lobonțiu a fost vicepreședinte la Camera Deputaților.
Ioan Lobonțiu () [Corola-website/Science/324041_a_325370]
-
al curții boierești până în anul 1893, când Gheorghe Rosetti-Solescu (1853-1916), proprietarul moșiei Solești, ministru plenipotențiar la Sankt Petersburg, a donat-o comunității locale, căreia i-a impus să asigure „demna căutare a sfântului lăcașu ctitoricescu”, iar pentru „evlavia părinților” săi, preoții parohi trebuiau să asigure „grijile bisericești obișnuite”. Boierul a continuat să rămână epitrop, el luându-și angajamentul de a continua să se îngrijească de buna funcționare a lăcașului, la fel ca și înaintașii săi. Biserica a devenit astfel biserică parohială
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
menționăm o evanghelie argintată, un chivot de argint și o dveră plușată despre care se spune că ar fi donația Doamnei Elena Cuza, cărți vechi cu litere chirilice (legate în piele), veșminte din mătase naturală. În anul 1988, sub păstoria preotului paroh Ionel Ogrinji, cu sprijinul enoriașilor din Solești s-au început lucrările de reparații capitale ale bisericii, împodobindu-se și cu pictură nouă, în tehnica frescă, de către pictorul Stelian Onica. Biserica a fost resfințită în anul 1997. Biserica a fost
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Solești () [Corola-website/Science/324020_a_325349]
-
el a purtat titlul de "Prinț Ereditar de Lucca". Ferdinando Carlo a petrecut o mare parte din primii zece ani ai vieții sale în Germania și la Viena. Când avea patru ani, responsabilitatea pentru educația lui a fost încredințată unui preot maghiar, Zsigmond Deáki. Directorul Bibliotecii din Lucca, Lazzaro Papi, i-a predat istoria Italiei și limba italiană. Ferdinando Carlo a învățat limba franceză, maghiară, germană, engleză și spaniolă. În 1841 Ferdinando Carlo a fost trimis la Torino pentru a fi
Carol al III-lea, Duce de Parma () [Corola-website/Science/324037_a_325366]
-
fost resfințită în 1998 de Antonie Plămădeală, arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului, și de Visarion Rășinăreanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Pe unul din pereții pronaosului a fost pictată următoarea inscripție: ""Prin donațiile bunilor credincioși ai parohiei, prin strădania preotului paroh MITEA C-tin, ajutat cu timp și fără de timp de Cîmpean I., Droc C-tin, Pinciu I., Cîrpătorea I., Jugastru R., Susan M., Ivan L., Negrea N., Crivăț N., Șurean Ion, Bodogae N. - membrii ai consiliului parohial - în anul
Biserica din Groapă din Sibiu () [Corola-website/Science/324036_a_325365]
-
trebuie să mediteze la ce au greșit tot anul, să își ceară iertare și să se împace cu Dumnezeu și cu oamenii. În funcție de acestea se crede că numele lor va fi scris în Cartea Vieții. În mesianism și creștinism Marele Preot ('Kohen Gadol') este Mesia după rânduiala lui Melhisedec - 'Maleki-Țedek' (Evrei 5:10, 6:20). El intră în Sfânta Sfintelor și unge cu sângele său Chivotul Legământului din Templul lui Dumnezeu. Acesta este singura zi de repaus total din an iar
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]
-
un berbec ca jertfă de foc. Apoi oferea pentru popor doi țapi pentru păcat și un berbec pentru jertfă de foc. Țapul ispășitor „Azazel” (adică izgonit sau ispășitor) era adus viu înaintea Domnului, iar celălalt înjunghiat. Pe capul țapului Azazel, preotul trebuia să mărturisească toate abaterile copiilor lui Israel și toate fărădelegile lor. Țapul era trimis în pustie și purta asupra lui toate păcatele lor. El se ducea singur în sălbăticie unde va muri sub judecată. Azazel, țapul care se duce
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]
-
jertfa pentru păcat, ci ajunge la jertfa de foc (Leviticul 16:24). Păcatul fiind ridicat, greșelile mărturisite, iertarea dobândită, jertfa de foc oferită, calea este deschisă pentru bucuria de la Succot -- Sărbătoarea Corturilor. În perioada Celor Două Temple din Ierusalim, Marele Preot (Kohen ha-Gadol) își scotea robele preoțești ordinare, făcea o baie ritualică, și își punea veșminte albe speciale. După ce se aduce sacrificiul ritualic de dimineață, el să ofere un vițel tânăr ca ispășire pentru păcatele sale, pentru că nu putea mijloci pentru
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]
-
așa cum a făcut cu sângele de la vițel. Aceasta face ispășire pentru Sfânta Sfintelor. Apoi, el furnizează izbăvire pentru Cortul Întâlnirii prin stropirea cu sângele animalelor odată pe coarnele altarelor, și de șapte ori pe pământul din jurul lui. Conform scripturilor Marele Preot intră odată pe an în cortul Templului și, punându-și mâna pe țapul ispășitor (a doua capră), confesează peste ea păcatele poporului Israel. Această capră apoi este izgonită în afara orașului și este lăsată în sălbăticie. Aceasta simbolizează scoaterea (purtarea) păcatelor
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]
-
mântuirii și numele lor va rămâne veșnic scris în Cartea Vieții. Acesta nu însemnă că nu trebuie să-și mărturisească păcatele, pentru ca să poată avea o viață liniștită. Apostolul Pavel scrie în Epistola către Evrei că Mesia, "a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare și mai desăvârșit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta, și a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt, nu cu sânge de țapi și de
Yom Kippur (mesianic) () [Corola-website/Science/324031_a_325360]
-
(în ), născut Gheworghios Vlahos (în ) (n. 1945, Ioannina, Grecia) este un teolog grec. S-a născut la Ioannina (Grecia) în 1945. A absolvit Școala Teologică din cadrul Universității din Salonic și a fost hirotonit diacon în 1971 și preot în 1972. A activat în Arhiepiscopia Atenei ca preot și director al Secției pentru Tineret în perioada 1987-1995. A predat limba greacă și a ținut cursuri de etică ortodoxă la Școala Teologică Sf. Ioan Damaschinul a Patriarhiei Antiohiei din nordul
Hierotheos Vlachos () [Corola-website/Science/324047_a_325376]