39,399 matches
-
sondării s-ar fi organizat alegeri, corespunzând majoritărții mandatelor din Parlament în urma redistribuirii. Cei care optau pentru PCRM erau, în special, persoanele în etate, de naționalitate ucraineană și rusă, cu nivel de studii și nivel socio-economic scăzut, potrivit aceluiași barometru. Alianța Moldova Noastră (AMN), condusă de fostul primar al Chișinăului Serafim Urechean, era creditată cu 11% din intențiile de vot. Zece procente dintre cei care au exprimat o opinie politică nominalizau Partidul Liberal (PL), partid extraparlamentar, propulsat de primarul în funcție
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
înainte de alegerile din 2009, curpinzând date culese în perioada premergătoare alegerilor din 2009 (28 februarie - 14 martie 2009), doar Partidul Comuniștilor (36,2%), Partidul Liberal Democrat (8,3%) și Partidul Liberal (8,2%) erau cotate deasupra pragului de 6%, în timp ce Alianța „Moldova Noastră” (5,4%) se afla la limita acestui prag. Cu toate acestea, indecișii și non-respondenții reprezentau 26,4% din persoanele chestionate, în timp ce 6,8% dintre respondenți și-au declarat intenția de a nu participa la vot. Liderii partidelor de
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
pragul electoral doar patru partide politice: Partidul Comuniștilor a obținut 44,7% din opțiunile respodenților (corespunzând unui număr de 55 de mandate), Partidul Liberal 14,5% (adică 17 mandate), Partidul Liberal Democrat din Moldova 14,0% (adică 17 mandate), iar Alianța “Moldova Noastră” 9,9% (12 mandate). Sondajul a fost efectuat de către 800 de operatori, prezenți de la 7 dimineața la 200 de secții de votare din Republica Moldova. Directorul Institutului European de Studii Politice, Viorel Cibotaru a apreciat modul de desfășurare a
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
mod public să revină pe 7 aprilie pentru a continua demonstrațiile. În același context, Vlad Filat, a declarat că nu recunoaște rezultatul alegerilor din 5 aprilie, anunțând organizarea unor ample acțiuni de protest de comun acord cu Partidul Liberal și Alianța „Moldova Noastră”; Serafim Urechean, liderul Alianței „Moldova Noastră”, a reiterat coordonarea pozițiilor partidelor de opoziție. Tinerii au scandat sloganuri ca „Alegeri repetate”, „Jos dictatura” sau „Nu fraudării alegerilor”, iar protestele s-au desfășurat fără incidente. Natalia Morar, o jurnalistă dizidentă
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
aprilie pentru a continua demonstrațiile. În același context, Vlad Filat, a declarat că nu recunoaște rezultatul alegerilor din 5 aprilie, anunțând organizarea unor ample acțiuni de protest de comun acord cu Partidul Liberal și Alianța „Moldova Noastră”; Serafim Urechean, liderul Alianței „Moldova Noastră”, a reiterat coordonarea pozițiilor partidelor de opoziție. Tinerii au scandat sloganuri ca „Alegeri repetate”, „Jos dictatura” sau „Nu fraudării alegerilor”, iar protestele s-au desfășurat fără incidente. Natalia Morar, o jurnalistă dizidentă de origine moldoveană, expulzată din Federația
Alegeri parlamentare în Republica Moldova, aprilie 2009 () [Corola-website/Science/315026_a_316355]
-
lui Boson. Acesta se încoronează Rege de Burgundia în 879, fiind încoronat pe 15 octombrie la Lyon. Boson devine astfel primul non-franc ales rege pe teritoriile fostului Imperiu Carolingian. Ambițiile acestuia de a devenii Împărat au ca efect formarea unei alianțe a regilor carolingieni. Astfel începând cu 880, Ludovic al III-lea al Franței și fratele său Carloman al II-lea se aliează cu vărul lor Carol al III-lea și îl fac pe Boson să se retragă în Provence. Pentru
Regatul Burgundiei () [Corola-website/Science/315042_a_316371]
-
al III-lea, zis cel Bun, a fost unul dintre cei mai influenți monarhi ai perioadei. În perioada domniei sale, Burgundia ajunge la apogeul existenței sale. De-a lungul domniei sale de aproape 48 de ani este un abil diplomat, jocul de alianțe pe care acesta îl practică între Anglia și Franța îi permit să fie șeful unui stat independent. Filip extinde teritoriile sale, domeniile burgunde din Țările de Jos cuprinzând majoritatea teritoriului actual al Belgiei, Olandei și Luxemburgului. Viața la curtea acestuia
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
de tradiție și nu o lege în Imperiu, iar ea și-a dat seama că pentru a-și proteja copii și poziția, avea nevoie de un protector. Trecând peste un stol de pretendenți printre curtenii Constantinopolelui, ea a făcut o alianță cu Nicefor al II-lea Focas. Nicefor, un ascet respingător fizic care avea de două ori vârsta ei, era cel mai mare erou al Imperiului la momentul resepectiv, cucerind Creta, Cipru, Cilicia și Aleppo. În schimb pentru mana ei, Nicefor
Theophano () [Corola-website/Science/315149_a_316478]
-
(P.S.D.R.) a fost un partid politic din România ce a activat între 1990 și 2001. Președintele partidului a fost Sergiu Cunescu. PSDR a făcut parte din Convenția Democrată Română, alianța anticomunistă condusă de Corneliu Coposu, iar apoi din coaliția Uniunea Social-Democrată, dominată de Petre Roman, care a rivalizat cu foștii comuniști ai lui Ion Iliescu. PSDR s-a format în anul 1990. La alegerile legislative din 1990 a intrat în
Partidul Social-Democrat Român () [Corola-website/Science/315261_a_316590]
-
de Petre Roman, care a rivalizat cu foștii comuniști ai lui Ion Iliescu. PSDR s-a format în anul 1990. La alegerile legislative din 1990 a intrat în parlament. La cele din 1992 a făcut parte din Convenția Democrată Română alianță pe care a părăsit-o ulterior. La alegerile legislative din 1996 a făcut parte din Uniunea Social-Democrată, fiind în alianță cu Partidul Democrat. În 1999 toți parlamentarii PSDR părăsesc parlamentul. La alegerile legislative din 2000, a participat ca parte a
Partidul Social-Democrat Român () [Corola-website/Science/315261_a_316590]
-
La alegerile legislative din 1990 a intrat în parlament. La cele din 1992 a făcut parte din Convenția Democrată Română alianță pe care a părăsit-o ulterior. La alegerile legislative din 1996 a făcut parte din Uniunea Social-Democrată, fiind în alianță cu Partidul Democrat. În 1999 toți parlamentarii PSDR părăsesc parlamentul. La alegerile legislative din 2000, a participat ca parte a Polului Democrat Social din România fiind în alianță cu Partidul Democrației Sociale din România și Partidul Umanist Român. PSDR s-
Partidul Social-Democrat Român () [Corola-website/Science/315261_a_316590]
-
alegerile legislative din 1996 a făcut parte din Uniunea Social-Democrată, fiind în alianță cu Partidul Democrat. În 1999 toți parlamentarii PSDR părăsesc parlamentul. La alegerile legislative din 2000, a participat ca parte a Polului Democrat Social din România fiind în alianță cu Partidul Democrației Sociale din România și Partidul Umanist Român. PSDR s-a unificat în iunie 2001, după alegerea lui Alexandru Athanasiu la conducerea partidului, cu Partidul Democrației Sociale din România, formațiunea rezultată luându-și numele de Partidul Social Democrat
Partidul Social-Democrat Român () [Corola-website/Science/315261_a_316590]
-
același timp războiul împotriva scoțienilor pe care l-a moștenit de la Eduard I. Folosind susținătorii ei de la curte și patronajul familiei ei franceze, Isabela a încercat să găsească o cale politică printre aceste provocări; ea a format cu succes o alianță cu Gaveston, dar după moartea acestuia, poziția ei a devenit din ce în ce mai precară. Eduard a început să se răzbune pe dușmanii săi, folosind o alianță tot mai brutală cu familia Despenser, în special cu noul său favorit, Hugh Despenser cel tânăr
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
a încercat să găsească o cale politică printre aceste provocări; ea a format cu succes o alianță cu Gaveston, dar după moartea acestuia, poziția ei a devenit din ce în ce mai precară. Eduard a început să se răzbune pe dușmanii săi, folosind o alianță tot mai brutală cu familia Despenser, în special cu noul său favorit, Hugh Despenser cel tânăr. Prin 1326 Isabela era în conflict atât cu Eduard cât și cu Hugh, care în cele din urmă a dus la încercarea Isabelei de
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
exemplu, a fost trimis de la Paris să-l ajute - dar Hugh Despenser cel Bătrân acum forma cercul intim al regelui, marcând începutul creșterii importanței familiei Despenser la curtea lui Eduard. Familia Despenser se opunea familiei Lancaster și a realizat o alianță cu Eduard, care căuta să răzbune moartea lui Gaveston. În 1313, Isabela a călătorit la Paris cu Eduard pentru a acumula mai mult sprijin francez, vizită care a dus la Afacerea din Tour de Nesle. Călătoria a fost una plăcută
Isabela a Franței () [Corola-website/Science/315257_a_316586]
-
I a adus însă la putere Partidul Conservator, nevrând să schimbe sistemul bipartit de până atunci. În alegerile din februarie 1911, cu toate că a fost în cartel eu liberalii, P.C.D. nu a reușit decât obținerea a 20 de mandate. Mereu în alianță cu liberalii, a făcut mari greutăți Partidului Conservator, silindu-l ca, la 14 octombrie 1912, să împartă puterea cu P.C.D. Cu această ocazie, Take Ionescu, C. Dissescu, Al. Bădărău și N. Xenopol au intrat în guvernul condus de Titu Maiorescu
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
colegii, a cerut întărirea Senatului și reprezentarea proporțională. A fost de acord cu exproprierea, înțeleasă însă, ca o „cumpărare”, întemeiată pe „o justă prealabilă” îndemnizație. În septembrie 1914, P.C.D. a renunțat la toate rezervele sale Take Ionescu a încheiat o alianță cu N. Filipescu, prin care a subordonat chestiunea reformelor interne rezolvării problemei unității politice a românilor, preconizând votul universal, exproprierea cu plata în titluri garantate de stat ș.a. Pe plan extern, a sprijinit hotărât intrarea României în război alături de Antantă
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
alături de Antantă. În iunie 1917, P.C.D. a votat în Parlament revizuirea Constituției cu acordarea votului universal a unei largi exproprieri în urma înțelegerii lui Take Ionescu cu Ion I.C. Brătianu. În primul program postbelic (22 octombrie 1919), conservatorii-democrați au prevăzut „o alianță sinceră, fără reticențe” cu Franța și Marea Britanie, o apropiere tot mai strânsă de Polonia, Cehoslovacia, Iugoslavia și Grecia. În politica internă a susținut unificarea vieții de stat, tratament egal pentru minoritățile naționale, egalitatea confesiunilor religioase, drepturi esențiale pentru muncitori, apelul
Partidul Conservator-Democrat () [Corola-website/Science/315267_a_316596]
-
săi. El și-a extins domeniul în regiunile de sud-est ale Lituaniei dintre anii 1230 și 1240. În 1250 sau 1251, pe parcursul luptelor interne pentru putere, a fost botezat de Biserica Romano-Catolică; această acțiune i-a permis să înființeze o alianță cu Ordinul livonian, un antagonist de lungă durată pentru lituanieni. În vara anului 1253 a fost încoronat ca rege al Lituaniei, domnind asupra 300.000 sau 400.000 de persoane. În timpul domniei sale de zece ani a fost marcată de diferite
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
al Lituaniei, domnind asupra 300.000 sau 400.000 de persoane. În timpul domniei sale de zece ani a fost marcată de diferite construcții statale, conflictele lui cu rudele și alți duci au continuat iar vestul Lituaniei a rezistat cu tărie dominației Alianței. Bătăliile câștigate în sud-est i-a provocat pe tătari. A rupt alianța cu Ordinul livonian în 1261, renunțând probabil la creștinism și a fost asasinat în 1263 de către nepotul său Treniota și un alt rival, ducele Daumantas. De asemenea, cei
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
domniei sale de zece ani a fost marcată de diferite construcții statale, conflictele lui cu rudele și alți duci au continuat iar vestul Lituaniei a rezistat cu tărie dominației Alianței. Bătăliile câștigate în sud-est i-a provocat pe tătari. A rupt alianța cu Ordinul livonian în 1261, renunțând probabil la creștinism și a fost asasinat în 1263 de către nepotul său Treniota și un alt rival, ducele Daumantas. De asemenea, cei trei succesorii au fost imediat asasinați. Starea de incertitudine din rândul conducerii
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
care Kernavė și Vilnius. Săpăturile arheologice oficiale au început în 1979, după ce o porțiune a locului numită „Tronul castrului lui Mindaugas” s-a prăbușit. În prezent, orașul găzduiește o mare sărbătoare pentru Ziua statalității. Ordinul livonian s-a folosit de alianța lor cu Mindaugas să dobândească controlul asupra terenurilor samogițiene. În 1252 a aprobat cererea Ordinului de construirea Castelului de la Klaipeda. Cu toate acestea, conducerea lor a fost considerată tiranică; legile moștenite au fost schimbate; iar alegerile între partenerii de căsătorie
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
Influența sa a crescut în timp ce Mindaugas se concentra asupra cuceririi pământurilor rutene, trimițând o armată mare la Briansk. Treniota și Mindaugas au început să urmărească priorități diferite. Cronica Rhymed menționează nemulțumirea lui Mindaugas asupra faptului că Treniota nu realizase nicio alianță în Letonia sau Estonia; se poate ca lui să-i fi plăcut diplomația. În mijlocul acestor evenimente soția lui Mindaugas, Morta, a murit, iar el a luat-o pe sora acesteia, soția lui Daumantas, de nevastă. Drept răzbunare, Daumantas și Treniota
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
proiectul cu entuziasm, visul său cel mai drag fiind să-l vadă pe fostul său pupil, de care rămăsese legat sufletește, împăratul lumii. Dorința papei, însă, nu era suficientă, era nevoie de participarea și colaborarea subiectului în cauză, iar ideea alianței matrimoniale îi apărea lui Honorius singura în stare să-l determine pe împărat să-și respecte angajamentul de a pleca în cruciadă, luat până atunci de două ori, cu ocazia celor două încoronări, ca rege al Germaniei la Aachen (1212
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
au fost făcuți prizonieri și duși în robie. Înfrângerea a însemnat un prim semnal de alarmă pentru cruciați, care așteptându-se ca Ayubizii să-și reia atacurile și profitând de luptele feudale dintre musulmani, au revenit la politica tradițională de alianță cu Damascul. Luptele dintre rudele lui Al Kamil s-au terminat în cele din urmă cu recunoașterea ca sultan al Egiptului a unuia dintre fii săi, Al-Salih-Ayub. Noul sultan, pentru a sfărâma coaliția franco damaschină și a pedepsi pe cruciați
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]