38,404 matches
-
de comandant de divizie în campaniile anilor 1916 și 1917. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Regimentului 22 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 1 Infanterie, în perioada 16 octombrie 1916 - 23 decembrie 1916 și comandant al Diviziei 12 Infanterie, în perioada 25 decembrie 1916 - 21 ianuarie 1917 distingându-se în
Ioan Anastasiu () [Corola-website/Science/333532_a_334861]
-
absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Regimentului 22 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 1 Infanterie, în perioada 16 octombrie 1916 - 23 decembrie 1916 și comandant al Diviziei 12 Infanterie, în perioada 25 decembrie 1916 - 21 ianuarie 1917 distingându-se în cursul Bătăliei de pe Valea Jiului din anul 1916. A încetat din viață
Ioan Anastasiu () [Corola-website/Science/333532_a_334861]
-
unităților de infanterie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cea mai importantă fiind cea de comandant al Regimentului 22 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 1 Infanterie, în perioada 16 octombrie 1916 - 23 decembrie 1916 și comandant al Diviziei 12 Infanterie, în perioada 25 decembrie 1916 - 21 ianuarie 1917 distingându-se în cursul Bătăliei de pe Valea Jiului din anul 1916. A încetat din viață în anul 1946.
Ioan Anastasiu () [Corola-website/Science/333532_a_334861]
-
(Supreme Headquarters Allied Expeditionary Force - SHAEF), a fost structura supremă de comandă a comandantului forțelor aliate din nord-vestul Europei, de la sfârșitul anului 1943 până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Generalul american Dwight D. Eisenhower a fost la comanda SHAEF pe toată perioada de existență a Cartierului General. Eisenhower a fost transferat de la
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
în decembrie 1943 în unitatea militară SUA Câmp Griffiss din Teddington. În oraș există și astăzi o stradă numită „Shaef Way”. Membrii SHAEF au dezvoltat planurile inițiale ale Operațiunii Overlord create de generalul Frederick E. Morgan, (Șeful Statului Major al Comandantului Suprem al Forțelor Aliate - COSSAC) și de generalul Ray Barker. Morgan, who hâd been appointed chief of staff to the Supreme Allied Commander (designate) în mid-March 1943 began planning for the invasion of Europe before Eisenhower's appointment. și le-
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
designate) în mid-March 1943 began planning for the invasion of Europe before Eisenhower's appointment. și le-au dat forma finală, care avea să fie executată pe 6 iunie 1944. Întregul procesul a fost puternic influențat de Eisenhower și de comandantul forțelor terestre ale invaziei, Bernard Law Montgomery. Sediul SHAEF a rămas în Anglia până când în Franța au fost debarcate suficiente trupe a caror prezenta să justifice mutarea să pe continent. După acest moment, Montgomery a încetat să fie comandatul tuturor
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
SHAEF a rămas în Anglia până când în Franța au fost debarcate suficiente trupe a caror prezenta să justifice mutarea să pe continent. După acest moment, Montgomery a încetat să fie comandatul tuturor forțelor terestre aliate și a continuat luptele în calitate de comandant al Grupului de Armată XXI (21 AG) de pe flancul stâng al capului de pod din Normandia. Pe flancul drept al forțelor aliate a fost creat Grupul de Armată XII american (12 AG) de sub comanda generalului Omar Bradley. După debarcarea cu
Cartierul General Suprem al Forțelor Expediționare Aliate () [Corola-website/Science/333535_a_334864]
-
d. 6 iunie 1978, Piatra Neamț) a fost un militar de carieră, publicist, poet. Urmează școala primară în satul natal și liceul militar la Iași. În timpul Primului Război Mondial sublocotenentul participă cu Regimentul 15 Infanterie pe fronturile de la Oituz, Târgu Ocna, Turda. Devine comandant de companie apoi de batalion. După război contribuie în mod decisiv la reînființarea Universității românești din Cluj, precum și a Operei române. Se căsătorește cu Maria Kühnel, descendentă dintr-o familie de austrieci înstăriți, împreună avâd un fiu, Laurian Ante, cunoscut
Gheorghe Ante () [Corola-website/Science/333593_a_334922]
-
(n. 5 aprilie 1856, Glatz, Prusia - d. 1942, Germania) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 10 Infanterie, Corpului I Armata și Corpului X Rezervă. A îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. s-a născut la 5 aprilie 1856, fiind ultimul din cei
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
n. 5 aprilie 1856, Glatz, Prusia - d. 1942, Germania) a fost unul dintre generalii armatei Germaniei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de comandant al Diviziei 10 Infanterie, Corpului I Armata și Corpului X Rezervă. A îndeplinit funcția de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă în campania acestuia din România, din anii 1916-1917. s-a născut la 5 aprilie 1856, fiind ultimul din cei zece copii ai cuplului Hermann și Agnes Kosch (născută Heinrich). La 3 aprilie 1880, s-a
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
fost avansat la gradul de general-locotenent fiind numit, la 4 iunie 1912, la comanda Diviziei 10 Infanterie. A condus cu succes această mare unitate în cursul bătăliei de la Verdun din prima parte a Primului Război Mondial. La 9 octombrie 1914 este numit comandant al Corpului I Armata dislocat pe frontul de est la granița cu Lituania. După o retragere inițială în fața forțelor rusești mult superioare numeric, reușește să oprească înaintarea acestora, obținând victoria în a doua bătălie din Lacurile Mazuriene. Pentru acest succes
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
retragere inițială în fața forțelor rusești mult superioare numeric, reușește să oprească înaintarea acestora, obținând victoria în a doua bătălie din Lacurile Mazuriene. Pentru acest succes, Kosch a fost decorat cu Ordinul "Pour le Mérite". La 11 iunie 1915 este numit comandant al Corpului X Rezervă, pe care l-a condus în luptele de la Nistru, Gnisa Lipa, Krasnostaw până la Bug. În anul 1916 a fost transferat pe frontul din Balcani, unde Diviziile 101 și 103 Infanterie din subordinea sa au luptat împotriva
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
se stabilizează în Moldova. Începând cu 1 mai 1917, generalul Kosch a asigurat comandă temporară a Armatei 9 după plecarea generalului Falkenhayn și până la sosirea generalului Johannes von Eben. După desființarea „Armatei Dunării”, în martie 1918 Kosch a participat în calitate de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă la ocuparea Ucrainei și luptele împotriva Armatei Roșii. La 1 mai 1918 a fost numit comandant al tuturor trupelor din Taurida și Crimeea. După război a preluat comanda de "Forțelor de Supraveghere a Frontierei Estice
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
Falkenhayn și până la sosirea generalului Johannes von Eben. După desființarea „Armatei Dunării”, în martie 1918 Kosch a participat în calitate de comandant al Comandamentului General 52 Rezervă la ocuparea Ucrainei și luptele împotriva Armatei Roșii. La 1 mai 1918 a fost numit comandant al tuturor trupelor din Taurida și Crimeea. După război a preluat comanda de "Forțelor de Supraveghere a Frontierei Estice". A trecut în rezervă pe 10 ianuarie 1919. A decedat în 1942. A fost îngropat în "Cimitirul Invalizilor" din Berlin. Mormântul
Robert Kosch () [Corola-website/Science/333592_a_334921]
-
iar cultura este rezultatul creațiilor, denumirilor, produselor și chiar structurilor. Al-Farabi sau Abu Nasr al-Farabi s-a născut în anul 870, într-un vechi centru rezidențial numit Faraba, din Turkistan. Tatăl său pe nume Mehmed era un cunoscut și respectat comandant. În anii în care a trăit ca filosof, savant și artizan, nu era atât de cunoscut precum este astăzi. Primii ani de școală i-a finalizat în locul unde s-a născut.După ce a plecat din Turkistan, a stat o perioadă
Oameni de știință musulmani () [Corola-website/Science/333602_a_334931]
-
a se ruga, iar 'ibn Sa'ad i-a acceptat acest răgaz. În acea noapte Husayn le-a oferit soldaților oportunitatea de a părăsi lupta . Niciun membru al armatei lui Husayn nu l-a părăsit. Doi dintre cei mai cunoscuți comandanți ai acestei bătălii au fost Zuhayr ibn Qayn și Habib ibn Muzahir, dar și fratele său vitreg Al-Abbas ibn 'Ali. Odată lupta începută, Husayn a fost însoțit în lupta de Hurr, comandantul triburilor Tamim și Hamadan . Lupta a fost începută
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
l-a părăsit. Doi dintre cei mai cunoscuți comandanți ai acestei bătălii au fost Zuhayr ibn Qayn și Habib ibn Muzahir, dar și fratele său vitreg Al-Abbas ibn 'Ali. Odată lupta începută, Husayn a fost însoțit în lupta de Hurr, comandantul triburilor Tamim și Hamadan . Lupta a fost începută de Șa’ad prin aruncarea unei săgeți, gest care a fost urmat de cei care îl însoțeau și au reușit să doboare pe unii dintre însoțitorii lui Husayn. Oamenii lui Husayn au
Bătălia de la Karbala () [Corola-website/Science/333585_a_334914]
-
(n. 5 ianuarie 1861 - d. 1945, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcții de comandant de divizie în campania anului 1916. A căzut prizonier la germani, la 23 noiembrie 1916 (stil vechi), fiind militarul român cu cel mai mare grad, căzut prizonier pe perioada războiului. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent
Constantin Costescu () [Corola-website/Science/333621_a_334950]
-
cu cel mai mare grad, căzut prizonier pe perioada războiului. După absolvirea școlii militare de ofițeri cu gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2 Artilerie și Diviziei 6 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit succesiv funcțiile de comandant al: Diviziei 6 Infanterie, în perioada 15/27 august - 27 august/10 septembrie 1916, Diviziei 4 Infanterie, în perioada 22 septembrie/5 octombrie
Constantin Costescu () [Corola-website/Science/333621_a_334950]
-
gradul de sublocotenent, a ocupat diferite poziții în cadrul unităților de artilerie sau în eșaloanele superioare ale armatei, cele mai importante fiind cele de comandant al Regimentului 2 Artilerie și Diviziei 6 Infanterie. În perioada Primului Război Mondial, a îndeplinit succesiv funcțiile de comandant al: Diviziei 6 Infanterie, în perioada 15/27 august - 27 august/10 septembrie 1916, Diviziei 4 Infanterie, în perioada 22 septembrie/5 octombrie - 15/28 octombrie 1916, Diviziei 16 Infanterie, în perioada 16/29 octombrie - 2/15 noiembrie 1916 și
Constantin Costescu () [Corola-website/Science/333621_a_334950]
-
Imperiul Otoman - d. 19 iulie 1938, Sofia, Bulgaria) a fost unul dintre generalii armatei Bulgariei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcțiile de șef de stat major al "Armatei 3" și apoi al "Armatei 1" bulgare. A îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 6 Infanterie bulgară în campania acesteia din România, din anul 1916. În 1892, a absolvit "Școala Militară de Ofițeri" din Sofia, cu gradul de sublocotenent iar la 2 august 1895 a fost promovat la gradul de locotenent. A
Ștefan Popov () [Corola-website/Science/333629_a_334958]
-
5 Infanterie. La 1 ianuarie 1911 a fost înaintat la gradul de locotenent-colonel, iar la 14 februarie 1914 în gradul de colonel. Pe timpul participării Bulgariei la Primul Război Mondial a fost șef de stat major al Armatei 3 bulgară și comandant al Diviziei 6 Infanterie în campania din România în perioada 1916-1918. La 1 ianuarie 1918 a fost înaintat la gradul de general-maior, îndeplinind în perioada august-septembrie 1918 funcția de șef de stat major al Armatei 1. Demisionează din armată în
Ștefan Popov () [Corola-website/Science/333629_a_334958]
-
(în ) (n. 23 octombrie 1863, Sviștov, Imperiul Otoman - d. 14 octombrie 1927, Sofia, Bulgaria) a fost unul dintre generalii armatei Bulgariei din Primul Război Mondial. A îndeplinit funcția de comandant al Diviziei 4 Infanterie bulgară în campania acesteia din România, din anii 1916 și 1917. A rămas cunoscut în istoria Bulgariei ca „învingătorul de la Turtucaia”. Pantelei a fost cel de-al treilea copil al familiei "Gheorghi" și "Tomița Kiselov". A
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
apărarea Vidinului, unde a primit botezul focului. Orașul avea să fie repede încercuit de forțele sârbe superioare numeric, dar va rezista tuturor asalturilor, până la finalul războiului. La 1 ianuarie 1888 Kiselov a fost înaintat la gradul de căpitan și numit comandant al unității de grăniceri din Sviștov. Aici a petrecut următoarea decadă a vieții sale, căsătorindu-se și având trei copii - "Gheorghi", "Aleksandr" și "Tatiana". La 1 ianuarie 1899 este avansat la gradul de maior, fiind numit la comanda unui batalion
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]
-
-se și având trei copii - "Gheorghi", "Aleksandr" și "Tatiana". La 1 ianuarie 1899 este avansat la gradul de maior, fiind numit la comanda unui batalion de infanterie din Varna. În 1908 a fost rechemat de urgență la Sofia și numit comandant militar al orașului timp de câteva luni, după care a fost trimis de către Statul Major General bulgar la un stagiu de pregătire în Franța. Aici a petrecut un an servind în Regimentul 82 Infanterie dislocat în orașul Montjoi. După întoarcerea
Pantelei Kiselov () [Corola-website/Science/333630_a_334959]