45,986 matches
-
umedă. în timpul războiului ruso-turc de 9 ani, când conacul trece de mai multe ori dintr-o mână în alta, ambii combatanți, anticipând modalitățile de mai târziu ale războiului rece, scrijelesc pe pereți desene și expresii greu de uitat. Abia în urma păcii de la Adrianopol pereții sunt zugrăviți. în general, se poate spune fără teamă de a greși că ultimele două decenii ale sec. al XVII-lea au fost de-a dreptul dezastruoase pentru falnicul conac de altădată. Vlăstarele de pe urmă, cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sticleți apărură imediat în zbor, așezându-i-se pe umeri, de-o parte și de alta a capului. Sfântul părinte pocni ușor din degete și sticleții porniră a-i cânta ușor la ureche. Grigorie al XV-lea închise ochii. O pace divină i se citea pe chip. Episodul 204 SÂNGELE APĂ NU SE FACE în această stare îl găsi cardinalul Damiani, un om mărunțel, nu tocmai slab, foarte vioi, cunoscut pentru deosebitul său fler diplomatic și pentru pasiunea nestinsă, aproape inexplicabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
luptele... Da’ voi... Se-ntoarse spre grec: — Ai noroc, jupâne, că nu știm scrie. Da’ și când om pune mâna pe carte... Episodul 228 SOMNUL DE CAMPANIE După această discuție, comandantul turc păru a se domoli și-l lăsă în pace pe căpitanul Georgios. S-ar fi putut spune că la un moment dat chiar ațipise, cum stătea rezemat cu spatele de parapetul bordului, însă ideea de somn era alungată, pentru cine-l privea, de faptul că osmalâul își ținea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
care a înșfăcat-o brutal, cât pe ce să o rupă. —Bells, ce nepoliticos! exclamă Suki. Belinda ne-a întors spatele într-un mod ostentativ, grăbindu-se să deschidă săculețul și să scotocească prin el. — Poți să mă lași în pace treizeci de secunde, Suki? se plânse ea peste umăr. Am nevoie să fiu lăsată în pace. Suki, în mod surprinzător, o luă pe sora ei în serios. Desigur, draga mea, probabil că încă te simți puțin amețită. Sunt sigură că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Belinda ne-a întors spatele într-un mod ostentativ, grăbindu-se să deschidă săculețul și să scotocească prin el. — Poți să mă lași în pace treizeci de secunde, Suki? se plânse ea peste umăr. Am nevoie să fiu lăsată în pace. Suki, în mod surprinzător, o luă pe sora ei în serios. Desigur, draga mea, probabil că încă te simți puțin amețită. Sunt sigură că nu ai vrut să te repezi la Sam. Hai - îmi zise adoptând din nou vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și noi o republică - sovietică! Ce ne mai lipsea... În Moldova era o jale și un jaf rusesc și un tif’... Dar ce-au făcut maladeții la noi, În Basarabia: prăpăd! Nu numai jaf, ca la război, dar ca la pacea rusească: beau vin, spirt, până se Înecau În beciurile inundate, Împușcau tot ce le ieșea În cale... Rus și gata! - Deci, știați, din ’17’18 cine-s bolșevicii... - Bolșevicii... Nu cuvântul ne speria, Îl tociseră regățenii tot aruncându-ni-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
suflet mare! Cât roata carului! Dar rusul nu-i rus, dacă, Înainte de a-ți băga cuțitul În dos, nu te pupă pe față și nu-ți explică, În cinci volume, de ce-i el, bietul, silit să poarte, când război, când pace; să fie blenduit, când la crimă, când la pedeapsă - asta i-i viața, ăsta i-i destinul, bietul rus... C-așa a fost blestemat: să te... așa, olecuță și numai de ochii lumii, fure, calce În picioare, robească - altfel să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacă așa mi-a rămas mie... Inutil să caut, acum, semnele care, atunci, mă vor fi făcut să-cred-că; din care să-știu-că este duminică și nu vreo altă, oarecare zi din săptămână. Aș putea vorbi, de-o pildă, despre aerul de pace festivă; pe care-l au sărbătorile; vara și la țară. Aș putea, de-o altă pildă, să scriu-descriu liniștea veselă a clopotelor (care-i cheamă pe credincioși la datorie); să insist asupra plăcerii lenevirii Într-o duminică - dimineața - de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vara și la țară. Aș putea, de-o altă pildă, să scriu-descriu liniștea veselă a clopotelor (care-i cheamă pe credincioși la datorie); să insist asupra plăcerii lenevirii Într-o duminică - dimineața - de vară (la țară). Și nu: nu era pace, nici sărbătoare cu clopote; nici lenevire. Așa: că nu era. Clopote - de unde, clopote: nu mai sunau demult, de la Ocupație, biserica noastră era deocamdată-Închisă - deocamdată de-un an Încheiat; și, de-ar fi fost deocamdată-deschisă, unde-i popa? Al nostru, Întâmplător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
să stai oleacă de vorbă cu ea - n-are timp!; nici nu te aude - că ea citește! Stăm la masă, afară, sub agud. Doamna a așezat-o pe Nora În stânga ei, pe Mili În dreapta, ca să nu se atingă, să fie pace Între oameni și bună-nvoire la masă. Mili stă ce stă - În pace - dar cum Doamna Întoarce capul, cum face ea ceva - acum azvârle cu pâine În soră-sa. O dată, de două ori... Eu Îi spun că nu-i frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
aude - că ea citește! Stăm la masă, afară, sub agud. Doamna a așezat-o pe Nora În stânga ei, pe Mili În dreapta, ca să nu se atingă, să fie pace Între oameni și bună-nvoire la masă. Mili stă ce stă - În pace - dar cum Doamna Întoarce capul, cum face ea ceva - acum azvârle cu pâine În soră-sa. O dată, de două ori... Eu Îi spun că nu-i frumos... - Da tu-i frumos să te ții după ea?, mi-o Întoarce Mili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
seamă: e fată; mică și tâmpică. Nu mă supăr nici când, venită pe la spate, Îmi dă o bleandă: cad cu mâinile amândouă În paner, drept În cele frumos culese. Doamna zice: - Mili! Îți rup urechile, dacă nu-l lași În pace pe băiețel! Îmi vine să-i dau una Doamnei cu o abricoată răscoaptă și răs-chiflicită sub talpă - cum, băiețel? - Nu face nimica, zic eu, cu glasul meu cel gros, descoperit În pădure. E-așa de mititicăăăă... - Ba mititic ești tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
dacă-i bun Dumnezeu, a’ să-l găsască și pe domțători’! - Dar ieri de ce-au zis că dacă nu azi, atunci mâine?, plâng eu. - Ieri! Dă-l la spate pe ieri!, zice Moș Iacob. Azi suntem În azi și pace bună! Și dacă suntem În azi, zicem așa: Dacă nu azi, atuncea mâine! Așa zicem, azi... - Și mâine cum zicem că zicem, Moș Iacob? - Mâne? Mâne zicem că mâne; zicem: Dacă nu azi, atuncea mâne! Tot așa, păn-ajungem, că bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei. Bătrâna tresare, Închide ușa, Îi șoptește mamei: - Ș’ dacă fuge pin dos? Îi tare mare, nimeni n-o poate opri dacă... - Nu fuge, zice mama, dintr-o dată foarte Înaltă, deși nu-i mai Înaltă decât bătrâna moșului. Fii pe pace... - o bate pe umăr. - Un’ să fugă? - Moș Iacob a auzit. ’Napoi, În stuhării? ’N pădure? Tot o prind ei, jăndarii... - Ori Mănenii voștri, zice Mătușa Domnica. - Or Mănenii noștri, ș-atuncea-i vai di cur’lețu’ ei, i-l fac hărmăsarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Înverighetat, apoi dă să-i ia mâna, Rusoaica și-o retrage, atunci Moș Iacob Îi arată forma verighetei cu patru degete, arătătoarele și groasele, unite: Iesti? Iesti asta la tine? - Cine știe ce-a Înțălege..., bodogănește bătrâna. - Ia dă-mi pace, că mă tulburi! Devușka! Spune, bre, că nu-ți fac ’nica: ești măritată? Dacă ești, un’ ți-i inelul? - și arată iar, cu arătătorul dreptei inelarul stângii - cu verighetă. - N-o fi știind ce-i arăți, zice mama, Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întorșii despre bărbatu-său? - Că nu te-au Întâlnit, nici n-au auzit de tine, de asta plângea mama. - Nu numai de asta plângea ea... Cei câțiva, puțini, care-i spuseseră că nu știu nimic despre mine - nu știau și pace bună, mai ales că eu fusesem ridicat la Începutul lui ianuarie ’41. În iulie, În august mă aflam demult la mama dracului, dincolo de Cercul Polar, or ei erau supraviețuitorii de la Balta - ai auzit ce s-a petrecut acolo, când frontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mine, te Întorci de atât de departe și atât de... adânc (uite: și acum, după douăzeci și ceva de ani, nici vouă nu v-am povestit chiar totul, ca să nu dau impresia că povestesc povești...), cum să nu lași În pace speranța - când, uneori numai ea te mai ține În viață?, ba chiar s-o ajuți să rămână neatinsă, Întreagă? Ba chiar s-o crești? La urma urmei, socoteala mea era simplă: dacă eu m-am Întors de la Arhanghelsk și de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
cine, ce: poate bărbat și femeie, poate ibomnici, poate abia atunci se Întâlniseră, În vie și se așternuseră pe șezut, eram cu băietanul cela, nu ne-am apropiat, să nu ne simtă și să ne bată că nu le dăm pace să șadă cum se șede - și ziceam că atunci am auzit o femeie, șezută bine de bărbat: Îl Îndemna cu cuvinte, Încuviința, Îi zicea: Varvarule!, l-am Întrebat după aceea pe băietan de ce-i zicea așa ea lui, ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
În calidorul casei din Mana. Casa noastră din Mana, făcută, o dată cu școala, de tata; cu mânurile lui. Bun. Stau În calidor și nu mai văd decât, În mijlocul curții, boii dejugați lângă car; mestecă rar și liniștitor boii, de parcă ar fi pace; de parcă n-ar fi război; de parcă n-ar da iar Rușii peste noi. Bun. Adică așa și-așa: tata n-a mai găsit căruță cu cai. Iar cu boii, cărora nu le pasă de Rușii năvălitori, trebuie să chiar plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vorbesc cu nimeni, să-mi zică ce și cum, vreun coleg ceva, am intrat direct. Măcar dacă-mi zicea vreunul: Uite, bre, pe ăștia nu-i lași să intre, pe ăștia îi ții sub observație, pe ăștia îi lași în pace... era o treabă. Acuma că au scos intrarea, tre să fiu mai atent, că intră oricine. Cum mi-a zis el, tata, acu o săptămână: Bre, te-am angajat la București. Poliția gării. Pentru început e bine. Faci frumos acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
a zis el, tata, acu o săptămână: Bre, te-am angajat la București. Poliția gării. Pentru început e bine. Faci frumos acolo, mai trag 2-3 sfori ș-o damigeană de țuică și te promovează tata în câteva luni, stai pe pace. E călduț, nu-i pericol, vezi de treabă... Oare-s singur pe toată gara? Nu cred. Da’ la birouri era pustiu, că întrebam. Mai dau o raită pe aici și după aia mă duc să văd dac-a venit cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
vorbesc cu nimeni, să-mi zică ce și cum, vreun coleg ceva, am intrat direct. Măcar dacă-mi zicea vreunul: Uite, bre, pe ăștia nu-i lași să intre, pe ăștia îi ții sub observație, pe ăștia îi lași în pace... era o treabă. Acuma că au scos intrarea, tre să fiu mai atent, că intră oricine. Cum mi-a zis el, tata, acu o săptămână: Bre, te-am angajat la București. Poliția gării. Pentru început e bine. Faci frumos acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
a zis el, tata, acu o săptămână: Bre, te-am angajat la București. Poliția gării. Pentru început e bine. Faci frumos acolo, mai trag 2-3 sfori ș-o damigeană de țuică și te promovează tata în câteva luni, stai pe pace. E călduț, nu-i pericol, vezi de treabă... Oare-s singur pe toată gara? Nu cred. Da’ la birouri era pustiu, că întrebam. Mai dau o raită pe aici și după aia mă duc să văd dac-a venit cineva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
o clipă am simțit că mi se oprește inima În loc. Am deschis geamul cu gîndul să-l muștruluiesc pe băiat, dar am ezitat involuntar, de Îndată ce am surprins privirile săgetătoare ale femeilor. Am decis că-i mai bine să-i dau pace. Nu avea nici un rost să stîrnesc mînia femeilor ca să se constate, pînă la urmă, că eu port vina eventualelor răni sau julituri ale băiatului. Dacă-l lăsam În plata Domnului, n-avea de ce să-mi mai fie teamă de mărturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cărări bătătorite, să treci numai prin locuri În care te afli În deplină siguranță. — Da, e ca și cînd ai zice că trebuie să dezinfectezi săpunul Înainte de a te spăla pe mîini. Da, așa-i. Asta-i fratele meu și pace! CÎnd ajunge acasă, Își pierde o grămadă de vreme cu spălatul mîinilor, cu gargara și alte lucruri de felul ăsta... face mare caz de ele. Te-aș ruga mult să-i dai un telefon. Vreau să vorbesc cu el. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]