38,200 matches
-
tocmai când intriga devine cât de cât antrenantă, când se pregătește un conflict, diversiunea e dezamorsată de doctor, comunist și el, și Christine meditează că nu-i place afectivitatea băieților și că s-ar putea să se fi îndrăgostit de doctor. Are, în final, un scurt moment de entuziasm, spre deosebire de Tony, care e nefericit și descurajat de la cap la coadă: Simți că are o țintă a ei, era mulțumită și nu-i păsa de rest: era nemulțumită, dar nemulțumirea ei era
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care e extrem de departe, și de acolo cred că mi s-a tras. M-am trezit dimineața că nu-mi pot mișca brațul. O paralizie stranie. Am chemat un prieten: Cred că am avut un atac". Asta a zis și doctorul după aceea. N-a fost mare lucru, însă destul ca să mă sperie. Acum mă gândesc tot timpul la moarte. Brațul drept e brațul morții. Nici măcar nu puteam vorbi ca lumea... Memento mori. Mă întreb cât timp mai am. Înainte să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Conrad, Graham Greene, Hemingway, James, Joyce, Kafka, Lawrence, C.P. Snow, Virginia Woolf. Prezența lui Joyce o simțim și fără să fim avertizați, mai ales în ultimul capitol, care e un monolog interior Molly-esc al veșnic însărcinatei tinere neveste a unui doctor în litere în devenire. Lodge numește acest roman "experimental", spre deosebire de primele două, care erau "în esență cărți serioase, de un realism pregnant". In fapt, toate trei romanele sunt nu numai realiste dar și hazlii. Titlul cărții ar fi trebuit să
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nicio rază de sentiment nicăieri. Nu vedem decât că sexul e legea lor. După un timp rezonabil, Ralph o cucerește pe Helen și cei doi au o aventură (fizică) pasională de trei săptămâni, încheiată ca un duș rece de suspiciunea doctorilor că Ralph are cancer la ficat. E vorba însă doar de un "chist hidatic", operat fără complicații în final. Perspectiva morții reduce dramatic apetitul sexual și Ralph uită de Helen cu totul. Carrie uită și ea de aventura ei. În
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
The Soho Hospital for Women (Spitalul Soho pentru femei) e o imagine parcă din poemul lui Auden despre cancer (Miss Gee), doar că în poemul lui Adcock poeta învinge. Se simte "beată de libertate", după ce a asistat la iradiere, teste, doctori și studenți, "surâsul expert", curaj și lașitate. Dumnezeu i-am mai dat o bucată de viață și poezia ei se umanizează. The Chiffonier (Șifonierul) e chiar mai mult decât uman pur și simplu, este de-a dreptul tandru, îndulcit de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
un astfel de poem cu o teză de demonstrat. El compară literatura cu un medic care pansează răni, pune diagnostice, "ne ascultă inimile" cu stetoscopul, ne radiografiază, ne ia pulsul, care este "prezența utilă ce prelucrează simptomele noastre". Poezia e doctorul care ne ajută: Tu știi ce ne temem să rostim ca să nu fim auziți. Rostește tu. Smokers for Celibacy (Fumătorii, pentru celibat) e un poem rimat. Rimele sunt zgomotoase (kill-ill,NSU-two, wrecks-sex, upset-get, five-arrive, fact-tract, gonorrhoea-idea, pox-cocks, brain-insane, stands-hands, shape-rape
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu mă simt vinovat. Asta-mi place mie să fac. Student: Scrieți cu multă sensibilitate. Citesc printre rânduri un regret vag, legat nu numai de prezent, ci de tot ce descrieți. Mă gândesc la English Music, ori The House of Doctor Dee. E un regret cu o cauză precisă, ori e doar o stare de fond? PA: Da, există acest regret, și el nu e deloc o taină. Am scris cartea aceea într-un moment de chin sufletesc, și presupun că
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
regret, și el nu e deloc o taină. Am scris cartea aceea într-un moment de chin sufletesc, și presupun că starea mea de spirit s-a strecurat în text, însă intenția mea a fost să reconstitui figura stranie a Doctorului Dee; de când eram student m-a interesat necromanția. Este una din figurile pe care le am mereu în minte. Mi-am dorit să redau viață Londrei acelor vremi. În ce privește sensul ascuns, generat de starea mea de spirit, acela nu depinde
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Eram foarte apreciat în școala ungurească. Când am ajuns în Anglia, am prins limba atât de rapid că după numai un an eram primul într-o clasă de copii englezi. Părinții mei aveau planuri mari cu mine, mă și vedeau doctor sau universitar. A urmat însă o vreme de oarecare mediocritate. Cred că am părăsit harta intelectuală un număr de ani, de la mijlocul până pe la sfârșitul școlii elementare, dar cum părinții mei tot aveau planuri mari, au insistat să nu dau
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu trece aer, ci doar sânge (fig.1 ). Andreas Vesalius (1514-1564) publică în 1543, De humani corporis fabrica, prezentând descrieri și desene anatomice ale inimii și sistemului vascular. Primele referiri privind leziunile valvei aortice aparțin lui Lazarus Riverius (1589 1665), doctor la Universitatea din Montpellier, care descrie în 1646 stenoza valvulară aortică și leziunile de endocardită. Theophile Bonet descrie, câțiva ani mai târziu (1679), leziuni valvulare aortice cu stenoză identificate în cursul unei necropsii. În 1705, William Cooper, chirurg și anatomist
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
vrea completat și continuat“ pe cât cu putință până la intrarea în mileniul III. Suntem siguri că, de la primele cuvinte: „La început a fost durerea...“ și până la ultimile invocate de Savini, interesul pentru această carte - curs universitar - sporește profitabil pentru oricine. Profesor Doctor Constantin Romanescu Membru emerit al Academiei de Medicină din România ISTORIA MEDICINEI PRELIMINARII La început a fost durerea, semn al agresării, sau disfuncționalității organismului. Indiferent de forma ei: localizată, difuză, de cauză evidentă sau obscură, de scurtă sau lungă durată
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și-a dat viața pentru ca virtutea, legea morală să triumfe. Componenta etică a Jurământului îndeamnă la specializare continuă ca să excludă eroarea, compromisul și compromiterea medicului și a profesiei de medic. De altfel nu întâmplător lumea se adresează medicului cu superlativul „doctor“ cuvânt a cărui etimologie este verbul latin doceo, -ere = a învăța mereu, căci, bolnavul sigur crede că „doctorul“ le știe pe toate, că este doct în toate ramurile medicinei, științelor medicale și mai mult decât atât. și nu este întâmplător
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ca să excludă eroarea, compromisul și compromiterea medicului și a profesiei de medic. De altfel nu întâmplător lumea se adresează medicului cu superlativul „doctor“ cuvânt a cărui etimologie este verbul latin doceo, -ere = a învăța mereu, căci, bolnavul sigur crede că „doctorul“ le știe pe toate, că este doct în toate ramurile medicinei, științelor medicale și mai mult decât atât. și nu este întâmplător, că din lumea medicilor s au afirmat atâtea personalități în arte și alte științe, în management etc. Jurământul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se refacă acolo unde a fost agresată, Hippocrat gândește la legile generale, universale prin care să poată fi rezolvate și cazurile particulare. Pe apele mișcătoare ale realității, principiile pot uni particularul cu generalul, oferind soluții operaționale. în această reconciliere metodologică doctorul vede și omul și lumea, atât prezentul cât și viitorul, împreună cauza și simptomatologia, cazul în speță și maladia ca atare. și dacă medicina imită natura și artele, adică este în serviciul armoniei, integralității funcționale a organismului uman, atunci medicul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ales când dacii începuseră să fie daco-romani, deci după 106 d.Chr. Magnetismul Daciei - Felix, atrăgea oameni din tot cuprinsul Imperiului Roman și mai ales din Roma, artiști în sculptură, mozaic, constructori de băi și palate, precum și medici, perceptori, magiștri. Doctorul Nicolae Igna din Alba Iulia face cunoscute 36 de instrumente chirurgicale descoperite și recuperate între anii 1889-1932, în fosta Apulum. La acestea se mai adaugă două instrumente medicale: o spatulă-sondă din bronz, ca și o sondă tot din bronz cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ea și-a dat seama că acest drum nu o poate salva, oamenii rămânând fatalmente în aceeași vale a suspinelor, departe de sănătatea dorită. Deși Homer atenționase încă de prin secolul X î.Chr. al antichității că <ciation author "Homer">„doctorul valorează mai mult decât ceilalți oameni“ </citation>(Iliada) și Publius Cyrus afirmase că (Sentențe, sec. I î.Chr.), omenirea se obișnuise, parcă, să meargă spre viitor și „cealaltă lume“ dispersată și înstrăinată de sine. La această răspântie de vremuri, oamenii
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
își transferă conținutul noului spirit recreator. Teologia își dă mâna cu artele, cu știința și cu filosofia. Morala vorbește în fapte izvorând din religie. Vechea cultură greco-romană se cristalizează în acest timp și în acest teritoriu. Sfântul Augustin (351 - 430) „doctorul milei“, conciliază platonismul cu creștinismul susținând primatul binelui în coexistența, volens-nolens, cu răul. Cărțile sale „Cetatea lui Dumnezeu“, „Destăinuirile“ și „Tratatul despre grație“ circulă cu tulburătoarea și instructiva sa biografie spirituală. De efortul său ideatic vor beneficia, peste secole, și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ineficienți. În Bizanț concepțiile înaintașilor Hippocrat, Galen și toate marile nume ale Antichității renășteau, datorită preluării acestora de către călugării medici. Medicina revigorată prin creștinism, a dobândit un caracter de masă. Medicina se confunda cu religia: „Iisus Salvatorul“, „Sf. Evanghelist Luca doctorul“, frații Cosma și Damian din Siria, „doctorii fără de arginți“, intrați în legendă prin dăruirea lor medicală care i-a dus la sfințenie, împreună cu martirajul lor din anul 290. Cultul lor thaumaturgic a ajuns din Bizanț și în Apusul Europei. împăratul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și toate marile nume ale Antichității renășteau, datorită preluării acestora de către călugării medici. Medicina revigorată prin creștinism, a dobândit un caracter de masă. Medicina se confunda cu religia: „Iisus Salvatorul“, „Sf. Evanghelist Luca doctorul“, frații Cosma și Damian din Siria, „doctorii fără de arginți“, intrați în legendă prin dăruirea lor medicală care i-a dus la sfințenie, împreună cu martirajul lor din anul 290. Cultul lor thaumaturgic a ajuns din Bizanț și în Apusul Europei. împăratul Justinian le-a ridicat o biserică care
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
a oferit evreilor confruntarea de idei, lărgirea orizontului și creșterea premiselor pentru avântul medicinei iudaice de mai târziu. Cităm, în acest sens, pe medicul Assaph Iudeul sau Tiberiadul care, orientat de Hippocrate, Dioscorides și Galen, scrie un tratat medical „Ghidul doctorului“ în care maladiile sunt văzute și într-un mod mai original, unele fiind congenitale (sec. VI d.Chr.). El este cel care a susținut circulația sângelui deși nu a demonstrat-o. Testamentul său medical este edificat , ca și la Hippocrat
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicale, apar compilații după medicina chineză, ca cele ale lui Kajiwara (1314) și ale lui Yurin (1342). Sosirea europenilor este marcată de portughezi, cu sfântul François Xavier (1549) și a chirurgului iezuit Luis de Almeida care fondează două spitale. Dar doctorul cel mai reputat în acest timp este practicianul japonez Dosan Manase care s-a convertit la creștinism, la sfârșitul vieții sale. Odată cu venirea olandezilor se înregistrează noi succese medicale. Gaspar Schambergen (1649), Ten Rhyne (1672) dar și alții introduc informații
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
decât cadavrul. Ele nu informau asupra stării organismului viu“. Odată cu sfârșitul secolului al XVIII-lea situația se schimbă. Apare Noul Manual de Anatomie scris de Sugita și colaboratorii săi. Ilustrarea făcută de filooccidentalul Odano Naotache (1774) ușurează înțelegerea textului. Pe lângă doctorii europeni se formează medici japonezi probând receptivitate și pasiune precum chirurgii Hancka și Homma. Se face cunoscută școala medicală din Yeddo mai ales cu venirea pe tron a împăratului Mutsu-Hito (1867). Cu voință, dotație și muncă, japonezii au comprimat timpul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medicinei. Spre aceste universități au venit tineri din toată Europa sfârșitului de Ev Mediu, care mai târziu au pus bazele culturii continentale care va face loc celei de a treia Renașterii: Summa theologica a Sf. Toma d’Aquino (1225-1274), supranumit „doctor angelicus“, va insufla spiritul noii culturi, perspectiva armonizării tuturor creațiilor spiritului uman, ca și contemporanul său vârstnic, Albertus Magnus (1207 - 1280), reconciliind, în fond, platonismul cu aristotelismul mai raționalist, mai deschis lumii fizice și experimentului. Gravură a magazinului unui alchimist
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
înlesnit difuzarea ideilor și a învățământului medical. Scolastica oricât de criticată ar fi, a făcut loc dezbaterii de idei pe informații bine memorate și în orizont enciclopedic. Thomas Roger Bacon, liberal în orientare, experimentalist în cunoaștere, fizician, matematician și chimist „doctor admirabil“, ceea ce înseamnă cunoscător în toate, este produsul scolasticii, deși s-a despărțit de ea. Preocupat de medicină, Bacon afirmă că centrul sistemului nervos este în creier. Spiritul Renașterii, mai laic și mai raționalist a avut un impuls și în
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
rațiunea în cunoașterea lumii sensibile și transcedentale. Dar scolastica, printre alții l-a dat și pe Bruno de Longoburgo autor a unei Chirurgia Magna (sec. XIII). și tot produs al scolasticii și al aceluiași secol este Sf. Albert cel Mare, „doctor universal“, teolog, filosof renovator de idei, partizan al deontologiei hippocratice și autor al marii enciclopedii a plantelor medicinale, intitulată Summa naturalium, parcă în echilibru cu Summa teologicae a Sf. Toma d’Aquino. Marile spirite, prin preocupările lor multiple și prin
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]