43,111 matches
-
și a soțului ei, George Carmack. Grupul era format din Skookum Jim, vărul său, poreclit și Dawson Charlie (sau uneori Tagish Charlie), și nepotul său, Patsy Henderson. După ce i-au găsit pe George și Kate, care pescuiau somon la gurile râului Klondike, ei s-au întâlnit cu Robert Henderson din Nova Scotia care căuta aur pe râul Indian. La 16 august 1896, grupul Skookum a găsit un zăcământ aluvial de aur în pârâul Bonanza din Yukon. Nu se știe cine a
Goana după aur din Klondike () [Corola-website/Science/323423_a_324752]
-
Dawson Charlie (sau uneori Tagish Charlie), și nepotul său, Patsy Henderson. După ce i-au găsit pe George și Kate, care pescuiau somon la gurile râului Klondike, ei s-au întâlnit cu Robert Henderson din Nova Scotia care căuta aur pe râul Indian. La 16 august 1896, grupul Skookum a găsit un zăcământ aluvial de aur în pârâul Bonanza din Yukon. Nu se știe cine a făcut descoperirea, unele relatări spunând că a fost Kate Carmack, în timp ce altele îi dau credit lui
Goana după aur din Klondike () [Corola-website/Science/323423_a_324752]
-
valea Yukonului. Rabbit Creek, pârâul în care s-a descoperit pentru prima oară aur, a fost ulterior botezat „pârâul Bonanza”. Pâraiele Bonanza, Eldorado și Hunker au fost rapid revendicate de mineri care lucrau și înainte pe pâraie și albii de pe râurile Fortymile și Stewart. Vestea a ajuns în Statele Unite în iulie 1897 în momentul maxim a unei importante serii de recesiuni financiare și falimente bancare din anii 1890. Economia americană fusese lovită greu de panica din 1893 și de panica din
Goana după aur din Klondike () [Corola-website/Science/323423_a_324752]
-
acostau în orașele alaskane Skagway și Dyea, ambele aflate la capătul canalului Lynn. Din aceste orașe, ei urcau pe poteca Chilkoot și treceau pasul Chilkoot, sau urcau pe White Pass și de acolo la lacul Lindeman sau lacul Bennett, izvoarele râului Yukon. Aici, la circa de locul unde au debarcat, construiau bărci și plute cu care coborau cale de 800 km pe Yukon până la Dawson City, în apropiere de terenurile aurifere. Cei care treceau frontiera din Statele Unite erau obligați să aibă
Goana după aur din Klondike () [Corola-website/Science/323423_a_324752]
-
Paraschiva” a fost ridicată de obștea sătească încă din veacul al XVII-lea. Edificiul înfățișează planul de veche tradiție al navei dreptunghiulare cu partea de vest poligonală și absida altarului decroșată. Pereții edificiului, înălțați pe o temelie de bolovani de râu, au fost realizați din bârne groase de stejar, încheiate în sistemul vechi de „coadă de rândunică”. Altarul este iluminat de o mică fereastră montată în axul estic al absidei, iar pe latura sudică, în decroș, o ușă face legătura interiorului
Biserica de lemn din Ruginești () [Corola-website/Science/323449_a_324778]
-
va fi reînființată în anul 1990. Astăzi ea are și o biserică nouă din zid. Biserica de lemn din cadrul Schitului Lepșa este așezată în centrul incintei mănăstirii de maici, fiind refăcută între anii 1930-1936 pe o temelie de piatră de râu, pe care s-au așezat bârnele din lemn. Întregul edificiu, atât în interior, cât și exterior are pereții acoperiți de scânduri de brad, acoperisul este din șindrilă, iar turla cu înveliș piramidal apare încununată de o cruce din fier. Interiorul
Biserica de lemn din Mănăstirea Lepșa () [Corola-website/Science/323452_a_324781]
-
le presupune călătoria și cărora femeile le fac mai greu față. Astfel, în "Navele Pământului", polul puterii începe să migreze spre bărbați, spre nemulțumirea femeilor. Acest lucru se realizează în mod mai discret în cazul lui Volemak - care numește două râuri după primii născuți băieți - și Nafai - care are o mică dispută familială cu Luet pe tema tratamentului pe care îl aplică femeilor, sau într-un mod fățiș, cum e cazul lui Elemak - care consideră că, în cazul adulterului, va fi
Întoarcerea acasă () [Corola-website/Science/323439_a_324768]
-
Vrancea a fost ridicată în anul 1840. În ciuda vechimii sale și a numărului redus de biserici vechi de lemn păstrate în Vrancea, nu figurează pe Lista Monumentelor Istorice din anul 2010. Biserica Comunei Spulber este așezată pe malul drept al râului Zăbala la poalele muntelui Tojani, acoperit de brazi, ce își întind cetina până la marginea satului. Nu există acte oficiale care să ateste un lăcaș de cult pe locul actual al Bisericii mai devreme de anul 1840. Cu toate acestea, tradiția
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
după construcția actualului lăcaș (1840-1860), preoții slujitori erau monahii care mai rămăseseră din obștea de altădată. La anul 1840 este construită biserica, ctitorie a credincioșilor satului de la acea vreme, din lemn și acoperită cu șindrilă pe temelie de piatră de râu. Între anii 1840-1860, așa cum aminteam, la această biserică au slujit diferiți monahi. Nu li se cunosc numele. Biserica avea pictură pe pânză în ulei doar pe catapeteasma prinsă pe scândură. După anul 1860 la Biserica comunei Spulber vor sluji, pe
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
șindrilitu biserica let 7290 (1782) Mai 25...popa Cristian Ștefan”. Putem afirma că 1778 este anul sfințirii și începerii construcției, iar anul 1782 ca definitivare. Planul Bisericii „Sfântul Nicolae” este monovanat, având pereții înălțați pe o temelie de piatră de râu, cu rol în protejarea materialului lemnos folosit în constructie. Accesul în incintă se face printr-o ușa din lemn, după ce se urcă două trepte din lespezi de piatră. Acoperișul cu învelitoare din șindrilă, unic pentru întregul edificiu, înglobează și volumul
Biserica de lemn din Vrâncioaia () [Corola-website/Science/323474_a_324803]
-
de brad vopsită. Pardoseala este de brad, iar biserica este acoperita cu șindrilă. Mai jos de biserică se profilează turnul-clopotniță cu cele trei etaje din lemn, cu deschideri pe toate laturile. Etajul turnului este amplasat peste parterul din piatră de râu, în care se accede printr-o deschidere încununată de o arcadă semicirculară spre est. Clădirea pentru stăreție este construită la 20 de metri în fața pridvorului, fiind acoperită cu șindrilă. La 20 de metri sud de biserică sunt alte trei mici
Biserica de lemn din Schitul Valea Neagră () [Corola-website/Science/323480_a_324809]
-
Ghenghea (1940-1947), Nicolae Pentelescu (1947-1957), Ioan Sologiuc (1959-1976), Vasile Greșanu (1977-1984), Teodor Giosan (1984-1994), Benone Greșanu (din 1994) și Constantin Norocel (din 2004). este construită în totalitate din bârne de brad. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Pentru a proteja edificiul de intemperii, pereții din bârne au fost placați cu scânduri ignifugate. Edificiul are un acoperiș din tablă vopsită în culoarea portocalie, cu trei turle octogonale deasupra altarului, naosului și pronaosului. Crucile de pe turle sunt înfipte în
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
opinii că această reședință se afla fie pe raza actualei localități Runcu, fie Brădiceni, fie Arcani. a fost dezmembrat după 1444, iar așezările sale au fost înglobate în teritoriile județelor de astăzi Gorj și Mehedinți. Și-a luat numele de la râul Jaleș, hidronim considerat de origine traco-getică. Județul a avut o lungă perioadă de timp reședința la "Dăbăcești", iar mai târziu la Tismana, unde între anii 1454-1456 a fost reședința banilor olteni retrași aici din Banatul de Severin. Timp de câteva
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
reședința banilor olteni retrași aici din Banatul de Severin. Timp de câteva decenii localitatea a ajuns să fie un târg, un orășel, aici fiind probabil reședința celor care conduceau lupta împotriva Regatului Ungariei. Județul Jaleș cuprindea, în secolele XIV-XV, valea râului cu același nume, Jaleș, afluent al Tismanei, în partea de nord-vest, izvoarele râului Tismana și la est împrejurimile orașului Târgu-Jiu. La vest, hotarele județului ajungeau până la confluența râurilor Jiu și Motru, la sud-vest aproape de râul Motru, iar la sud-est până la
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
localitatea a ajuns să fie un târg, un orășel, aici fiind probabil reședința celor care conduceau lupta împotriva Regatului Ungariei. Județul Jaleș cuprindea, în secolele XIV-XV, valea râului cu același nume, Jaleș, afluent al Tismanei, în partea de nord-vest, izvoarele râului Tismana și la est împrejurimile orașului Târgu-Jiu. La vest, hotarele județului ajungeau până la confluența râurilor Jiu și Motru, la sud-vest aproape de râul Motru, iar la sud-est până la confluența râului Jilțul Mare cu râul Jiu. Fără să se cunoască în mod
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
conduceau lupta împotriva Regatului Ungariei. Județul Jaleș cuprindea, în secolele XIV-XV, valea râului cu același nume, Jaleș, afluent al Tismanei, în partea de nord-vest, izvoarele râului Tismana și la est împrejurimile orașului Târgu-Jiu. La vest, hotarele județului ajungeau până la confluența râurilor Jiu și Motru, la sud-vest aproape de râul Motru, iar la sud-est până la confluența râului Jilțul Mare cu râul Jiu. Fără să se cunoască în mod precis hotarele, istoricul Constantin C. Giurescu opinează că județul Jaleș cuprindea satele Bălești, Cereș, "Dăbăcești
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
cuprindea, în secolele XIV-XV, valea râului cu același nume, Jaleș, afluent al Tismanei, în partea de nord-vest, izvoarele râului Tismana și la est împrejurimile orașului Târgu-Jiu. La vest, hotarele județului ajungeau până la confluența râurilor Jiu și Motru, la sud-vest aproape de râul Motru, iar la sud-est până la confluența râului Jilțul Mare cu râul Jiu. Fără să se cunoască în mod precis hotarele, istoricul Constantin C. Giurescu opinează că județul Jaleș cuprindea satele Bălești, Cereș, "Dăbăcești",Leurda, Ploștina, Rasova, Tămășești și Turcinești, iar
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
același nume, Jaleș, afluent al Tismanei, în partea de nord-vest, izvoarele râului Tismana și la est împrejurimile orașului Târgu-Jiu. La vest, hotarele județului ajungeau până la confluența râurilor Jiu și Motru, la sud-vest aproape de râul Motru, iar la sud-est până la confluența râului Jilțul Mare cu râul Jiu. Fără să se cunoască în mod precis hotarele, istoricul Constantin C. Giurescu opinează că județul Jaleș cuprindea satele Bălești, Cereș, "Dăbăcești",Leurda, Ploștina, Rasova, Tămășești și Turcinești, iar sociologul Ilie Bădescu menționează în plus satele
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
al Tismanei, în partea de nord-vest, izvoarele râului Tismana și la est împrejurimile orașului Târgu-Jiu. La vest, hotarele județului ajungeau până la confluența râurilor Jiu și Motru, la sud-vest aproape de râul Motru, iar la sud-est până la confluența râului Jilțul Mare cu râul Jiu. Fără să se cunoască în mod precis hotarele, istoricul Constantin C. Giurescu opinează că județul Jaleș cuprindea satele Bălești, Cereș, "Dăbăcești",Leurda, Ploștina, Rasova, Tămășești și Turcinești, iar sociologul Ilie Bădescu menționează în plus satele Bălcești, Ceauru și Vereșevo
Județul Jaleș () [Corola-website/Science/323499_a_324828]
-
australiane în nordul Australiei. Din 2001, Hiddins a fost omul de bază pentru formarea caselor de bătrâni izolate pentru veterani. în prima linie de instituire retrageri pustie pentru veteranii de război. "Pandanus Park", “comandamentul” acestora, este o parcela pe malul râului Normanby fațadă a "Kalpowar Station", adiacenta Parcului Național Lakefield în Peninsula Cape-York. Pe 28 martie 2008 Hiddins a primist un Doctorat Onorific în Știință de la Facultatea de Știință, Inginerie și Tehnologia Informației a Universității James Cook: "în recognition for his
Les Hiddins () [Corola-website/Science/323500_a_324829]
-
sunt libere, sepalele sunt unite. Fiecare petală are spre exterior o expansiune foliacee (unguiculă). Săpunărița înflorește în lunile iunie-septembrie. Frunzele sunt eliptice, opuse, au 3 nervuri pe partea inferioară. Fructul este o capsulă. Săpunărița crește pe marginea drumurilor, pe lângă garduri, râuri, prin lunci, în locuri nisipoase. Este răspândită în zona de deal și de șes. Se recoltează în al doilea an de vegetație, luna august: rizomul cu stolonii și rădăcinile ce pornesc de pe rizom (Saponariae rubrae radix). Are gust dulceag mucilaginos
Săpunăriță () [Corola-website/Science/323502_a_324831]
-
tratați ca imigranți. Aproximativ 3420 de cereri de subvenții de terenuri au fost depuse de către imigranți și cetățeni naturalizați, mulți dintre ei anglo-americani. Primul grup de coloniști a ajuns în 1822 în Texas. Grupul a stabilit proprietăți de-a lungul râului Brazos, variind de la aproape de azi Houston la Dallas. Austin a fost forțat să se deplaseze la Mexico City, la 1.200 de mile (1,931 km) distanță, pentru a obține permisiune pentru colonia sa. În timpul petrecut în capitală, Austin a
Texasul Mexican () [Corola-website/Science/323486_a_324815]
-
mai devreme decât trebuia, Richard având astfel timp să strângă armata regală și să ia măsuri de înăbușire a răscoalelor. Spionii lui Richard l-au informat despre activitatea lui Buckingham, iar oamenii regelui au capturat și au distrus podurile de peste râul Severn. Când Buckingham și armata sa au ajuns pe malurile râului, l-au găsit crescut și imposibil de trecut din cauza unei furtuni violente izbucnite la 15 octombrie. Buckingham era încercuit și nu avea unde să se retragă; dușmanii lui galezi
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
regală și să ia măsuri de înăbușire a răscoalelor. Spionii lui Richard l-au informat despre activitatea lui Buckingham, iar oamenii regelui au capturat și au distrus podurile de peste râul Severn. Când Buckingham și armata sa au ajuns pe malurile râului, l-au găsit crescut și imposibil de trecut din cauza unei furtuni violente izbucnite la 15 octombrie. Buckingham era încercuit și nu avea unde să se retragă; dușmanii lui galezi i-au ocupat castelul după ce a plecat cu armata. Ducele și-
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]
-
că Williams a fost influențat de "The Battle of Bosworth-Field" din 1788 a lui William Hutton, pe care Foss îl acuză că a introdus ideea că bătălia s-a dat la vest de Ambion Hill pe partea de nord a râului Sence. Hutton, sugerează Foss, a interpretat greșit un pasaj din sursa sa, cronica lui Raphael Holinshed din 1577. Holinshed scria: „regele Richard și-a pus câmpul pe un deal numit Anne Beame, și-a odihnit oștenii și s-a odihnit
Bătălia de la Bosworth () [Corola-website/Science/323458_a_324787]