39,601 matches
-
se sinucide, chinuit fiind de povara morală a unui abuz asemănător (violul unei fete de paisprezece ani, Matrioșa), iar alte romane precum "Frații Karamazov" sau "Crimă și pedeapsă" ne lasă să întrezărim vag același motiv tulburător al pedofiliei. O altă amintire marcantă din copilăria autorului apare în povestirea "Mujicul Maréi" din "Jurnalul unui scriitor": în timp ce se afla la țară, într-o pădure, lui Feodor i se pare că aude pe cineva alertând prezența unui lup. Fuge speriat spre Maréi, un șerb
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
hais ces brigands! » (« Îi urăsc pe acești bandiți! ») ar fi spus polonezul. Dostoievski, care nutrea o ură asemănătoare împotriva acestor oameni care îl maltratau zilnic, este chinuit de sentimentul solidarizării cu niște străini împotriva propriului popor. Are imediat o revelație: amintirea mujicului Maréi, care i-a alungat temerile din copilărie cu acel calm și căldură sufletească, îi readuc speranța și credința în oamenii simpli ai Rusiei. În plan spiritual, experiența echivalează cu victoria creștinismului ortodox asupra ideilor socialiste care au marcat
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
proprietarii de pământuri. Cel mai probabil, Dostoievski încearcă să tatoneze terenul cu niște lucrări literare care nu stârnesc violența autorităților. Relaxarea cenzurii din 1859 îl determină pe Dostoievski să coaguleze experiențele trăite la "katorga" din Omsk într-un roman intitulat "Amintiri din casa morților". Primele părți ale romanului apar în septembrie 1860 în gazeta săptămânală "Lumea rusă" ("Русский мир"). Apoi, începând cu ianuarie 1861, Mihail și Feodor Dostoievski încep să editeze propriul ziar, "Vremea" ("Время"), la care contribuie și Apollon Grigoriev
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
părți ale romanului apar în septembrie 1860 în gazeta săptămânală "Lumea rusă" ("Русский мир"). Apoi, începând cu ianuarie 1861, Mihail și Feodor Dostoievski încep să editeze propriul ziar, "Vremea" ("Время"), la care contribuie și Apollon Grigoriev sau Nikolai Strahov. Publicarea "Amintirilor" continuă aici în anii 1861 și 1862. Cartea este o revelație pentru societatea reformistă, dornică de a condamna nedreptățile regimului lui Nicolae I. Roman inițiator pentru literatura rusă a detenției, "Amintiri din casa morților" prezintă ororile închisorilor din Siberia, cruzimea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
care contribuie și Apollon Grigoriev sau Nikolai Strahov. Publicarea "Amintirilor" continuă aici în anii 1861 și 1862. Cartea este o revelație pentru societatea reformistă, dornică de a condamna nedreptățile regimului lui Nicolae I. Roman inițiator pentru literatura rusă a detenției, "Amintiri din casa morților" prezintă ororile închisorilor din Siberia, cruzimea paznicilor și bestialitatea unor prizonieri în stare de cele mai groaznice crime. În acest infern, există însă și suflete curate, capabile să se ridice deasupra mizeriei și a degradării. Tolstoi va
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
scrie Anna Grigorievna, Dostoievski « plângea în hohote, ca o femeie, stînd lângă trupușorul rece al copilei sale și-i săruta neîncetat fețișoara albă și mânuțele. N-am mai văzut niciodată o disperare atât de violentă. » Nemaisuportând atmosfera Genevei, încărcată de amintirea copilului, cuplul se mută la Vevey, apoi la Milano și Florența, unde petrec iarna dintre anii 1868 și 1869. Romanul "Idiotul" este finalizat acolo, în ianuarie 1869, iar publicarea are loc în "Mesagerul rus" în februarie. Personajul principal al cărții
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Științe, din partea căreia primește un certificat de onoare în februarie 1879. Moartea fiului Alioșa îl determină să renunțe la participarea la un congres internațional din Paris despre drepturile autorului. Soții Dostoievski se mută într-un nou apartament, bântuiți fiind de amintirea copilului. În aprilie 1878, scriitorul așterne primele idei pentru viitorul roman, "Frații Karamazov", deși se folosește și de unele elemente din proiectele anterioare, abandonate, precum "Viața unui mare păcătos". Procesul de creație este de această dată neabătut. Personajele principale și
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
unul le-a nutrit pentru opera celuilalt au oscilat de-a lungul anilor, Dostoievski și Tolstoi s-au studiat mereu reciproc cu seriozitate. Romanul "Copilăria", citit în timpul exilului în Semipalatinsk, a rămas una din cărțile favorite ale lui Dostoievski, în timp ce "Amintiri din casa morților" este plasat de Tolstoi în sfera cea mai înaltă a artei, cea izvorâtă din « iubirea față de Dumnezeu și de seamăn » alături de "Mizerabilii" sau "Coliba unchiului Tom". La începutul lunii august 1879, Dostoievski întreprinde a patra și ultima
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
romane ca "Frații Karamazov" sau "Crimă și pedeapsă". Într-o emisiune radiofonică din 1955, Albert Camus declară că a descoperit "Demonii" în tinerețe, iar « șocul » pe care l-a trăit atunci « durează încă, după douăzeci de ani ». În colecția de amintiri, publicată postum, "Sărbătoarea de neuitat" a lui Ernest Hemingway, autorul declară că la Dostoievski se găsesc « lucruri ce par neverosimile și altele cu totul de necrezut, dar unele sunt atât de adevărate, încât citindu-le, te schimbi și tu; fragilitatea
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Sfântului Imperiu Roman din 1355. Este considerat a fi una din cele mai importante figuri ale evului mediu târziu. În anul 1348 a întemeiat Universitatea din Praga, prima universitate din Europa Centrală. Universitatea se numește și astăzi "Universitatea Carolină", în amintirea sa. Carol s-a născut la Praga la 14 mai 1316 ca fiu al lui Ioan de Boemia și al Elisabetei de Boemia. A fost botezat Wenceslaus (Václav) după tatăl mamei sale. La 4 aprilie 1323 a sosit la Paris
Carol al IV-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299368_a_300697]
-
este axat exclusiv pe acumulări de experiențe de către un personaj care, inițial, se prezintă că o foaie imaculata pe care viața urmează să își pună amprentele decisive. Exemple de bildungsromane sunt „"Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister"” de Goethe, „"Amintiri din copilărie"” și „"Povestea lui Harap Alb"” de Ion Creangă, „"A portrait of the artist aș a young mân"” (în română, „"Portretul artistului în tinerețe"”) de James Joyce, „"Românul adolescentului miop"” de Mircea Eliade, „"Hronicul și cântecul vârstelor"” de Lucian
Bildungsroman () [Corola-website/Science/299412_a_300741]
-
țăran vrednic, muncitor, pe nume Ion Boldijar al Glanetașului, care nu avea pământ și pronunța acest cuvânt cu „atâta sete, cu atâta lăcomie și pasiune, parc-ar fi vorba despre o ființă vie și adorată ...“ O altă sursă o constituie amintirile sale de copil ardelean, care a observat în jurul lui mentalitățile și obiceiurile țăranilor, viața lor complicată și complexă din cauza ocupației Imperiului Austro-Ungar. Prima variantă a romanului „Ion“ a fost o schiță, scrisă de Rebreanu în 1908. Această schiță purta titlul
Ion (roman) () [Corola-website/Science/299444_a_300773]
-
romanului "Portret al artistului în tinerețe", ca niște ecouri sublimate de conștiința fluidă a copilului Stephen. Când protagonistul este bolnav, temerile sale legate de moarte se juxtapun peste imaginea sfâșietoare a înmormântării lui Parnell, un vis sau poate chiar o amintire a copilului. Când, la masa de Crăciun, discuțiile sunt acaparate, spre disperarea lui Stephen, de spectrul turbulent al politicii, eroul trăiește o primă decepție care îl propulsează în lumea lipsită de candoare a maturității. Figura mitică a lui Parnell rămâne
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
fi tăiate în mai multe bucățele, pentru cuminecarea credincioșilor. Ceea ce e specific în ritul bizantin: crezul se rostește între aducerea darurilor și anaforă; ofertoriul a fost deja făcut la proscomidie, deci darurile se pun pur și simplu pe antimis, în amintirea punerii lui Iisus în mormânt. Părțile liturghiei altarului: Pentru botez, se uleiul catehumenal se aplică înainte de botezul propriu-zis. Canonic, botezul bizantin (și nu numai) se face prin scufundare, dar în Ardeal se face de obicei prin vărsare. Botezul este urmat
Ritul bizantin () [Corola-website/Science/298752_a_300081]
-
Ardealului, ceea ce l-a transformat pe în ultimul mitropolit al Mitropoliei Ardealului cu jurisdicție asupra întregului Ardeal. Noua Mitropolie a Ardealului cuprindea doar județele Sibiu, Brașov, Covasna și Harghita. Teologică 1. Tradiție și libertate în spiritualitatea ortodoxă - Lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, se constituie în zece capitole, o prefată a Pr. Prof. Acad. Dumitru Stăniloae și un cuvânt înainte al autorului. Cartea este tipărită în două ediții: prima la editura Axios 1995, la București, și a II-a la
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
cărții, ca și conferințele ținute în Occident sunt ca o mână întinsă a spiritualității orientale, către cea apuseană, și nu orcând, ci mai ales în momentele de criză ale acesteia din urmă. Din acest punct de vedere, lucrarea vrednicului de amintire Mitropolit Antonie Plămădeală, împreună cu a încă câtorva profesori (Pr. Dumitru Stăniloae), este una de pioneriat în deschiderea către celelalte spiritualității ale creștinătății, în care modelul Ortodoxiei să fie cel care se afirmă cu convingere, și singurul viabil într-o criză
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
fi coborât într-atât încât să portizeze cu Securitatea. „Compromisuri” se înțelege trebuie să fi existat, dar acestea nu pentru un beneficiu personal, ci pentru un „rău mai mic”. Numai cine nu l-a cunoscut și citit pe vrednicul de amintire Dr. Academician Mitropolit Antonie Plămădeală poate susține contrariul. Aici nu a avut loc o trădare a Bisericii în favoarea Statului, ci o implicare a Statului (atunci comunist) în problemele Bisericii, o îmblânzire și o transformare a lui. O somitate ca academicianul
Antonie Plămădeală () [Corola-website/Science/298927_a_300256]
-
numele sunt maghiarizate. Această parte din Transilvania a fost smulsă din teritoriul țării prin Diktatul de la Viena. Își petrece copilăria în satul natal (dar și la Berind, unde era „mama bătrână Todosia”), despre care va nota mai târziu destul de multe amintiri, reflecții, meditații etc. „[.. ,]Pot să spun că întreaga mea copilărie este legănată de tradiția teribilă a Transivaniei, a unui sat, aș putea spune ancestral, de dealuri ce premerg Munții Apuseni, cu oameni viguroși, păstrători de tradiție și rânduieli. [...] Satul transilvan
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
Simion, Nicolae Breban, Ion Cocora, Constantin Cubleșan, Justinian Chira, Paul Miron, Nicolae Manolescu, loan Pintea, Paul Gherasim, Gheorghe Grigurcu, Adrian Popescu, Aurel Rău, Andrei Marga, Alex. Ștefănescu, Ion Buzași ș.a. În 2003, la Editura „Palimpsest“ din București a apărut volumul „Amintirea poetului“, ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, cu o prefață de Aurel Rău („Un portret loan Alexandru“). Volumul cuprinde o selecție din volumele de tinerețe ale poetului: „Cum să vă spun“, „Viața deocamdată“, „Infernul discutabil“, „Vămile Pustiei“. În anul 2004
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
se constată mai puțină eleganță și vioiciune, în al doilea Rafael a știut să înfățișeze strălucit dinamismul luptei, căreia îi contrapune blândețea peisajului care închide fundalul îndepărtat. Lucrarea "Punerea în mormânt" a fost comandată lui Rafael de Atalanta Baglione, în amintirea fiului său care și-a pierdut viața intr-o luptă la Perugia. După mai multe peregrinări, pictura este în prezent expusă în "Galleria Borghese" din Roma. Compoziția este remarcabilă, amintind sculpturile cu tema "Pietà" ale lui Michelangelo. În 1514, Rafael
Rafael () [Corola-website/Science/297794_a_299123]
-
wajda" (în polonă, starostele unui sat de vlahi). Goralii au azi identitate poloneză, dar multe fapte de cultură amintesc originea lor românească: tradiții, obiceiuri și cuvinte românești ("măgură", "vatră", "jântiță", "colibă", "baci" etc., multe din acestea de origine traco-dacă). În amintirea vechilor migrații păstorești din Carpați, în anul 2013, din inițiativă poloneză, este reconstituită transhumanța carpatică, începând din Rotbav (Țara Bârsei) și străbătând Carpații, prin , până în Moravia. Zakopane este situat în sudul Poloniei în apropiere de granița cu Slovacia. Acesta se
Zakopane () [Corola-website/Science/297820_a_299149]
-
în țara și în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr și de frumos..."” „"Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul și în toată opera sa... Prietenia cu artiști francezi nu a reușit să-l smulgă meditației românești, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci țări de coline, cu vii și căsuțe acoperite cu șindrilă. ...El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
la Auschwitz și a avut grijă de peste 50 de perechi de gemeni romi: După 1945, cifra cel mai des folosită pentru numărul de evrei uciși a fost cea de șase milioane. Centrul de comemorare al Holocaustului, Autoritatea Yad Vashem de Amintire a Eroilor și Martirilor Holocaustului din Ierusalim, comentează: În a treia ediție a lucrării sale în trei volume, "The Destruction of the European Jews", Raul Hilberg a estimat numărul evreilor omorâți în Holocaust la 5,1 milioane. Această cifră include
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
se joace cu copiii. Mama sa era serioasă, muncitoare, înțeleaptă și avea o adâncă înțelegere pentru problemele sufletești ale celorlalți. Bunica sa după tată era o adevărată comoară de legende și cântece populare. Conacul părintesc din Mårbacka apare în toate amintirile ei din copilărie. Casa cu etaj, cu acoperișul învelit cu turbă, cu oameni veseli, cuviincioși și muncitori, apare uneori direct în opera sa. Când Selma avea trei ani, se trezi într-o dimineață cu un picior paralizat, maladie de care
Selma Lagerlöf () [Corola-website/Science/297869_a_299198]
-
Brandes", cel mai autorizat critic literar din vremea sa, iar recenzia favorabilă a acestuia a adus consacrarea definitivă a cărții. În opera Selmei Lagerlöf predomină povestirea, legenda. Din motive didactice, scrie o carte de lecturi geografice despre Suedia, plină de amintiri istorice și de excelente descrieri ale pământului suedez. Micii sau marii cititori ai acestei cărți, nici nu-și imaginează că a fost scrisă pentru școala elementară. Cartea a fost tradusă în foarte multe limbi și este cea mai cunoscută lucrare
Selma Lagerlöf () [Corola-website/Science/297869_a_299198]