38,436 matches
-
2) John Von Neumann, matematician care a adus idei excelente la teoria cuantică, el favorizate (B). 3) Hugh Everett, interpretarea este una dintre abordările care pun pariu este de tipul (C). Propunerea de Everett este că fiecare măsură "împarte" în universul nostru o serie de posibilități (sau poate că deja există universuri paralele reciproc unobservable și în fiecare dintre ele este dat un alt posibil realizarea rezultatelor de măsurare). De principiu de simultaneitate dimensionale, prevede că: două sau mai multe obiecte
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
teoria cuantică, el favorizate (B). 3) Hugh Everett, interpretarea este una dintre abordările care pun pariu este de tipul (C). Propunerea de Everett este că fiecare măsură "împarte" în universul nostru o serie de posibilități (sau poate că deja există universuri paralele reciproc unobservable și în fiecare dintre ele este dat un alt posibil realizarea rezultatelor de măsurare). De principiu de simultaneitate dimensionale, prevede că: două sau mai multe obiecte fizice, realități, percepții și obiecte non-fizice, pot coexista în același spațiu-timp
Interpretarea multiple-lumi () [Corola-website/Science/326273_a_327602]
-
din fascinanta atmosfera a filmului ce se țese ca o vrăjitorie”". În "„Istoria filmului românesc (1897-2000)”", criticul Călin Căliman considera că "Felix și Otilia" este cel mai valoros film realizat de Iulian Mihu, în care regizorul „s-a apropiat de universul romanului cu un manifest simț creator, interpretându-l, prelungindu-l, cinematografizându-l în spirit călinescian, punând accent - fără a desconsidera trama propriu-zisă - pe realizarea portretelor de grup, în atmosfera de epocă reconstituită cu mijloacele frescei cinematografice”. Criticul laudă intuiția regizorului de
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
(1989) () este o antologie de povestiri science fiction alcătuită de Martin H. Greenberg. Acțiunea acestor povestiri se petrece în universul Roboților-Imperiului Galactic-Fundației creat de Isaac Asimov. Printre cei care au contribuit cu texte la această antologie se numără Ray Bradbury, Robert Silverberg, Frederik Pohl, Poul Anderson și Orson Scott Card. În 1997 a fost publicată o ediție "revăzută și adăugită
Prietenii Fundației () [Corola-website/Science/326266_a_327595]
-
de după crearea celui de-Al Doilea Imperiu, intrând în conflict cu romanele "Marginea Fundației" și "Fundația și Pământul" prin lipsa Gaiei. Deși se concentrează asupra roboților inteligenți și Cele trei legi ale roboticii, povestirea lui Robert Sheckley este independentă de universul Roboților-Imperiului-Fundației. Edward D. Hoch a contribuit cu o povestire polițistă din seria "Black Widowers". Povestirea scrisă de Hal Clement cuprinde roboți pozitronici, Cele trei legi ale roboticii și compania "Roboți Americani", dar prezintă descoperirea unei rase extraterestre, lucru care contravine
Prietenii Fundației () [Corola-website/Science/326266_a_327595]
-
Roboților-Imperiului-Fundației. Edward D. Hoch a contribuit cu o povestire polițistă din seria "Black Widowers". Povestirea scrisă de Hal Clement cuprinde roboți pozitronici, Cele trei legi ale roboticii și compania "Roboți Americani", dar prezintă descoperirea unei rase extraterestre, lucru care contravine universului imaginat de Asimov (cu excepția unei povestiri). Harry Harrison apelează la personajul său, Stainless Steel Rat, pentru a-i ajuta pe bătrânul Mike Donovan și pe nepoata lui Susan Calvin să rezolve un mister. Relatând evenimentele petrecute după prima parte a
Prietenii Fundației () [Corola-website/Science/326266_a_327595]
-
este romanul "Le second visage d'Arsène Lupin" publicat de Boileau-Narcejac în 1975. Mai mulți critici au considerat că Beautrelet este o sursă de inspirație pentru Joseph Rouletabille, personajul lui Gaston Leroux ("Misterul camerei galbene", "Parfumul doamnei în negru"). În universul lui Arsène Lupin, Acul Scobit este cel de-al doilea secret al reginei Maria Antoaneta și a lui Alessandro Cagliostro, comoara ascunsă a regilor Franței, după cum îi dezvăluie Josephine Balsamo lui Arsène Lupin în romanul "Contesa de Cagliostro" (1924). Misterul
Arsène Lupin și enigma acului scobit () [Corola-website/Science/326319_a_327648]
-
a fost creată de Edward Bulwer-Lytton în romanul științifico-fantastic "" publicat în 1871 și a fost ulterior preluată și folosită într-un context ocultist, teozofic de către și Elena Blavatschi. Vechile civilizații considerau Vril drept cea mai înaltă formă de energie din Univers, toate celelalte tipuri de energie fiind doar manifestări secundare ale acestei forțe supreme. Energia Vril are în anumite locuri de pe planetă o concentrație mai puternică, numită „vortex de energie”. La nord de ecuator, direcția de rotație a vortexului se realizează
Vril () [Corola-website/Science/326312_a_327641]
-
(1974) (titlu original "The Mote in God's Eye") este un roman science-fiction al scriitorilor americani Larry Niven și Jerry Pournelle. Acțiunea se petrece într-un viitor îndepărtat în universul CoDominium al lui Pournelle și descrie primul contact dintre omenire și o specie extraterestră. Titlu original reprezintă un joc de cuvinte după evangheliile lui Luca 6:41-42 și Matei 7:3-5. Romanul a fost nominalizat la premiile Hugo, Nebula și
Lumea Pay () [Corola-website/Science/322551_a_323880]
-
Lumea Inelară (titlu original "Ringworld") este o serie science fiction creată de scriitorul american Larry Niven, care face parte din universul Spațiu Cunoscut. Primul roman al seriei, "Lumea Inelară", a fost recompensat cu premiile Hugo (1970), Nebula și Locus (1972), iar al doilea, "Inginerii Lumii Inelare", a fost nominalizat la premiile Hugo și Locus (1981). Seria cuprinde patru romane, precum și un
Lumea Inelară (serie) () [Corola-website/Science/322569_a_323898]
-
(în limba greacă Αρχιμήδης Ψαµµίτης, din "Manuscrisul lui Arhimede") este o lucrare a lui Arhimede în care a încercat să determine limita superioară a numărului firelor de nisip care ar umple întregul univers. Pentru a face acest lucru, el a trebuit să estimeze dimensiunea universului în acord cu modelul cunoscut la acea vreme și a inventat o cale de a calcula numere extrem de mari. Lucrarea, cunoscută în latină sub numele de Archimedis Syracusani
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
Ψαµµίτης, din "Manuscrisul lui Arhimede") este o lucrare a lui Arhimede în care a încercat să determine limita superioară a numărului firelor de nisip care ar umple întregul univers. Pentru a face acest lucru, el a trebuit să estimeze dimensiunea universului în acord cu modelul cunoscut la acea vreme și a inventat o cale de a calcula numere extrem de mari. Lucrarea, cunoscută în latină sub numele de Archimedis Syracusani Arenarius & Dimensio Circuli, având 8 pagini, este adresată regelui Gelo al Siracuzei
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
la 9, de la 10 la 90 și de la 100 la 900. De asemenea Arhimede a descoperit și a demonstrat legea exponențială, formula 4, necesară manipulării puterilor în baza 10. Pentru a estima limita superioară a firelor de nisip necesare umplerii întregului univers, Arhimede a folosit modelul heliocentric al lui Aristarh din Samos (lucrarea lui Aristarh s-a pierdut, iar lucrarea lui Arhimede este una din puținele lucrări care au supraviețuit și care face referință la această teorie.) Motivul pentru care era folosit
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
paralaxele fiind extrem de mici, iar corpurile trebuiau amplasate la distanțe mari de Pământ pentru a presupune teoria heliocentrică adevărată. Conform cu cele spuse de Arhimede, Aristarh nu a spus cât de departe sunt stelele față de Pământ. Atunci Arhimede a presupus că universul este sferic, iar raportul dintre diametrul universului și cel al orbitei Pământului în jurul Soarelui este egal cu raportul dintre diametrul orbitei Pământului în jurul Soarelui cu cel al diametrului Pământului. Această presupunere poate fi exprimată spunând că paralaxa stelară cauzată de
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
amplasate la distanțe mari de Pământ pentru a presupune teoria heliocentrică adevărată. Conform cu cele spuse de Arhimede, Aristarh nu a spus cât de departe sunt stelele față de Pământ. Atunci Arhimede a presupus că universul este sferic, iar raportul dintre diametrul universului și cel al orbitei Pământului în jurul Soarelui este egal cu raportul dintre diametrul orbitei Pământului în jurul Soarelui cu cel al diametrului Pământului. Această presupunere poate fi exprimată spunând că paralaxa stelară cauzată de mișcarea Pământului pe orbită este egală cu
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
fi exprimată spunând că paralaxa stelară cauzată de mișcarea Pământului pe orbită este egală cu paralaxa solară cauzată de mișcarea în jurul Pământului. Pentru a obține limita superioară, Arhimede a folosit supraestimarea datelor existente presupunând că: Atunci Arhimede a calculat diametrul universului ca fiind nu mai mare de 10 stadii (în unități moderne ~2 ani lumină), deci pentru a-l umple sunt necesare 10 fire de nisip. Arhimede a făcut de-a lungul timpului câteva experiențe și calcule interesante. Una din experiențe
Calculul Firelor de Nisip () [Corola-website/Science/322621_a_323950]
-
Magna Cum Laude" sub coordonarea profesorului Dumitru Caracostea. A colaborat la diverse publicații periodice precum "Junimea Literară", "Îndrumarea", "Glasul Bucovinei", "Orion", "Plai", "În Preajma Gândului", "Muncă Literară", "Petrodava", "Tinerimea Română", "Revista Scriitoarelor și Scriitorilor", "Lanuri", "Acțiunea", "Revista Fundațiilor Regale", "Gândirea", "Azi", "Universul Literar", "Dacia Rediviva", "Curentul Literar", "Vremea", "Convorbiri Literare", "Gazeta Bucovinenilor", "Cele Trei Crișuri", "Gazeta Literară", "România Literară", "Tribuna", "Astra", "Ramuri", "Viața Românească", "Steaua", "Forum", "Pagini Bucovinene", etc. Mihaela Mudure, "Revizuire sau Canonizare?", articol "Tribuna", nr.182/2010
Iulian Vesper () [Corola-website/Science/322619_a_323948]
-
între serbare școlară și șezătoare sătească. În comèdie nu există personaje ci doar voci, nici efort de gag ci intervenții triviale, ca un „vânt” scăpat de regizor să mai învioreze interminabila vorbărie „înțeleaptă”. Faietoanele se întâlnesc cu automobilele într-un univers haotic care se vrea etern, iar decența și adâncimea folclorului frecventat se îmbină cu poziții fruste de amor fizic, atracții ale unui spectacol recomandat, din titlu, copiilor. Concepția despre cinematograf popular a d-lui Saizescu aruncă o întunecată lumină asupra
Păcală se întoarce () [Corola-website/Science/322644_a_323973]
-
numele lui să figureze pe o casă proiectată de Frank Lloyd Wright." Lucas i-a dat lui Foster scheletul scenariului, iar acesta din urmă a ajutat la creionarea poveștii din spatele perioadei, locurilor, planetelor, raselor, istoriei și tehnologiei existente în întregul univers al Războiului Stelelor. Foster a mai scris și "Ochiul minții", o continuare publicată înainte de lansarea filmului "". Povestea lui Foster se baza pe conceptele abandonate de Lucas la realizarea primului film. Scriitorul a fost uluit când, în "", Luke și Leia s-
Alan Dean Foster () [Corola-website/Science/322708_a_324037]
-
ti (singular ) sunt o rasă de extrateștri foarte războinici și agresivi din universul fictiv Known Space din seria de scrieri ale lui Larry Niven. Ei sunt felinoide agresive. Apar și în episodul 14 din , "The Slaver Weapon". Sunt feline mari și extrem de agresive, cu care oamenii au purtat câteva bătălii interstelare. Primul război
Kzin () [Corola-website/Science/322751_a_324080]
-
Niven însuși a scris destul de puțin despre Războaiele Om-Kzin, deși multe dintre povestirile sale le menționează ca având loc în trecut. Culegerile de povestiri despre aceste războaie au fost scrise în principal de alți autori. Rasa Kzinti a "trecut" în universul Star Trek în episodul seriei de animație "The Slaver Weapon", adaptat de Larry Niven după povestirea sa "The Soft Weapon". În romanul "Destiny's Forge" este dezvăluit faptul că Preoții Negri, o sectă puternică a Patriarhiei, sunt responsabili pentru programul
Kzin () [Corola-website/Science/322751_a_324080]
-
de pe seturile de discuri Blu-ray DVD. Setul de DVD-uri prezintă episoadele în ordinea producției, cu episodul pilot „The Cage” pe discul final. Această listă include, de asemenea, data stelara la care evenimentele din fiecare episod au avut loc în universul fictiv "Star Trek". După anularea serialului, Paramount Television a lansat "Star Trek" pe posturile de televiziune că pe un pachet de sindicalizare, popularitatea serialului a crescut și a devenit un fenomen major în cultura populară (occidentală). Această popularitate a făcut
Lista episoadelor din Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/322752_a_324081]
-
prima apariție a actorului Walter Koenig în rolul navigatorului rus Pavel Chekov și a oferit telespectatorilor posibilitatea de a vedea pentru prima dată planetă natală a lui Spock, Vulcan. Acest sezon include de asemenea episoade notabile că „”, care introduce maleficul „univers în oglindă”; „Journey to Babel”, în care ne sunt prezentați părinții lui Spock, Sarek și Amanda; și comedia „The Trouble With Tribbles”, ce va fi mai tarziu reeditata într-un episod din 1973 al serialului "" și într-un episod din
Lista episoadelor din Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/322752_a_324081]
-
ce s-a adeverit de la sine”. Sezonul final al "Star Trek", numărând 24 de episoade, a început în septembrie 1968 cu „Spock's Brain”. Al treilea sezon include de asemenea episodul „The Tholian Web”, în care Kirk devine captiv între universuri; acest episod este revizitat în două episoade din 2005 ale seriei premergătoare "". Ultimul episod al serialului, „Turnabout Intruder”, a fost difuzat pe 3 iunie 1969, dar "Star Trek" avea să se întoarcă pe ecrane în formă animată atunci cand "" a debutat
Lista episoadelor din Star Trek: Seria originală () [Corola-website/Science/322752_a_324081]
-
și din sezoanele IV - VII ale serialului . De asemenea, el apare în filmele de lung metraj bazate pe serialul Generația următoare. este primul personaj principal Klingonian care apare în franciza Star Trek. El a apărut în mai multe episoade din universul Star Trek decât oricare alt personaj. S-a născut în anul 2340 pe planeta Qo'noS, în Casa de Mogh, o familie klingoniană cu un înalt statut social. Cinci ani mai târziu, părintii săi s-au mutat în colonia Khitomer
Worf () [Corola-website/Science/322781_a_324110]