37,948 matches
-
1970, în Chișinău, RSS Moldovenească, Uniunea Sovietică. Între 1988 și 1992 a studiat la Institutul de Cultură Fizică de Stat, în Moscova, Uniunea Sovietică, la absolvire devenind antrenor și Maestru în sport. Din 1995 până în 1997 a studiat la Academia Diplomatică din Moscova, Federația Rusă. La absolvire a primit diplomă în relații economice internaționale. Între 1986-1990 și apoi 1991-1993 el a fost jucător profesionist de baschet în Liga Rusă Superioară de baschet și Super Liga. În sezonul 1990-1991 a jucat în
Chiril Lucinschi () [Corola-website/Science/332583_a_333912]
-
la închisoarea Edikule, în Istanbul. În cele din urmă, pe 15 august 1714 (pe stil vechi) a fost decapitat (la fel ca și cei trei frați, boierul Ianache Văcărescu și domnul mazilit) în fața sultanului Ahmed al III-lea și corpului diplomatic străin prezent în acel moment în Constantinopol, capetele fiindu-le înfipte în sulițe și purtate prin oraș, iar trupurile aruncate în mare. La fel ca și în cazul fraților săi mai mari, istoria consemnează puține informații despre viața sa. În
Matei Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332672_a_334001]
-
a termina întreaga traducere și adaptare este necesar un buget de 40.000.000.000₩. În Coreea, în timpul domniei unui rege, istoriografi profesioniști realizau înregistrări detaliate în legătură cu problemele naționale și activitățile statului. Ei colectau zilnic informații despre problemele statului, activitățile diplomatice, economie, religie, arta, viața de zi cu zi a oamenilor și alte lucruri. Aceste înregistrări zilnice deveneau "sacho" (proiect istoric). S-a pus mult accent pe neutralitatea istoriografilor. Independența acestora era protejată de lege. Nimeni nu putea citi "Sacho"", "nici macar
Cronicile Dinastiei Joseon () [Corola-website/Science/332693_a_334022]
-
instrument prin intermediul căruia se urmărea atât prevenirea ridicării unui stat hegemon regional, cât și evitarea conflictelor care ar fi putu duce la modificarea statu quoului în sudul Dunării. După depășirea crizei din relațiile româno-turce din 1905, și a ruperii relațiilor diplomatice cu Grecia din același an, guvernul român condus la acea vreme de Dimitrie A. Sturdza a făcut cunoscută această politică balcanică, al cărei pilon principal îl constituia refuzul de a se angaja în nici o alianță la nivel balcanic, concomitent cu
Politica externă a României în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332805_a_334134]
-
politicii externe a României timp de treizeci de ani, deoarece regele și conducătorii politici liberali și conservatori au perceput Puterile Centrale ca fiind cea mai puternică forță militară și economică din Europa. Prin încheierea acestei alianțe, România evită o izolarea diplomatică de care era amenințată, în cazul realizării unei înțelegeri pe seama statului român între imperiile rus și habsburgic. Totodată România primește anumite garanții de securitate, își consolidează poziția politică în sud-estul Europei și reușește să primească o soluție convenabilă la „Chestiunea
Politica externă a României în anii premergători izbucnirii Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/332805_a_334134]
-
de conducător al revistei „Buna Vestire”. Deasemeni a fost Asistent general al ordinului minorit și Asistent general și Prefect al Comisiei juridice însărcinată cu redactarea noii Constituțiuni a ordinului minorit. Numele părintelui Tocănel este întâlnit în relație cu dezghețul relațiilor diplomatice dintre România și Vatican, de după lucrările "Conciliului Vatican II". Acesta s-a aflat începând cu 29 octombrie 1968 în București, în cadrul primei delegații oficiale de la Vatican de după expulzarea Regentului Nunțiaturii de la București. Tot în România Padre Tocănel a devenit după
Petru Tocănel () [Corola-website/Science/333674_a_335003]
-
chestiune politică: aceasta ne aruncă dintr-odată cu mai mulți ani înapoi, în vremurile în care cultul mareșalului Antonescu, niciodată respins în mod serios de Ion Iliescu, era aproape un fenomen oficial”"... Declarația lui Răzvan Theodorescu a provocat și o criză diplomatică. Israelul și-a rechemat ambasadorul de la București „pentru discutarea situației”, pe motiv că „negarea Holocaustului în România, prin asemenea declarații guvernamentale, este un fenomen cu rădăcini adânci, care impun o reacție adecvată, pentru a pune România în situația de a
Antisemitismul în România () [Corola-website/Science/333829_a_335158]
-
aflate în mâinile polonezilor. Sfătuit de domnița Catrina, tânărul fiu de domn pleacă la Stambul pentru a cere protecția abatelui de Marenne. Gheorghe Duca merge și el acolo, împreună cu domnița Catrina, pentru a cere hătmănia Ucrainei turcești. Salvat prin intervenția diplomatică a abatelui la sultanul Mehmed al IV-lea, în urma unui joc de șah pierdut intenționat, Alecu Ruset încearcă fără succes să o răpească pe domnița Catrina de la o mănăstire de maici din Fanar unde fusese închisă pentru că refuzase să se
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
ofensiva de pe Pasubio din Tirolul de Sud. Pentru angajamentul său a fost promovat la gradul de maior la 1 februarie 1916. Mai târziu a fost rănit grav și a căzut în captivitate franceză, din care a fost eliberat prin canale diplomatice. O onoare deosebită pentru el a fost audiența privată la împărat, urmată de un "dejeuner" la 14 februarie 1917. În anii 1917/1918 Wassilko de Serecki l-a însoțit arhiduce (avansat la comandant de grupă și scurt timp după aceea
Alexandru Wassilko de Serecki (ofițer) () [Corola-website/Science/333034_a_334363]
-
la București. Este considerat artizanul Păcii de la Brest-Litovsk cu Rusia (3 martie 1918) și al Păcii de la Buftea-București cu Regatul României (7 mai 1918). Czernin a studiat dreptul la Universitatea Germană din Praga. În anul 1897 a intrat în serviciul diplomatic, pe un post la Legația austro-ungară de la Paris. În anul 1905 a publicat studiul "Oesterreichisches Wahlrecht und Parlament", despre sistemul electoral austriac, studiu care a atras atenția arhiducelui Franz Ferdinand, interesat de o reformă a imperiului. În perioada următoare a
Ottokar Czernin () [Corola-website/Science/333064_a_334393]
-
arhitecta franceză. , născută în timpul celui de-al doilea război mondial (mama născută în Statele Unite ale Americii, tatăl în Muntenegru), și-a petrecut primii ani din viață cu bunicii paterni, în Muntenegru. După război, părinții săi au fost trimiși la misiunile diplomatice din Bulgaria și Cehoslovacia. Întâlnirea cu mozaicurile și picturile bizantine din mânăstirile din Bulgaria va avea un impact foarte puternic. La 17 ani, Ksenia Milicevic ia lecții private cu pictorul Mihajlo Petrov. După bacalaureatul de la finalul clasei a cincea a
Ksenia Milicevic () [Corola-website/Science/333143_a_334472]
-
să organizeze rezistența în noile fortificații precum era Fortul Eben-Emael. Belgienii au hotărât să își refacă fortificațiile de-a lungul frontierei cu Germania după ce Adolf Hitler a ajuns la puterre în 1933. Guvernul belgian a privit cu îngrijorare crescută acțiunile diplomatice ale germanilor, începând cu retragerea din Liga Națiunilor, contionuând cu repudierea Tratatului de Versailles și cu violarea Tratatelor de la Locarno. Guvernul a crescut cheltuielile militare pentru modernizarea fortificațiilor de la Namur și Liège. Au fost construite noi linii defensive de-a
Bătălia Belgiei () [Corola-website/Science/333069_a_334398]
-
a făcut acest lucru. În urmă cu 1000 de ani, Goguryeo, unul dintre cele trei regate coreene avea o relație antagonistă cu Tang dar Ming și Joseon au avut o relație strânsă atât din punct de vedere comercial cât și diplomatic. Cu toate acestea, Joseon a continuat relațiile comerciale cu Japonia. Ming și Joseon aveau multe în comun: ambele au apărut în timpul secolului al XIV-lea atunci când a căzut dinastia mongolă, ambele adoptaseră idealurile sociale confucianiste și se confruntau cu amenințări
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
pregătirile militare, construirea a nu mai puțin de 2000 de nave a început încă din 1586. Pentru a estima puterea armatelor coreene, Hideyoshi a trimis 26 de nave de asalt pe coasta de sud a Coreei în 1587. Pe frontul diplomatic, el a început să stabilească relații de prietenie cu China cu mult înainte de a termina de unificat Japonia și a ajutat la protejarea rutelor comerciale împotriva Wako. În 1587, Hideyoshi a trimis ca și primul său emisar în Coreea pe
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
de unificat Japonia și a ajutat la protejarea rutelor comerciale împotriva Wako. În 1587, Hideyoshi a trimis ca și primul său emisar în Coreea pe Yutani Yasuhiro.. Acesta a venit în Coreea în timpul domniei regelui Seonjo pentru a restabili relațiile diplomatice dintre cele două țări, rupte în 1555 din cauza raidurilor piraților japonezi. Hideyoshi spera ca curtea coreeană să se alăture Japoniei într-un război împotriva Chinei. Yasuhiro cu trecutul său războinic și o atitudine disprețuitoare față de oficialii coreeni și obiceiurile lor
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
au livrat scrisoarea regelui Seonjo lui Hideyoshi. Hideyoshi a presupus că emisarii din Coreea au venit să plătească un tribut omagial dar coreenii au refuzat să facă acest lucru. Din acest motiv, ambasadorilor nu li sa oferit tratamentul cuvenit reprezentanților diplomatici. În cele din urmă, ambasadorii coreeni i-au cerut lui Hideyoshi să scrie un răspuns pentru regele coreean, răspuns pentru care au fost nevoiți să aștepte 20 de zile în portul Sakai. Scrisoarea, reformulată la cererea ambasadorilor pe motiv că
Războiul Imjin () [Corola-website/Science/333136_a_334465]
-
Beneficiind de sprijinul țărilor arabe și musulmane, și ale lagărului comunist, în anii 1977-1979 Uganda sub conducerea lui Idi Amin Dada a fost aleasă ca membră în Comisia ONU pentru drepturile omului. În anul 1977 când Marea Britanie a rupt relațiile diplomatice cu Uganda, Idi Amin s-a autointitulat CBE în sensul de „Cuceritor al Imperiului Britanic”. Încercarea de a anexa în 1978 provincia Kagera din Tanzania vecină, a dus la izbucnirea războiului cu această țară. Trupele tanzaniene l-au înfrânt și
Idi Amin () [Corola-website/Science/333213_a_334542]
-
în bibliotecă la momentul de distrugerii a fost de aproximativ două mii și numărul plăcuțelor scris din bibliotecă poate fi estimat la un total de trei sute. Majoritatea tăblițelor (aproximativ 6.000) conțineau compoziții colocviale sub formă de legislație, corespondențe și angajamente diplomatice, declarații aristocratice și aspecte financiare. Textele rămase conțineau preziceri, semne, incantații și imnuri către diverși zei, în timp ce altele se refereau la medicină, astronomie și literatură. Din toate aceste texte aflate în bibliotecă doar zece conțin opere literare expresive cum ar
Biblioteca lui Assurbanipal () [Corola-website/Science/333328_a_334657]
-
originea sa germană, precum și legăturile sale cu Austria vecină l-au determinat pe președintele Václav Klaus să îi pună la îndoială loialitatea. El a replicat că prejudecățile în ceea ce îl privește sunt „idioate”. În 2007 a intrat într-un conflict diplomatic cu Viena, după ce i-a criticat pe militanții împotriva energiei atomice din Austria, care organizau blocaje la posturile de frontieră dintre cele două țări în semn de protest față de centrala nucleară cehă de la Temelin. Un an mai târziu a evocat
Karel Schwarzenberg () [Corola-website/Science/333345_a_334674]
-
om politic, fiind fost diplomat de carieră. Este doctor în filologie , doctor în științe umaniste, scriitor, publicist și traducător. este fiul lui Dumitru Mareș, muncitor, și al Elisabetei (n. Tenea). Diplomat de carieră (1966-1999); a trecut prin concurs toate treptele diplomatice. A fost Director în Ministerul Afacerilor Externe. A publicat în presa românească și străină peste 500 de contribuții din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relațiilor româno-polone receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
treptele diplomatice. A fost Director în Ministerul Afacerilor Externe. A publicat în presa românească și străină peste 500 de contribuții din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relațiilor româno-polone receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și economice, unele cuprinse în volumele de eseuri: Diplomație, Politica, Cultura, Istorie, Spiritualitate. A publicat aproape 60 de volume, printre care antologii de poezie poloneză și primitivă. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1980 și a fost membru
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
VADIS? (peste 60); la Antenă 3 - filmul despre Ioan Paul al II-lea. 1996-99 - Ministru-consilier la Ambasada României la Varșovia; 1994-95 - Șeful Misiunii Economice și Consulare a României la Skopje; Chargé d’Affaires în Macedonia, după ce au fost stabilite relațiile diplomatice româno-macedoniene, stadiu pentru care a militat; 1993 - Avansat la gradul de ministru-consilier 1990-94 - Director al Direcției Relații cu Românii din Afara Granițelor; 1989 Consilier în Ministerul Afacerilor Externe; 1987-88 - Director al Centrului Cultural Român de la Paris; 1985-86 - Consilier la Ambasada României
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
Relații la Direcția Culturală din Ministerul Afacerilor Externe. 1963-2007 - A publicat în presa românească și străină peste 400 de contribuții din domeniul literaturii universale, istoriei artei, comparatisticii literare, istoriei relațiilor româno-polone, receptarea culturii române în străinătate, precum și din sfera relațiilor diplomatice și economice. Principalele publicații în care au apărut aceste contribuții: Steaua, România Literară, Luceafărul, Cronică, Tribuna, Orizont, Ateneu, Argeș, Convorbiri literare, Flacăra, Vatra, Familia, Evenimentul, Romanian Review, Curentul; Viața Românească, Ecart, Economistul, Diplomat Club, Tomis, Polonus și altele; 1963-2006 - A
Nicolae Mareș () [Corola-website/Science/334612_a_335941]
-
de ulani, la Düsseldorf. În 1866, a participat activ la Războiul Austro-Prusac. În primăvara anului 1870, a fost transferat la Berlin și promovat căpitan al Regimentului 1 al Gărzii de Dragoni. A luat parte la războiul franco-german din 1870-71. Cercurile diplomatice s-au gândit la candidatura Prințului Frederic la tronul Spaniei văzând reticența fratele său mai mare, Prințul Leopold.. Între 1861 și 1864, a făcut călătorii lungi în Austria, Italia, Elveția și Anglia. Câțiva ani mai târziu a descoperit Egiptul și
Frederic de Hohenzollern-Sigmaringen () [Corola-website/Science/334712_a_336041]
-
specializat în Management și Dezvoltare Rurală. Între 2009 și 2011, a absolvit și cursurile programului de masterat din cadrul Academiei de Științe Economice din București, România, specializarea Managementul Proiectelor de Dezvoltare Rurală și Regională. În 2012, a urmat și cursurile Institutului Diplomatic Român (specializarea Politică Externă și Diplomație). În prezent, urmează cursurile programului de masterat cu specializarea Politică Internațională (Internațional Politics, în limbă engleză) oferit de Centrul European pentru Cercetări Internaționale și Strategice din Bruxelles, Belgia. În perioada 2004-2006 a lucrat ca
Laurențiu Rebega () [Corola-website/Science/334738_a_336067]