39,007 matches
-
cartof sub denumirile "crumpene" și "perele cele de pământ". Cartea, scrisă în limba română cu litere chirilice a fost destinată și românilor din afara Transilvaniei. În 1814, Vasile Moga, primul episcop ortodox de origine română al Ardealului în timpul administrației habsburgice, poruncește preoților să îndemne oamenii ca de la primăvară să semene "picioici". Din cauza foametei din 1814, guvernatorul Transilvaniei Gheorghe Bánffy al II-lea dă o circulară în care recomandă cultivarea cartofului chiar și în lipsa animalelor de muncă. Se pare că în timpul domnitorului Scarlat
Istoria cartofului în România () [Corola-website/Science/324312_a_325641]
-
sângele circumciziei l-au vărsat pe altare sau în cristelnițe." și alte imagini inflamatorii extrase din hagiografie. Probabil cu viziunea în perspectivă, Robert scrie că Urban a cerut ca doar cavalerii să meargă, nu și cei bătrâni și slabi, nici preoții fără permisiunea episcopilor, „căci ei mai mult vor împiedica decât vor ajuta, vor fi mai mult o povară decât un avantaj... nici femeile să nu meargă fără soții lor sau frații lor sau tutorii lor.” Cam în aceeași vreme, Baldrick
Conciliul de la Clermont () [Corola-website/Science/324309_a_325638]
-
comandantului roman, deoarece tânărul nesăbuit era ultimul fiu pe care-l mai avea, toți ceilalți fiind uciși în războiul cu romanii. Pe drumul către locul unde trebuia să construiască o cetate, generalul este călăuzit de Ciungu și apoi de marele preot dac (Emil Botta). Tiberius se oprește într-un loc aflat în munți, horărând să ridice acolo castrul roman. Fără ca el să știe, în munții din apropiere se afla o așezare unde se retrăseseră bătrânii, femeile și copiii dacilor. Gerula sosește
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
și despre geneza poporului român: "Dacii" (1967) - regizat de Sergiu Nicolaescu și "Columna" (1968) - regizat de Mircea Drăgan. "Columna" continua acțiunea din "Dacii", scenaristul preluând unele personaje din filmul regizat de Sergiu Nicolaescu și anume: Decebal (Amza Pellea) și Marele Preot dac (Emil Botta). Filmul se afla în planul de realizări al cinematografiei românești, dar apariția peliculei "Dacii" (1967) dedicată războaielor daco-romane a urgentat intrarea sa în producție. Filmul "Columna" a fost o coproducție româno-est germană realizată de Studioul Cinematografic București
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
a fi un simbol mitic. Până și culorile diferă: veșmintele romanilor sunt colorate în galben și albastru, în timp ce dacii poartă pe spate cergi în culori gri prin care se confundă cu stâncile munților. Cei doi conducători - romanul Tiberius și marele preot dac - sunt prezentați ca un fel de misionari ai civilizației pe care o reprezintă. Dar, în timp ce Tiberius poartă mantii cu șireturi și ornamente strălucitoare ce simbolizează măreția, marele preot dac este îmbrăcat în straie albe semănând cu un profet ce
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
confundă cu stâncile munților. Cei doi conducători - romanul Tiberius și marele preot dac - sunt prezentați ca un fel de misionari ai civilizației pe care o reprezintă. Dar, în timp ce Tiberius poartă mantii cu șireturi și ornamente strălucitoare ce simbolizează măreția, marele preot dac este îmbrăcat în straie albe semănând cu un profet ce „plutește parcă peste timp și se metamorfozează, devenind fie homeric, fie mioritic, fie viziune fata morgana”. Premiera absolută a filmului a avut loc la 24 octombrie 1968, în cadrul Festivalului
Columna (film) () [Corola-website/Science/324282_a_325611]
-
HENRI J. M. NOUWEN (1932-1996) a fost un renumit preot și profesor catolic. A scris 39 de cărți și este considerat unul dintre cei mai buni autori pe teme de spiritualitate ai secolului XX. Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără: The Return Of The Prodigal Son (tradusă
Henri Nouwen () [Corola-website/Science/324317_a_325646]
-
teamă lui Tom, care apare în ochii tuturor coloniștilot sub forma unei ființe pe care au pierdut-o. Epuizat de constanta schimbare de formă, marțianul moare. Povestirea a apărut pentru prima dată în "Cronicile marțiene" și relatează dialogul dintre un preot și un vânzător de geamantane, în care se menționează iminența războiului nuclear de pe Pământ și opinia că majoritatea coloniștilor vor reveni acolo pentru a da o mână de ajutor. A apărut în numărul din decembrie 1948 al revistei "Thrilling Wonder
Cronicile marțiene () [Corola-website/Science/324303_a_325632]
-
Primii coloniști ai localității au fost secuii, dar într-un document din 1402 se arată că satul era lociut de coloniștii sași. În arhiva Vaticanului se găsește un alt document în care se confirmă existența acestei localități administrată de un preot catolic, o dovadă în plus că sașii aparțineau, în acea vreme, cultului catolic. În locul unde a fost biserica catolică, prima biserică din satul Țichindeal, se mai găsesc rămășițele fundației. Se spune din bătrâni, că ultimii sași au părăsit localitatea în
Biserica Cuvioasa Paraschiva din Țichindeal () [Corola-website/Science/324378_a_325707]
-
coridoare de apărare cu parapet de paiantă, ulterior îmbrăcat în scânduri. Nivelul superior al turnului de vest, cu mici ferestre spre nord și sud, iar în colțul de nord-est cu un orificiu pentru evacuarea fumului din vatră, servea ca locuință preotului în caz de asediu. Intrările situate spre curte au tocuri de stejar, nivelele separate prin platforme din lemn sunt prevăzute cu meterezele descrise mai sus. În secolul XVIII s-a construit un al doilea cordon de zid în jurul cetății, păstrat
Biserica fortificată din Viscri () [Corola-website/Science/326529_a_327858]
-
părerile unora din cei care au studiat istoria localității, pe numele său german "Jakobsdorf" ("Satul lui Iacob"), așezarea este una dintre cele mai timpurii comunități săsești din Transilvania chiar dacă prima atestare documentară a comunei apare abia în 1309. Conform acesteia, preoții capitulului de Kosd ( Rupea ) împreună cu alți prelați de prin alte decanate, au deschis un proces episcopului de Alba Iulia, contestând zeciuiala excesivă ce apăsa fiscal locuitorii Fundus regius. Printre acești prelați apare și un anume "Nikolaus Jakobsdorf " care dă pentru
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
pictate, începând din anul 1784. Aceste tribune au fost lărgite în anul 1805, ele sprijinindu-se pe console din lemn și coloane. Astăzi, biserica a suferit modificări neconforme cu statutul unui monument istoric de o asemenea importanță, modificări făcute de către preotul german Don Demidoff. Astfel, el a "dotat" biserica cu geamuri termopane cu tâmplărie PVC care înlocuiesc ancadramentele gotice iar portalul de intrare în biserică este înlocuit cu o ușă termopan. Treptele de piatră au fost acoperite cu gresie iar interiorul
Biserica fortificată din Iacobeni () [Corola-website/Science/326539_a_327868]
-
Voichița să se călugărească și că planul lor fusese să plece împreună să muncească în străinătate; însă Voichița este reticentă să abandoneze căminul și noul ei rost spre a relua vechea ei legătură cu Alina, nu în ultimul rând pentru că preotul („tati”) i-ar interzice să se mai întoarcă în mânăstire. Întrucât Voichița nu reușește să scoată la timp actele necesare pentru lucrul în străinătate, Alina hotărăște să rămână la mânăstire, deși nu are nici o chemare pentru rânduirea religioasă. În ciuda faptului
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]
-
i-ar interzice să se mai întoarcă în mânăstire. Întrucât Voichița nu reușește să scoată la timp actele necesare pentru lucrul în străinătate, Alina hotărăște să rămână la mânăstire, deși nu are nici o chemare pentru rânduirea religioasă. În ciuda faptului că preotul recunoaște acest lucru și îi recomandă un timp de gândire, el este înduplecat de Voichița să-i permită fetei să rămână în așezământul religios, întrucât nu are nici o altă soluție. Starea mentală a Alinei începe să se înrăutățească, astfel încât este
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]
-
este posedată de diavol. Episodul culminant îl reprezintă intrarea în altar (ceea ce este o încălcare gravă a unei interdicții stricte în creștinismul ortodox), când Alina caută o icoană sfântă despre care auzise că poate îndeplini dorințe. În cele din urmă, preotul hotărăște să o exorcizeze, supunând-o la suplicii fizice, în timp ce Voichița adoptă o atitudine pasivă. După câteva zile în care este ținută legată de un crucifix improvizat de lemn, Alina se stinge din viață, filmul sfârșindu-se când preotul și
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]
-
urmă, preotul hotărăște să o exorcizeze, supunând-o la suplicii fizice, în timp ce Voichița adoptă o atitudine pasivă. După câteva zile în care este ținută legată de un crucifix improvizat de lemn, Alina se stinge din viață, filmul sfârșindu-se când preotul și călugărițele sunt duse pentru audieri la poliție. Filmul se subscrie curentului realist, fiind caracterizat de lipsa muzicii în coloana sonoră, de o curgere temporară liniară și de urmărirea de către camera de filmat a unui singur personaj. Andrei Gorzo însă
După dealuri () [Corola-website/Science/326552_a_327881]
-
fost fiul spiritual al Părintelui Arsenie Boca, și duhovnic la Mănăstirea Vladimirești, Plumbuita și Recea. A fost închis în închisorile comuniste de la Galați, Văcărești, Jilava, Gherla și Aiud. Pe 26 iunie 1922, se naște Silviu Cornel - al optulea copil al preotului Gavriil și prezbiterei Maria Iovan, din Husasău de Criș, jud. Bihor. A frecventat primele trei clase, la școala primară din satul natal iar clasa a-IV-a o termină la Oradea. Între anii 1934-1942 a urmat studiile medii la liceul Emanuil Gojdu
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
Mănăstirea de călugări Sihastru de lângă Adjud, primind numele de IOAN. Între 1948 și 1955 Părintele Ioan a slujit la Mănăstirea Vladimirești. La sugestia Măicuței Veronica, a adus inovația desei împărtășiri cu Hristos Euharistic, așa cum făceau primii creștini, și fiind singurul preot care se ocupa de miile de credincioși veniți la locul sfânt și sfințitor, pentru a-i ajuta pe toți, a purces cu binecuvântarea P.S. Nicolae Popovici, la spovedania în comun (cu dezlegările de rigoare). La acuzațiile că spovedește în bloc
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
amnistiere, la 1 august 1964. Securitate însă îl tracasa în continuare, atât pe Sfinția Sa cât și familia și de aceea s-a mutat la București, într-o locuință a unei foste maici de la Vladimirești. In 1966, continuându-și misiunea de preot, așa cum a făcut și în închisoare de altfel, i s-a înscenat un proces, judecat în stare de libertate, pentru “abuz de funcție”, respectiv oficierea Sfintelor Taine - spovedanie și împărtășanie - fiind caterisit. Din nou a fostcondamnat și obligat să execute
Ioan Iovan () [Corola-website/Science/326558_a_327887]
-
a fost ridicată în 1486-1524, în stil gotic-târziu. Timp de 300 de ani, între 1572 și 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc, aceasta favorizând construirea uneia dintre cele mai puternice cetăți țărănești din Transilvania, în jurul bisericii fortificate. În 1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunității evanghelice din Transilvania, localitatea câștigând în importanță spiritual - religioasă ceea ce pierduse în plan administrativ în defavoarea Mediașului. În 1704 cetatea, deși foarte puternică, a fost luată prin surprindere de curuți, și
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
patru păstori, o moară și două curți părăsite. O dată cu exodul masiv al sașilor în Germania din anul 1990, comunitatea din săsească din localitate s-a destrămat ireversibil. În anul 2005, în sat, mai existau câteva familii de sași la care preotul evanghelic din Sighișoara venea la trei săptămâni o dată să mai țină câte o slujbă. Începând cu anul 2001, un tânăr din Germania, pe numele său, Sebastian Bethge, s-a stabilit în interiorul ansamblului fortificat și încearcă să revitalizeze comunitatea locală și
Biserica fortificată din Apold () [Corola-website/Science/326597_a_327926]
-
Adolf Eichmann, deoarece, personal, se opunea aplicării pedepsei cu moartea. În anul 1965 a cerut să demisioneze din Curtea Supremă pentru a se putea căsători, contrar interdicției iudaismului ortodox referitoare la cei care fac parte din categoria cohanimilor, descendenți ai preoților evrei din Israelul antic), cu o femeie divorțată, muzicoloaga Michal Zmora, fiica judecătorului Moshé Zmorá, care fusese cel dintâi președinte al Curții Supreme a Israelului. Ea fusese deja căsătorită de trei ori. Cei doi s-au căsătorit, în cele din
Haim Cohen () [Corola-website/Science/326623_a_327952]
-
iar măicuța Veronica îi cere un duhovnic pentru Mănăstirea Vladimirești. Părintele Arsenie îl pregătește pe Părintele Ioan Iovan cu această menire. Măicuța Veronica își continuă studiile la Liceul de fete din Brăila. Este ajutată de Părintele Ioan, care fusese hirotonit preot pe seama Sfintei Mănăstiri de la Vladimirești pe 18 decembrie 1949. În vara anului 1951 dă bacalaureatul la Liceul din Brăila. Patriarhul Justinian vizitează Vladimireștiul. Îi dă stareței crucea de stavroforă și numește mănăstirea în Cartea de Aur: "„Podoabă a monahismului românesc
Veronica Gurău () [Corola-website/Science/326619_a_327948]
-
ar fi fost chemat pe front. Duminică 26 octombrie 1942 are loc sfințirea bisericii, despre care se scrie în ziarele din Odessa, si se vorbește în conferințele civile și militare. La eveniment au venit de la Odessa mitropolitul Efrem Tighineanu, 28 preoți militari, generalul Vlădescu, colonelul Batcu, generalul Atanasiu, tatăl pictorului, Nicuta, viitoare soție, preotul Ivan, colonelul Duckhom, soția mareșalului Antonescu și multi delegați ai guvernului A fost felicitat de către toți generalii, delegații guvernului și soldații Regimentului 28 și s-a vorbit
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]
-
bisericii, despre care se scrie în ziarele din Odessa, si se vorbește în conferințele civile și militare. La eveniment au venit de la Odessa mitropolitul Efrem Tighineanu, 28 preoți militari, generalul Vlădescu, colonelul Batcu, generalul Atanasiu, tatăl pictorului, Nicuta, viitoare soție, preotul Ivan, colonelul Duckhom, soția mareșalului Antonescu și multi delegați ai guvernului A fost felicitat de către toți generalii, delegații guvernului și soldații Regimentului 28 și s-a vorbit foarte frumos de el. În seara aceleași zile, orele 18 a avut loc
Vasile Pascu (pictor) () [Corola-website/Science/326625_a_327954]