38,100 matches
-
groazei, dar, mai ales, amintirea terorii așa cum o simte naratorul pe măsură ce relatează evenimentele din trecut. Primul cuvânt din povestire, „Adevărat!”, este o recunoaștere a vinovăției sale, precum și o asigurare a autenticității. Această introducere servește, de asemenea, pentru a obține atenția cititorului. Fiecare cuvânt contribuie la scopul de a împinge povestea mai departe, exemplificând teoriile lui Poe cu privire la scrierea povestirilor. Povestirea este condusă nu de insistența naratorului asupra „nevinovăției” lui, ci de insistența lui asupra sănătății sale mentale. Acest lucru, însă, este
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
hipnotizator) care introduce un om într-o stare hipnotică la momentul morții. Exemplu de poveste de suspans și de groază, ea este într-o anumită măsură o farsă ce a fost publicată fără pretenția de a fi fictivă și mulți cititori de la data publicării (1845) au considerat-o o relatare adevărată. Poe n-a contrazis un timp aceste opinii înainte de a admite că povestirea era de fapt o pură ficțiune extremă. Naratorul prezintă faptele din cazul extraordinar al domnului Valdemar, care
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
lui Valdemar, cu toate acestea, nu este descrisă într-un mod emoțional potrivit temei tipice a „morții unei femei frumoase” portretizate în alte scrieri cum ar fi „Ligeia” și „Morella”. În contrast, moartea acestui bărbat este brutală și senzaționalistă. Mulți cititori au crezut că povestirea era un raport științific. Robert Collyer, un vindecător magnetic englez ce vizita Bostonul, i-a scris lui Poe spunând că el însuși a realizat un act asemănător pentru a revigora un om care fusese declarat mort
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
its Higher Relations to Humanity", publicată în 1846. Un student la medicină, George C. Eveleth, i-a scris lui Poe: „Am crezut cu tărie că era adevărată. Dar vă spun "dvs." că eu bănuiesc ferm că este o farsă”. Un cititor scoțian pe nume Archibald Ramsay i-a scris lui Poe „ca un credincios în mesmerism” întrebându-l cu privire la povestire: „Ea detaliază ... "circumstanțe extraordinare"”, scria el, preocupat de faptul că a fost etichetată drept farsă. „În numele ... Științei și adevărului”, el a
Faptele în cazul domnului Valdemar () [Corola-website/Science/334319_a_335648]
-
de mai multe ori. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași și reeditat de mai multe ori. În afară de avertizarea cititorilor pentru a-și asculta medicii oftalmologi, Poe pare să abordeze conceptul de „dragoste la prima vedere” - de fapt, primul paragraf al povestirii subliniază că „era pe vremuri un fel de obicei să-ți bați joc de așa-numitele «iubiri fulgerătoare
Ochelarii (povestire) () [Corola-website/Science/334336_a_335665]
-
a fost pusă în umbră de celebra farsă Great Moon Hoax care a fost publicată începând din numărul din 25 august 1835 al cotidianului "New York Sun". Poe a scris mai târziu că tonul frivol al povestirii i-a făcut pe cititorii educați să-și dea seama că este vorba de o farsă. Într-una din zile, o mulțime numeroasă adunată în centrul orașului Rotterdam observă un obiect de zbor ciudat, asemănător cu un balon cu aer cald, care traversează cerul. Un
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
Rue Morgue”, „Tu ești ucigașul!” este un experiment în genul ficțiunii detectivistice pe care Poe l-a inventat și l-a numit „povești de raționament”. Această povestire este narată totuși chiar de detectiv, care trebuie să-și inducă în eroare cititorul prin prezentarea unei probleme la care cunoaște deja soluția. Vinovații din ambele povestiri sunt șocați atunci când își dezvăluie secretele: marinarul din „Crimele din Rue Morgue” este șocat să recunoască că urangutanul său a săvârșit crima, iar în „Tu ești ucigașul
„Tu ești ucigașul!” () [Corola-website/Science/334350_a_335679]
-
Chișinău. a contribuit la organizarea mai multor concursuri bibliotecare la nivel republican, ca „La izvoarele înțelepciunii”, „Lecturile copilăriei”, „Copiii și cartea”, cât și a unor simpozioane științifice, de exemplu „Cartea pentru copii: cultură, tradiție, unitate națională”, „Biblioteca pentru copii și cititorii ei”. În 1997, lansează Salonul Național de Carte pentru Copii și Tineret, implicând 27 de edituri. În 2013, acesta colabora cu 155 de edituri. A publicat monografia "Biblioteca pentru Copii Ion Creangă a Republicii Moldova la 50 de ani" în anul
Claudia Balaban () [Corola-website/Science/334412_a_335741]
-
1914, p. 871). Volumul avea 240 de pagini și ilustrații realizate de Stoica și Murnu, care ilustraseră și cărțile "Însemnările lui Neculai Manea" și "Neamul Șoimăreștilor" ale lui Mihail Sadoveanu. Imediat după apariție, revista " Natura" a recomandat romanul propriilor săi cititori, reproducând un capitol în numărul 4 din 1915. Cartea a stârnit un viu interes în rândul cititorilor, așa cum reiese din ziarele vremii. Din acest motiv, romanul a fost publicat într-o a doua ediție în anul 1925 de către Editura „Cugetarea
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
și cărțile "Însemnările lui Neculai Manea" și "Neamul Șoimăreștilor" ale lui Mihail Sadoveanu. Imediat după apariție, revista " Natura" a recomandat romanul propriilor săi cititori, reproducând un capitol în numărul 4 din 1915. Cartea a stârnit un viu interes în rândul cititorilor, așa cum reiese din ziarele vremii. Din acest motiv, romanul a fost publicat într-o a doua ediție în anul 1925 de către Editura „Cugetarea” din București, având 232 de pagini și titlul scris greșit pe copertă: "Un Român în lună". Cenzura
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
Astfel, într-un articol publicat în "Revista științifică „V. Adamachi”" (nr. 4, noi. 1914, pp. 249—250), I. Simionescu a lăudat imaginația autorului, afirmând că romanul se citește ușor din acest motiv și pune întrebări științifice care-i determină pe cititori să caute o carte de astronomie pentru a verifica ce este adevăr și ce este închipuire și „să privească spre cerul înstelat, să se gândească la minunăția luminilor nenumărate ce sclipesc pe bolta cerească, și să caute a satisface cât
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
precum plăcerea prințului Maxențiu de a-și mirosi propria transpirație) și o exprimare neglijentă plină de greșeli gramaticale. Succesul redus la public al romanului " Concert din muzică de Bach" s-a datorat, în opinia lui Nicolae Manolescu, faptului că majoritatea cititorilor îl considerau o „proză lentă și greoaie, cu multe greșeli de exprimare”, această percepție negativă influențând inițiativa de introducere a romanului în programele școlare. Criticul sus-menționat afirmă că impresia cititorilor este falsă, datorându-se dificultăților de acomodare cu textul literar
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
a datorat, în opinia lui Nicolae Manolescu, faptului că majoritatea cititorilor îl considerau o „proză lentă și greoaie, cu multe greșeli de exprimare”, această percepție negativă influențând inițiativa de introducere a romanului în programele școlare. Criticul sus-menționat afirmă că impresia cititorilor este falsă, datorându-se dificultăților de acomodare cu textul literar. Chiar dacă stilul scriitoarei „abundă în barbarisme și construcții defectuoase, nu o dată chiar sub raport gramatical” (după cum observa Ov.S. Crohmălniceanu), romanele Hortensiei Papadat-Bengescu au o valoare incontestabilă. „"Concertul" mi se pare
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
acestei nuvele până în vară. Autorul a distribuit câteva exemplare ale nuvelei unor prieteni, printre care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca, care au formulat unele obiecții cu privire la sfârșitul prea banal al nuvelei. Eliade a făcut unele retușuri potrivit sugestiilor primilor săi cititori, după cum menționează într-o însemnare din "Jurnalul inedit", datată 23 iulie 1959: „Recitesc Ghicitor în pietre și-mi dau seama că Ieruncii aveau dreptate: ultima parte a nuvelei, adică după ce Emanuel întâlnește pe Adina la bar - se desfășoară pe alt
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
numit pe Mircea Eliade „litomantul incomparabil al literaturii române”. Tema principală a nuvelei o constituie experiența sacrului, care nu este precedată de unele semne ca în alte nuvele eliadești, ci anticipată de un act divinator. Ghicirea destinului se face de către cititorul în pietre Vasile Beldiman, prin cercetarea locului unde se așază oamenii, loc care nu este ales la întâmplare. "„(...) După câte m-am lămurit eu, niciodată omul nu se așază la întâmplare. Fiecare se așază după cum îi e scris. N-ai
Ghicitor în pietre () [Corola-website/Science/335013_a_336342]
-
un documentar TV de o oră, incluzând interviuri cu Frida și Phil, Björn și Benny, și ceilalți muzicieni care apar pe album. Datorită succesului acestui album și a cântecului cu același nume, Frida a fost votată "Cântăreața anului 1982” de cititorii celui mai mare cotidian de seară din Suedia "Aftonbladet", primind Premiul suedez pentru muzică Rockbjörnen. În 1983, Lyngstad a contribuit la "Abbacadabra", un musical pentru copii, bazat pe cântecele grupului ABBA și produs pentru televiziunea franceză de Allain și Daniel
Anni-Frid Lyngstad () [Corola-website/Science/335273_a_336602]
-
fragil și deformat, dar se dovedește un copil plin de viață, a cărui energie și interes pentru cai și lupte înmoaie până și inima bătrânului Piotr Vorkosigan. "SF Reviews.net" consideră că „"Barrayar" este o space opera superbă, care satisface cititorul”. "Fantasy Review Barn" o apreciază ca fiind „o carte cu personaje deosebite care par tot mai reale pe măsură ce curge acțiunea, cu surprinzător de mult umor și un ritm care pur și simplu nu încetinește”. La rândul său, "SF Site" „recomandă
Barrayar () [Corola-website/Science/335329_a_336658]
-
dl Mircea Handoca e un adulator total al personalității căreia i s-a devotat. În consecință, a început, din 1998, să publice o suită intitulată „Dosarele” Eliade, în care publică opinii pro și contra cugetătorului, fără comentarii, lăsând - precizează dsa - cititorului să-și facă singur o idee despre controversă”. Mircea Handoca a primit Marele Premiu Opera Omnia acordat de revista Argeș în 2009.
Mircea Handoca () [Corola-website/Science/335310_a_336639]
-
the World of Robert Asprin's Cold Cash War") este o carte-joc scrisă de Robert Asprin și Bill Fawcett pornind de la universul prezentat de cel dintâi în romanul "Cold Cash War". Cartea face parte din seria "Combat Command" care permite cititorilor să se joace în universuri create de scriitorii SF. Universul "Cold Cash War" a fost creat de Robert Asprin în romanul omonim publicat în 1977. Acolo, el prezenta un viitor în care marile corporații apelează la „războaie pașnice” pentru a
Mercenarul (carte de Robert Asprin și Bill Fawcett) () [Corola-website/Science/331539_a_332868]
-
situații militare (cum ar fi acțiunile clandestine sau încercările de trecere neobservată). Mercenarii comandați sunt caracterizați de cinci indici, care oferă mijloace de comparație a capacității de luptă a diverselor unități militare din carte. Cartea abundă în locuri în care cititorul este obligat să opteze pentru un mod de acțiune sau altul. El sare la pasajul care tratează alegerea sa și continuă lectura până este nevoit să facă o altă alegere sau înfruntă armata adversă. În acest ultim caz, în funcție de indicii
Mercenarul (carte de Robert Asprin și Bill Fawcett) () [Corola-website/Science/331539_a_332868]
-
mercenarilor comandați de el și de descrierea luptei, se vor folosi anumite tabele care, pe baza numărului rezultat din aruncarea a două zaruri, va stabili deznodământul conflictului sau acțiunii militare dorite. "Combat Command" este o serie de cărți-joc în care cititorului i se permite să participe activ în universuri create de diverși autori. Seria a debutat în 1987 și a cuprins 9 volume:
Mercenarul (carte de Robert Asprin și Bill Fawcett) () [Corola-website/Science/331539_a_332868]
-
furtul și risipirea banului public. Știrile sunt analizate, cuantificate și prezentate în fiecare zi, astfel încât se prezintă un adevărat „contor” al furtului și risipei din banii publici ai României. Pentru fiecare știre în parte este prezentată o referință credibilă, iar cititorii pot accesa documentele sursă. Inițiativa a început în anul 2009 și de atunci se actualizează balanța zilnică. Ca urmare a acumulării sumelor furate din bugetele publice, inițiativa a fost menționată în publicații și rapoarte prestigioase: - ziarul El Păiș (Spania): articol
Porcisme () [Corola-website/Science/331561_a_332890]
-
regizor) filme TV despre locurile vizitate. A fost tradus în numeroase țări ale lumii. Laureat al mai multor premii literare naționale și internaționale. Autor a circa 40 de volume de poeme, proză, filosofie și publicistică, Toma George Maiorescu este binecunoscut cititorilor de peste hotare prin traducerile datorate unor scriitori ca David Samoilov, Kirill Kovaldji, Evgheni Evtușenko în rusă,George Anca în engleză, Geir Campos în portugheză, Per Olof Ekström în suedeză, Menelaos Ludemis și Dimos Rendis în greacă, Andrée Fleury și Paul
Toma George Maiorescu () [Corola-website/Science/331804_a_333133]
-
des Âmes" (1974), sau volumul de nuvele "Leș Escales de la haute nuit" (1942). În mijlocul unui univers în care frontierele dintre real și imaginar tind să se dizolve, autorul permite ieșirea la lumină a unor personaje misterioase, tragice, care-i dau cititorului senzația pătrunderii într-un clarobscur de sorginte fantastică și, în același timp, ciudat de familiar. În fiecare dintre românele și nuvelele lui Brion se regăsesc temele visului, a magiei, a hazardului și a necunoscutului.
Marcel Brion () [Corola-website/Science/331797_a_333126]
-
în India. Prima sa opera publicată a fost o piesă pentru copii, "Noel's Ark". Cariera sa a luat avânt către sfârșitul anilor '80, datorită publicării unei serii de povestiri în revistă "Interzone". Povestirea "The Time-Lapsed Mân" a câștigat sondajul cititorilor revistei Interzone pentru cea mai admirată povestire din 1988, precum și un premiu Eastercon în 1995. Eric Brown a fost votat "Cel mai bun debutant al SF-ului european al anului" la începutul anilor '90 și a câștigat de două ori
Eric Brown () [Corola-website/Science/331825_a_333154]