37,948 matches
-
au lucrat pentru o unitate reală în cadrul Marii Alianțe, dar dorința sa de a prelungii războiul pentru înlocuirea lui Filip al V-lea pe tronul Spaniei, a fost o eroare fatală. Marlborough a fost acuzat - probabil din motive politice și diplomatice - că nu s-a bazat pe îndoielile lui, pentru a evita erorile sale. În calitate de militar, el a preferat lupta pe câmpul de bătălie, asediilor. Asistat de o echipă de experți și bucurându-se de o relație personală apropiată cu prințul
John Churchill, I Duce de Marlborough () [Corola-website/Science/331734_a_333063]
-
în mod diferit de noțiunea de "șef de stat," e.g. aș în article 7 of the Vienna Convention on the Law of Treaties, article 1 of the Convention on the Prevention and Punishment of Crimes against Internationally Protected Persons, including Diplomatic Agents and the United Nations protocol list. The authority of a head of government, and the relationship between that position and other state institutions (such aș a head of state and legislature) varies greatly among Sovereign states, depending largely on
Șef de guvern () [Corola-website/Science/331793_a_333122]
-
sau sub forme de doctrine. Are dreptul de a participa la conferințe internaționale, de a trimite emisari speciali, de a trimite emisari personali, aleși de el pentru misiuni speciale în străinătate, reprezentând președintele american. Emisarii erau mai utili decât personalul diplomatic. Personalul Casei Albe a crescut, dar acționează numai în numele președintelui. Miniștrii sunt votați de Congres. Președintele este considerat responsabil pentru orice eroare din cadrul biroului sau. Toți emisarii personali ai președintelui au fost recrutați din birou. Personalul este supus unei tensiuni
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
în uniformă au căpătat un rol primordial în definirea politicii externe americane. În al doilea mandat al președintelui Bush jr., Condolezza Rice , consilierul președintelui, ajunge să conducă departamentul de stat, intervenind activ și depășind granițele fine și necodificate ale protocolului diplomatic pentru a intră în legătură directă cu populațiile și problemele acestora. Termenul de transformare diplomatică a iritat multă lume. În timpul mandatului lui Hillary Clinton, s-a modificat rolul conducător. Departamentul Apărării are responsabilități între problemele de politică externă și cele
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
mandat al președintelui Bush jr., Condolezza Rice , consilierul președintelui, ajunge să conducă departamentul de stat, intervenind activ și depășind granițele fine și necodificate ale protocolului diplomatic pentru a intră în legătură directă cu populațiile și problemele acestora. Termenul de transformare diplomatică a iritat multă lume. În timpul mandatului lui Hillary Clinton, s-a modificat rolul conducător. Departamentul Apărării are responsabilități între problemele de politică externă și cele de privesc politica de securitate națională. Securitatea națională privește obiectivele și programele prin care guvernul
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
de presiune țin de congres. Guvernul trebuie să protejeze și să reprezinte interesele cetățenilor și al agenților economici. O altă componentă a deciziilor sunt instrumentele deciziilor americane care sunt vectorii prin care se realizează politica externă americană. Vorbim despre instrumentul diplomatic și economic și despre cel militar în sensul de folosire a forței și amenințare cu forța. Nu vorbim de război ca atare. Începând cu instrumentul diplomatic atunci când vorbim de Departamentul de Stat - ca structură decizională din zona tehnica - se pune
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
americane care sunt vectorii prin care se realizează politica externă americană. Vorbim despre instrumentul diplomatic și economic și despre cel militar în sensul de folosire a forței și amenințare cu forța. Nu vorbim de război ca atare. Începând cu instrumentul diplomatic atunci când vorbim de Departamentul de Stat - ca structură decizională din zona tehnica - se pune în practică corpul diplomaților specializați (Foreign service) a suferit mai multe modificări în 1947, 90 , 95 și 2006 și cuprinde persoane ce reprezintă legal și simbolic
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
trimise de președinte - acești trimiși speciali au o flexibilitate mai mare, negociază și intră în contact cu guvernele într-o formă mai deschisă publicului și presei. America este o societate competitivă și asta stă și la baza structurilor executive. Structurile diplomatice au fost considerate ancorate în principii, lipsa de agresivitate, elitismul, numarul mare de funcționari de prin rang. Misiunile post conflict, spionajul se arată în câteva zile sau o săptămână este veridică sau nu, armata se vede rezultatul lui direct, la
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
prieteni din copilărie sau parteneri, totul ține de președinte. A doua categorie o formează agenții ce dețin poziții parlamentare, pot fi sectari de stat șefi ai curții supreme de discuție. Pot purta discuții cu șefi de state pot deschide relații diplomatice în schimbi eficiența lor poate fi chiar mai mare, au acces la informații mai sensibile și se concentrează asupra unei singure sarcini și sunt eliberați de toate responsabilitățile de tip administrativ, raportează numai președintelui, rapoarte lor nu trec prin lanțul
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
atomic a ridicat o problemă s-a arătat că arma atomică nu este una obișnuită, nu i se atașează doar semnificații militare. Se vede cum se rescrie, reformează concepția americană asupra armelor. Înarmarea atomică a însemnat și folosirea în sens diplomatic și au existat mai multe strategii, când aveau superioritatea atomică, s-a folosit acela de constrângere, au fost instrumente de pregătire psihologice. În termeni militanți și strategici s-a tradus în doctrina masiv retaliasion- a funcționat parțial. În a doua
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
anii 70 relațiile se îmbunătățesc și relațiile nucleare nu își mai au rostul. Folosirea forțelor convenționale s-au manifestat în relațiile cu noul stat socialist și mai ales față de statele din lumea a treia. Folosirea armelor convenționale în susținerea actelor diplomatice, a continuat să fie folosită și în dinamica dintre relațiilor dintre S.U.A și URSS. În 1984 și 85 s-au desfășurat cele mai mari , s-au exersat manevre ale forțelor NATO inclusiv ale forțelor tactice. Arătau URSS capacitatea
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
dictatorii sau statele care se opun SUA din diferite motive. O altă concluzie a fost că folosirea demonstrativă a forțelor militare au fost instrumente politice cu o eficiență pe termen scurt. Pe termen lung, fără a fi însoțite de acțiuni diplomatice nu s-au bucurat de un succes asemănător. Succesul acestora este relativ. Campania aeriană împotriva Serbiei a fost nu numai încununată de succes, dar obiectivul politic a fost atins- crimele sârbilor din Kosovo au încetat și regimul lui Miloșevici căzut-
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
situație în care procedurile nu mai sunt normale și se caută un răspuns imediat. Ține mai mult de receptor, ne o diferență potrivită pentru metoda de analiză. O situație de criză poate se fie receptată într-o criză internațională. Criza diplomatică devine un surogat al războiului. Acestea sunt o dată crizele mari, fie că este vorba de prima criză a Berlinului, de criza rachetelor. Sunt mult mai mulți actori .În prima etapă avem declanșarea crizei, un gest, un discurs, etc. Începe etapa
Politica externă a Statelor Unite () [Corola-website/Science/335516_a_336845]
-
Voluntarii Români din America au fost, în timpul Primului Război Mondial, un grup de români emigranți din Statele Unite ale Americii care s-au înrolat pentru a lupta împotriva Puterilor Centrale. Începând cu luna aprilie 1917, a existat un efort diplomatic susținut de statul român prin intermediul unei misiuni pe teritoriul american, de înființare a unei unități militare cu specific etnic românesc. Eforturile au fost continuate și în 1918, dar acordul politic al administrației Statelor Unite a fost dat cu foarte puțin timp
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
Prix d’excellence”, apoi a urmat studii universitare la Paris, devenind licențiat ès lettres la Sorbona (1912) și licențiat în drept (1913); a absolvit, de asemenea, École de Sciences Politiques din Paris (1914). Începând din 1915 a desfășurat o activitate diplomatică în serviciul statului român, fiind angajat atașat în Ministerul de Externe. A luptat pe front în Primul Război Mondial, fiind sublocotenent de artilerie în regimentul condus de colonelul "Dimitrie Rujinschi". După război, a fost trimis în misiune în mai multe
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
1928) și însărcinat cu afaceri la Haga (1929). Ministrul Nicolae Titulescu l-a numit la sfârșitul anului 1933 ca ministru plenipotențiar la Rio de Janeiro (1 februarie 1934 - 1 octombrie 1935), argumentându-i astfel: „Avem motive puternice să inaugurăm relații diplomatice cu țările din America Latină. De ani de zile republicile sud-americane votează cu noi la Geneva. Marii lor juriști la Curtea de la Haga ne susțin oriunde pot. Apoi originea noastră comună ... latinitatea”. A ajuns la post în primăvara anului 1934, constatând
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
cu puțin timp înainte de lovitura de stat de la 23 august 1944. Memoriile adresate de Al. Duiliu Zamfirescu următorilor miniștri ai afacerilor externe nu au avut efect, iar fostul diplomat român a fost marginalizat în continuare. Încercarea de reluare a relațiilor diplomatice ale României cu Brazilia, ce fuseseră întrerupte la 5 martie 1942, după ce statul sud-american acordase găzduire unor membri ai familiei regale și ai Mișcării Legionare, a necesitat rechemarea lui . Astfel, ministrul acreditat la Buenos Aires, dr. Victor Dimitriu, a efectuat o
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
Ciobanu, specialist în probleme de comerț exterior, și de Alexandru Duiliu Zamfirescu, fostul reprezentant al României în Brazilia în perioada interbelică, încercând să se exploateze relațiile sale profesionale cu oamenii politici brazilieni. Eforturile lui Alexandru Duiliu Zamfirescu în reluarea relațiilor diplomatice au fost evidențiate astfel în raportul întocmit de Victor Dimitriu la întoarcerea în țară: „tov Zamfirescu, spre deosebire de Argentina, a fost mult mai activ, a avut o comportare serioasă, a susținut, în mod patriotic cu vehemență, realizările regimului nostru și a
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
care nu putea suferi impostura. Al. Duiliu Zamfirescu a avut preocupări literare încă din tinerețe, dar a început să publice relativ târziu. A scris impresii de călătorie ("Pe căi de Miazăzi", 1947), apoi proză cu accente memorialistice, inspirată din mediul diplomatic cunoscut în timpul misiunilor desfășurate în străinătate: "Fără frac și joben" (1952), "Perfecții diplomați" (1962), "Domnul Daltaban de Seraschier" (1965) și "Macumba carioca" (1967). Bun cunoscător al limbilor franceză și spaniolă, el a tradus în limba română scrieri ale lui Jorge
Alexandru Duiliu Zamfirescu () [Corola-website/Science/335663_a_336992]
-
iar jumătate din cenușă a fost înhumată în Cimitirul Acatolic din Roma. Dispariția neașteptată a lui Pontecorvo, în condiții misterioase, a stârnit senzație în presa vremii, care l-a prezentat drept un spion sovietic. Guvernul britanic, din motive politice și diplomatice, a minimalizat cazul, declarând că Pontecorvo avusese un acces limitat la cercetări cu caracter secret. Într-adevăr, el nu participase la proiecte cu aplicații militare (nu fusese invitat să se alăture Proiectului Manhattan, probabil din cauza simpatiei sale cunoscute pentru comunism
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
al Statelor Confederate ale Americii, au fost fani entuziaști. Garfield a fost atât de impresionat încât l-a numit pe Wallace în postul de ministru al Statelor Unite în Imperiul Otoman, cu sediul la Constantinopol. Wallace a servit în acest post diplomatic din 1881 până în 1885. "Ben Hur" a fost publicat într-o perioadă în care Statele Unite ale Americii încerca să depășească războiul și se afla în plină reconstrucție. Un cercetător susține că "Ben Hur" a devenit atât de popular încât „a
Ben Hur (roman) () [Corola-website/Science/335746_a_337075]
-
(n. 12 iulie 1533, Mantova - d. 26 februarie 1611, Ferrara) a fost un preot iezuit italian, teolog, autor spiritual și polemic. Este cunoscut mai cu seamă pentru misiunile diplomatice întreprinse ca legat pontifical în țări din Scandinavia și Europa de Răsărit. A fost mediator între regele Ștefan Báthory și țarul Ivan cel Groaznic în anul 1582. După finalizarea studiilor secundare la Mantova, Possevino merge la Roma (1550) unde frecventează
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
lui Possevino a iscat o polemică între profesorii Nicolae Iorga și Zenovie Pâclișanu pe marginea existenței unui mitropolit român la Alba Iulia înainte de Mihai Viteazul. După moartea protectorului său Ștefan Báthory în anul 1586 Possevino a fost retras din serviciul diplomatic de către generalul iezuit Claudio Acquaviva. I s-a interzis prezența la Roma, din cauza implicării sale politice, și a fost exilat pe teritoriul venețian. Possevino s-a stabilit la Padova, unde a continuat să conducă exercițiile spirituale ignațiene, influențând astfel vocația
Antonio Possevino () [Corola-website/Science/335788_a_337117]
-
Muntenegrului în schimb orașul de coastă Ulcinj, majoritar albanez. Albanezii au refuzat să capituleze. În cele din urmă, Marile Puteri au impus o blocada maritimă asupra Ulcinj-ului și au forțat autoritățile otomane să-i țină pe albanezi sub control. Eforturile diplomatice și militare au reușit să păstreze controlul albanez în Epir, desi și acolo unele teritorii au fost cedate Greciei în 1881. În acel an, Marile Puteri au decis transferul Tesaliei și districtului Artă la Grecia. Confruntat cu presiunea internațională crescândă
Liga de la Prizren () [Corola-website/Science/335803_a_337132]
-
căpitanului Moise Riscuția. Acesta a încercat, tardiv, să organizeze în fiecare secție din comitat câte o companie după toate regulile militare, dar proiectul nu i-a reușit și a fost arestat de maghiari, scăpând de execuție numai datorită unei intervenții diplomatice. Ulterior, o parte din efectivele gărzilor s-au retras spre Halmagiu pentru a face joncțiunea cu Garda locală, iar după intercalarea trupelor maghiare între Arad și restul comitatului, asigurarea comenzii Gărzilor a fost reorientată spre Comandamentul din Brad, unde se
Gărzile Naționale Române () [Corola-website/Science/335784_a_337113]