43,111 matches
-
majoră din cadrul campaniei din New Jersey efectuată de Washington în acea iarnă. Pe locul bătăliei, se află astăzi Parcul de Stat al Câmpului de Bătălie Princeton. În noaptea de 25 decembrie 1776, generalul George Washington, comandantul Armatei Continentale, a traversat râul Delaware în fruntea a de oameni. După un marș de nouă mile (15 km), ei au ocupat orașul Trenton, omorând sau rănind peste 100 de hessieni și luând prizonieri alți 900. La scurt timp după ocuparea orașului, Washington a traversat
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
km), ei au ocupat orașul Trenton, omorând sau rănind peste 100 de hessieni și luând prizonieri alți 900. La scurt timp după ocuparea orașului, Washington a traversat Delaware-ul înapoi înspre Pennsylvania. În ziua de 29, Washington a traversat din nou râul și a luat poziții defensive la Trenton. Pe 31, Washington a făcut un apel la oamenii săi, ale căror contracte expirau la sfârșitul anului, să mai rămână, promițându-le o recompensă de zece dolari. Apelul său a avut efect și
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
parte din drum trecea printr-o pădure deasă, pământul fiind acoperit cu gheață, caii alunecau, iar oamenii cădeau prin gheața subțire în lacuri. În zori, armata s-a apropiat de un pârâu denumit Stony Brook. Ei au urmat cursul acestui râu cale de o milă, până când acesta s-a intersectat cu drumul poștei dintre Trenton și Princeton. La dreapta de acest drum, însă, mai era un drum nefolosit care traversa ferma lui Thomas Clark. Drumul nu se vedea de pe drumul poștei
Bătălia de la Princeton () [Corola-website/Science/319379_a_320708]
-
până după sfârșitul evului mediu. Într-o formă elementară, Heraclit pune bazele dialecticii cu două milenii înaintea lui Hegel. Celebra maximă "" Totul curge"" (πανα ρει, "panta rhei") aparține lui Heraclit, precum și aserțiunea "" Nu poți intra de două ori în același râu"". Noțiunea filosofică centrală la Heraclit este Logos-ul, un principiu unificator al "contrariilor", care guvernează totul și stă la baza tuturor lucrurilor. Xenophan critică viziunea homerică dominantă a vremii privind reprezentarea antropomorfică a zeilor și insistă asupra procesului de dezvoltare
Filosofia antică greco-romană () [Corola-website/Science/319400_a_320729]
-
lungului drum spre Poplaca. Traian, Romi și June se duc să vadă lotul de pământ cumpărat și își dau seama că locuința era de fapt o dărăpănătură. Deoarece pe teren nu exista nicio fântână, Romi se duce să caute un râu de unde să ia apă, dar vecinii trag asupra lui cu pușca. Traian se duce el pentru a rezolva problema cu vecinii și află că aceștia erau niște unguri originari tot din Transilvania, care vorbeau românește. Capul familiei de unguri este
Pruncul, petrolul și ardelenii () [Corola-website/Science/319420_a_320749]
-
Traian Brad se ia la bătaie cu Peter Orban din cauza cultului fiecăruia pentru Avram Iancu și Lajos Kossuth. A doua zi după nuntă, Traian se apucă să sape o fântână în curte pentru a nu mai apela la apa din râul ce trecea pe pământul lui Orban. El dă astfel de un zăcământ de petrol și-l anunță pe Ion. Între timp, deoarece trebuia să sosească în termen de o săptămână o comisie de experți, McCallum solicită sosirea a patru pistolari
Pruncul, petrolul și ardelenii () [Corola-website/Science/319420_a_320749]
-
vârful căruia se află un portal care se deschide doar pentru câteva momente, la amiază. Cei doi șaolini se oferă să-l însoțească pentru a-l ajuta să străbată până la portal. Cei trei străbat niște munți, apoi navighează pe un râu și ajung la templul cu pricina dimineața. Templul este un turn de piatră de forma unei stupe, lângă care se află niște schele pe care se poate ajunge sus. Podeaua schelelor e șubredă și cei trei sunt nevoiți să înainteze
Jack și călugării șaolin () [Corola-website/Science/319441_a_320770]
-
la foc, Jack îi spune bebelușului " Povestea copilului-piersică, Momotaro": "A fost odată ca niciodată, demult, un tăietor de lemne și nevasta lui. Ei nu aveau copii, deși își doreau. Într-o zi, în timp ce nevasta tăietorului de lemne spăla rufe la râu, apare plutind pe apă o piersică uriașă. Femeia o ia și o pune pe masă pentru cină. Dar când tăietorul de lemne vrea să o taie, piersica se despică și dă la iveală un copil cu obrajii rumeni, pe care
Jack și bebelușul () [Corola-website/Science/319459_a_320788]
-
escaladă efectuate pe versantul sud-estic, de la prima tentativă de recunoaștere Grylls întâmpinând probleme. Acesta a alunecat într-o crevasă și a fost lăsat inconștient atârnând de o coardă. Au urmat săptămâni de alpinism pe fața sudică în scopul aclimatizării, negocierea râului înghețat Khumbu, a ghețarului vestic Cwm, a zidului de gheață de 1500 de metri denumit fațada Lhotse, precum și ascensiuni istovitoare alături de un alt fost soldat al trupelor speciale SAS, Neil Laughton, implicând ore de escaladă nocturne. Toate acestea l-au
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
zile iar scopul său a fost strângerea de fonduri pentru Royal National Lifeboat Institution, organizație preocupată de salvarea vieților aflate în pericol în jurul coastelor Marii Britanii și Irlandei. Bear Grylls. Tot în planul acțiunilor caritabile se înscrie și acțiunea întreprinsă pe râul Tamisa unde a vâslit dezbrăcat pe o distanță de 35 de km într-o cada de baie obișnuită, strângând fonduri pentru un prieten care își pierduse picioarele într-un accident de alpinism. Trei ani mai târziu, Grylls se află la
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
neospitaliere locuri de pe pământ, arătând telespectatorilor diverse tehnici de supraviețuire prin utilizarea resurselor zonei și a cunoștințelor personale. Grylls este parașutat din elicoptere, baloane, avioane, zboară cu parapanta și cu paramotorul, escaladează faleze, stânci, munți, ghețari, traversează păduri în flăcări, râuri învolburate, ape înghețate, jungle tropicale, deșerturi, mlaștini sau regiuni vulcanice. Deseori metodele utilizate sunt extreme și șocante: Grylls mănâncă șerpi, insecte, larve și scorpioni, bea apă dintr-o cămilă moartă și folosește carcasa acesteia pe post de sac de dormit
Bear Grylls () [Corola-website/Science/319432_a_320761]
-
în linii austriece și românești. În plus, LCJE a fost implicată și în construcția unor căi ferate secundare: În urma înmulțirii reclamațiilor cu privire la condițiile de funcționare ale căilor ferate (printre alte deficiențe a fost și prăbușirea unui pod feroviar ce traversa râul Prut), statul austriac a pus sechestru la 7 octombrie 1872 pe liniile feroviare de pe teritoriul Austriei, acesta fiind anulat abia la 31 iulie 1875. De asemenea, s-au înregistrat multe reclamații și pe căile ferate aflate pe teritoriul României, așa că
Lemberg-Czernowitz-Jassy Eisenbahn () [Corola-website/Science/319489_a_320818]
-
și 7 km de orașul Salonta, învecinându-se cu localitățile: Ianoșda, Tulca, Inand și Mădăraș. Pe întinderea sa, Homorogul are un pământ arabil mănos, o însemnată pescărie, situată lângă șoseaua națională Oradea-Arad, precum și o porțiune din canalul colector ce leagă râurile Crișul Repede și Crișul Negru. Urmele arheologice atestă o locuire neîntreruptă a pustei satului, Homorogul numărându-se între primele localități atestate documentar în Bihor. Semnificativ este faptul că, de la început, în decursul istoriei, așezarea a fost locuită de către autohtoni, individualizați
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Homorog () [Corola-website/Science/319471_a_320800]
-
1941, în război de partea Axei și împotriva URSS, cu scopul de a redobândi teritoriile anexate de aceasta, ceea ce a și realizat. După aceea, însă, în pofida protestelor partidelor istorice, Antonescu a continuat să avanseze pe teritoriul sovietic, la est de Râul Nistru, ocupând teritoriul dintre Nistru și Bug, pe care l-a folosit pentru a extermina dușmanii politici ai regimului, intelectualii și artiștii „nedoriți” sau socotiți „decadenți”, sute de mii de evrei (unii fiind evrei români deportați, alții fiind evrei sovietici
Lovitura de stat de la 23 august 1944 () [Corola-website/Science/319829_a_321158]
-
este o cale ferată principală în România. Ea începe din sud-estul Transilvaniei, traversează Munții Perșani și merge apoi de-a lungul râului Olt. La momentul construirii căii ferate, regiunea Transilvania aparținea de Regatul Ungariei. După executarea căii ferate Avrig-Făgăraș, în anul 1895 s-a început construirea tronsonului feroviar între Făgăraș și Brașov, care urma să realizeze o legătură directă între Sibiu și
Calea ferată Brașov–Făgăraș () [Corola-website/Science/319851_a_321180]
-
a format aproximativ acum 1 milion de ani, când vânturile au spulberat nisipul dunelor pe argila podișului. Înaintea introducerii sistemului de regularizare a debitelor, în zonă exista doar o mlaștină alimentată din precipitații și câteva pârâiașe, în timp ce un braț al râului Kereš transporta excesul de apă către Tisa. În zilele noastre primește ape prin intermediul canalelor Palić-Ludaš și Bega. În zona lacului se pot întâlni 214 specii de păsări dintre care 140 sunt rare. Majoritatea speciilor sunt migratoare. Caracteristică arealului este Panurus
Lacul Ludaš () [Corola-website/Science/319874_a_321203]
-
este o cale ferată principală în România. El traversează o creastă a Carpaților Orientali, urmând cursul superior al râurilor Olt și Mureș. a fost construită la începutul secolului al XX-lea, pe teritoriul Ungariei din componența Imperiului Austro-Ungar. După punerea în funcțiune a căii ferate de la Sfântu Gheorghe spre Adjud (din România) au trebuit să fie deschise legături către
Calea ferată Siculeni–Gheorgheni () [Corola-website/Science/319876_a_321205]
-
În timp ce Bonaparte se îndrepta spre Malta, Marina Britanică revine în Marea Mediterană după mai bine de un an. Alarmat de rapoartele despre preparativele franceze de pe coasta mediterană, Lordul Spencer îi trimite un mesaj vice-amiralului John Jervis, comandant al flotei mediteraneene pe râul Tajo, cerându-i să detașeze o escadră pentru a investiga. Escadra, formată din trei nave de linie și trei fregate, este încredințată vice-amiralului Horatio Nelson. Nelson este un comandant extrem de experimentat, care pierduse un ochi luptând în Corsica, în 1794
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
capul Saint-Vincent în 1797, unde capturase două nave spaniole. În iulie 1797, în bătălia de la Santa Cruz de Tenerife își pierduse un braț și fusese forțat să se întoarcă în Marea Britanie pentru a se restabili. Reîntors la baza flotei de pe râul Tajo în aprilie 1798, primește ordinul de a lua comanda escadrei staționate în Gibraltar și de a naviga în Marea Ligurică. În 21 mai, escadra lui Nelson sosește la Toulon, unde este lovită de o furtună violentă, care aproape distruge
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
este o cale ferată principală în România. Ea pornește de pe cursul superior al râului Olt din estul Transilvaniei, traversează Carpații Orientali, urmează valea râului Trotuș și se încheie în Câmpia Moldovei. Începând din 1870, guvernul ungar și cel român au planificat realizarea mai multor linii de cale ferată peste Munții Carpați, care formau la
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
este o cale ferată principală în România. Ea pornește de pe cursul superior al râului Olt din estul Transilvaniei, traversează Carpații Orientali, urmează valea râului Trotuș și se încheie în Câmpia Moldovei. Începând din 1870, guvernul ungar și cel român au planificat realizarea mai multor linii de cale ferată peste Munții Carpați, care formau la acel moment o graniță lungă între cele două țări. De
Calea ferată Sfântu Gheorghe–Siculeni–Adjud () [Corola-website/Science/319884_a_321213]
-
este o cale ferată de legătură în Ungaria, în România și în Ucraina. Ea se află în nord-estul Câmpiei Panonice și pe valea râului Tisa. Această cale ferată a fost construită odată cu apariția primelor rețele de căi ferate pe teritoriul Ungariei (din cadrul monarhiei austro-ungare). În anul 1857 compania feroviată Theißbahn a pus în funcțiune calea ferată de la Szolnok către Debrecen. Ca urmare a dezvoltării
Calea ferată Debrecen–Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/319885_a_321214]
-
Canalul Siret-Bărăgan este un canal în construcție pe râul Siret, între Barajul Călimănești și Lacul Dridu. Conform proiectului actual, canalul ar trebui să aibă 198 de kilometri, o lățime la baza de 20 de metri și o adâncime de 7 metri. Construirea canalului va aduce beneficii economice pe trei
Canalul Siret–Bărăgan () [Corola-website/Science/319895_a_321224]
-
3,5 miliarde de euro, iar proiectul ar putea asigura irigarea a 10% din terenul agricol al României. Primul studiu privind realizarea unui canal care să deriveze apele Șiretului spre Bărăgan pentru irigarea unor suprafețe importante din spațiul cuprins între râurile Siret și Ialomița a fost elaborat în 1912 de Prof. Alexandru Davidescu. Studiul demonstra fezabilitatea unui canal magistral pornind din Siret în aval de Adjud și care permitea irigarea a peste 200.000 ha. Totuși studiul, concentrându-se exclusiv asupra
Canalul Siret–Bărăgan () [Corola-website/Science/319895_a_321224]
-
în perioadele în care necesarul de apă al irigațiilor era maxim, debitul Șiretului era insuficient pentru acoperirea necesarului de apă. Problema a fost reluată în perioada interbelică de ing. Dimitrie Leonida, care studia posibilitatea de realizare a unui baraj pe Râul Bistrița (Siret) la Bicaz. În analizele sale, Dimitrie Leonida a demonstrat că lacul de acumulare pe care il proiecta pe Bistrița putea avea un efect de regularizare a debitelor Șiretului astfel încât debitele acestuia în perioada de vară să poată fi
Canalul Siret–Bărăgan () [Corola-website/Science/319895_a_321224]