43,111 matches
-
în vederea stabilirii unei recolte stabile și abundente, și pregătirea condițiilor pentru pregătirea unei arii de navigație între Moldova și Dunăre". Este de remarcat, ca în acea perioadă zona de irigat din Siret se limită la Bărăganul de nord, situat între râul Siret și răul Buzău și că navigația era avută în vedere în lungul Șiretului. Hotărîrea nu menționa în mod specific un canal Siret-Bărăgan. Totuși, în anii următori nu s-au luat măsuri pentru realizarea obiectivelor enunțate în Hotărîrea 1182. Este
Canalul Siret–Bărăgan () [Corola-website/Science/319895_a_321224]
-
(în ) este o cale ferată principală în România. Ea pornește de pe valea râului Mureș până la cursul superior al râului Șieu prin partea de nord a Podișului Transilvaniei. Din jurul anului 1870 și până în 1910 a avut loc o dezvoltare a rețelei de căi ferate în majoritatea zonelor din Transilvania care aparțineau pe atunci de
Calea ferată Deda–Sărățel () [Corola-website/Science/319882_a_321211]
-
(în ) este o cale ferată principală în România. Ea pornește de pe valea râului Mureș până la cursul superior al râului Șieu prin partea de nord a Podișului Transilvaniei. Din jurul anului 1870 și până în 1910 a avut loc o dezvoltare a rețelei de căi ferate în majoritatea zonelor din Transilvania care aparțineau pe atunci de Regatul Ungariei din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Proiecte
Calea ferată Deda–Sărățel () [Corola-website/Science/319882_a_321211]
-
din Bodești, comuna Bărbătești, județul Vâlcea, a fost construită în 1749. Biserică se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . În poza este Biserică "Sf. Treime", fostul "Schit".Satul Bodești, comuna Bărbătești este situat de-a lungul râului Otasău, la o distanță de 25 km de reședință județului, fiind menționat în documente la 1536 (N. Stoicescu, Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România, vol. I. p. 78). Biserică fostului schit Bodești se află așezată pe un pinten de
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
de reședință județului, fiind menționat în documente la 1536 (N. Stoicescu, Bibliografia localităților și monumentelor feudale din România, vol. I. p. 78). Biserică fostului schit Bodești se află așezată pe un pinten de deal, de unde se deschide o perspectivă asupra râului Otasău și a întregului sat. Conform izvoarelor istorice, aici a fost un schit de călugări, înconjurat de chilii și de ziduri înalte de piatră, păstrate parțial. În prezent, în fosta incinta a schitului se gaseste cimitirul satului, chiliile fiind distruse
Biserica „Intrarea în Biserică” din Bodești () [Corola-website/Science/319894_a_321223]
-
este o cale ferată de legătură în România. Ea traversează județul Maramureș, pe valea râului Vișeu. La momentul construirii căii ferate, regiunea Transilvania aparținea de Regatul Ungariei. În anul 1872 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Satu Mare-Sighetu Marmației. Astfel, Depresiunea Maramureșului a fost conectată, prin valea râului Tisa, la rețeaua de cale ferată
Calea ferată Valea Vișeului–Borșa () [Corola-website/Science/319896_a_321225]
-
Ea traversează județul Maramureș, pe valea râului Vișeu. La momentul construirii căii ferate, regiunea Transilvania aparținea de Regatul Ungariei. În anul 1872 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Satu Mare-Sighetu Marmației. Astfel, Depresiunea Maramureșului a fost conectată, prin valea râului Tisa, la rețeaua de cale ferată. Construirea căii ferate Sighetu Marmației-Ivano-Frankivsk (1895) a dus la dezvoltarea și a altor zone din Maramureș. Apoi guvernul ungar a planificat construirea unei linii în sud-estul comitatului Maramureș. Propunerea avea ca scop facilitarea transportului
Calea ferată Valea Vișeului–Borșa () [Corola-website/Science/319896_a_321225]
-
lemn din pădurile din Munții Carpați și de acces la depozitele de minereu de la Baia Borșa (în ). Pornind din localitatea Valea Vișeului (în ) de pe Calea ferată Sighetu Marmației-Ivano-Frankivsk a fost construită o cale ferată cu ecartament normal de-a lungul râului Vișeu prin Vișeu de Sus (în , în ) către Borșa (în , în ), care a fost deschisă traficului în anul 1913. Prin Tratatul de la Trianon încheiat la sfârșitul primului război mondial, partea de sud a comitatului Maramureș a devenit parte componentă a
Calea ferată Valea Vișeului–Borșa () [Corola-website/Science/319896_a_321225]
-
moshavá. În anul 1926 i-a fost recunoscut statutul de consiliu local, iar în 1950 a fost declarat oraș. Orașul Ramat Gan se află în aria metropolitană Gush Dan, la est de Tel Aviv. El se învecinează la nord cu râul Yarkon, iar la est cu orașul Bney Brak. În sud-vest se mărginește cu orașul Givatayim. Zona, în principal de calcar, în care se situează Ramat Gan este o parte din regiunea de dealuri joase (având înălțimea mai mică de 100
Ramat Gan () [Corola-website/Science/319897_a_321226]
-
sud-vest se mărginește cu orașul Givatayim. Zona, în principal de calcar, în care se situează Ramat Gan este o parte din regiunea de dealuri joase (având înălțimea mai mică de 100 m) din șesul Shefelat Peleshet care se întinde de la râurile Ayalon și Yarkon la vest și la nord până la Depresiunea Ono la est. Aria orașului se evidențiază prin existența a patru coline mai însemnate: "Muntele Avraham" (73m), "Muntele Shaul", "Muntele Habanim" (al fiilor) și Dealul Haarnavot (al iepuroaicelor). În Depresiunea
Ramat Gan () [Corola-website/Science/319897_a_321226]
-
iepuroaicelor). În Depresiunea aflată între "Muntele Avraham" și "Muntele Shaul" este cunoscută de locuitorii vechi ai orașului ca "Haémek" (Valea), în care se află centrul orașului de astăzi. Lângă ea se află o zona de șes, întinsă între Vale și râul Yarkon, precum și un platou sudic cunoscut sub numele de Ramat Itzhak sau Ramat Gan Bet. Zona Ramat Gan cunoaște o medie de 500 mm de ploi pe an și este așezată la o altitudine medie de 80 m deasupra nivelului
Ramat Gan () [Corola-website/Science/319897_a_321226]
-
în România. Ea leagă nordul Transilvaniei de Depresiunea Maramureșului. Construirea aceste căi ferate s-a făcut din motive politice. În anul 1872 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Satu Mare-Sighetu Marmației. Astfel, Depresiunea Maramureșului a fost conectată, prin valea râului Tisa, la rețeaua de cale ferată. La acel moment, întreaga regiune era parte componentă a Regatului Ungariei din cadrul Imperiului Austro-Ungar. Construirea liniilor ferate Sighetu Marmației-Ivano-Frankivsk (1895) și Valea Vișeului-Borșa (1913) a dus la dezvoltarea și a altor zone din Maramureș
Calea ferată Salva–Vișeu de Jos () [Corola-website/Science/319905_a_321234]
-
a adoptat măsura construirii unei căi ferate care să lege nordul Transilvaniei de Maramureș, dar acesta nu a putut fi dus la capăt. La sfârșitul anilor '30 ai secolului al XX-lea s-a început construirea unei linii, pe valea râului Sălăuța, din localitatea Salva de pe Calea ferată Beclean pe Someș-Rodna Veche prin Pasul Șetref către Vișeu de Jos. În 1939, a fost pus în funcțiune un tronson lung de 15 km de la Salva la Telciu. Continuarea căii ferate necesita construirea
Calea ferată Salva–Vișeu de Jos () [Corola-website/Science/319905_a_321234]
-
este o cale ferată de legătură în România și Ucraina. Ea se întinde pe văile râurilor Tisa, Prut și Bîstrîția Nadvirnianska și traversează o creastă din Carpații Orientali. În perioada construirii sale, această cale ferată străbătea o regiune aflată pe teritoriul Austro-Ungariei. Tronsonul sudic al căii ferate se afla în Comitatul Maramureș din Regatul Ungariei, iar
Calea ferată Sighetu Marmației–Ivano-Frankivsk () [Corola-website/Science/319911_a_321240]
-
de asemenea, o indemnizație de război de 200 de milioane taeli Kuping, precum și semnarea unui tratat comercial similar cu cele semnate anterior de către China, cu diversele puteri occidentale în urma războaielor opiumului. Acest tratat comercial a confirmat deschiderea diverselor porturi și râuri comerciale japonezilor. Valoarea indemnizației pe care , China a trebuit să o plătească : o despăgubire de 200 de milioane de argint kuping taels Japoniei. O kuping tael este de aproximativ 37.3 grame argint. Cele 200 de milioane taels kuping este
Tratatul de la Shimonoseki () [Corola-website/Science/319932_a_321261]
-
este un râu în provincia Newfoundland și Labrador din Canada. El se află la est de lacul de acumulare Smallwood Reservoir care ocupă o suprafață de 6527 km² fiind situat pe coordonatele (). Fluviul are lungimea de 856 km și sprafața bazinului de colectare
Churchill River () [Corola-website/Science/319942_a_321271]
-
Smallwood Reservoir care ocupă o suprafață de 6527 km² fiind situat pe coordonatele (). Fluviul are lungimea de 856 km și sprafața bazinului de colectare 79.800 km², el de curge prin Lake Melville și se varsă în Atlantic. Pe cursul râului se află "Cascada Churchill" () care are o înălțime de 75 m, aici se află o hidrocentrală care produce din anul 1974, 5428 MW. După punerea în funcțiune a hidrocentralei au avut loc conficte din motive financiare între provinciile Neufundland și
Churchill River () [Corola-website/Science/319942_a_321271]
-
hidrocentralei au avut loc conficte din motive financiare între provinciile Neufundland și Québec. Compania Hydro Quebec, care a finanțat în mare parte construcția hidrocentralei a încasat prețuri prea mari pentru curentul produs, prețuri care au fost reglementate în anul 1969. Râul se numea din anul 1839 "Hamilton River" după Charles Hamilton, guvernatorul provinciei Neufundlands iar din anul 1965 poartă numele premierului englez Winston Churchill.
Churchill River () [Corola-website/Science/319942_a_321271]
-
nord și est cu Regatul Galiției și Lodomeriei (teritoriu care aparținea de Imperiul Austriac), la vest cu Comitatul Trencsén (Trenčín), la sud-vest cu Comitatul Turóc (Turiec) și la sud cu Comitatul Liptó (Liptov). Teritoriul comitatului se afla de-a lungul râului Orava între Zázrivá și Munții Tatra. Actualmente teritoriul său este divizat de granița polonezo-slovacă. Principalul oraș polonez al regiunii Orava este Jabłonka. Suprafața comitatului în 1910 era de 2.019 km², incluzând suprafețele de apă. Comitatul Árva a fost înființat
Comitatul Árva () [Corola-website/Science/319993_a_321322]
-
forma Podvirivca (în ) este o comună în raionul Chelmenți, regiunea Cernăuți, Ucraina, formată numai din satul de reședință. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 188 metri, în partea de sud-vest a raionului Chelmenți, pe valea râului Medveja, în apropiere de frontiera Ucrainei cu Republica Moldova. Aici funcționează punctul local rutier de trecere a frontierei Podvirivca - Lipcani, doar pentru cetățenii Republicii Moldova și Ucrainei care locuiesc permanent în raioanele administrative de frontieră. Localitatea Chișla-Zamjieva a făcut parte încă de la
Chișla-Zamjieva, Chelmenți () [Corola-website/Science/315913_a_317242]
-
transliterat Maiorka) este un sat în raionul Chelmenți din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Comarova. Are locuitori, în totalitate ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 252 metri, în partea de nord-est a raionului Chelmenți, pe malul râului Nistru. Localitatea Maiorca a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului
Maiorca, Chelmenți () [Corola-website/Science/315916_a_317245]
-
sau Nistreni (în , transliterat Dnistrivka) este un sat reședință de comună în raionul Chelmenți din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 246 metri, în partea de centru-nord a raionului Chelmenți, pe malul râului Nistru. Localitatea de astăzi Resteu-Atachi a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, fiind formată inițial din două sate Răsteu și Otaci. Prima atestare documentară a satelor datează din anul 1756. Prin
Resteu-Atachi, Chelmenți () [Corola-website/Science/315911_a_317240]
-
sunt atacați de o bandă de maimuțe zburătoare care îi răpesc pe Dorothy și pe câinele ei, Toto. La castel, vrăjitoarea cea rea din Vest cere ca Dorothy să descalțe pantofii de rubin. După ce o amenință că îl aruncă în râu pe Toto, Dorothy acceptă să-i pantofii. Dar o ploaie de scântei împiedică descălțarea. Vrăjitoarea își dă seama că nu-i poate scoate pantofii, decât dacă Dorothy moare. În acest timp, vrăjitoarea fiind neatentă, Toto are șansa să scape și
Vrăjitorul din Oz (film din 1939) () [Corola-website/Science/315912_a_317241]
-
Satul se află în partea sud-vestică a județului Iași, la o distanță de 67 km de municipiul Iași, ajungându-se aici de pe DE 583 (DN 28), mergând apoi 4 km pe drumul din dreapta (DC 87), aflat imediat după podul pe râul Siret. Conacul familiei Alecsandri a fost construit între anii 1861-1867 după propriile planuri ale poetului Vasile Alecsandri și sub atenta supraveghere a Paulinei Alecsandri (1840-1921), soția poetului, în satul Mircești, aflat la o distanță de 4 km de Drumul European
Casa memorială Vasile Alecsandri de la Mircești () [Corola-website/Science/315937_a_317266]
-
în , transliterat Neporotove) este un sat în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina), depinzând administrativ de comuna Mihăileanca. Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 143 metri, în partea de nord a raionului Secureni, pe malul râului Nistru. Localitatea Neporotova a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Niporotova. Prima atestare documentară a satului a avut loc în anul 1447. Prin Tratatul de pace de la București
Neporotova, Secureni () [Corola-website/Science/315947_a_317276]