38,095 matches
-
cu sincere convingeri patriotice, internaționaliste, a făcut parte din Liga de luptă împotriva pogromurilor, creată în 1927. Cu aceleași convingeri a intrat în Rezistența Franceză, a activat în Asociația Crucea Roșie. Pentru a ridica moralul militarilor, a dat spectacole în fața trupelor trimise în Libia, Siria, Palestina, din compasiune și solidaritate, a cântat în lagărul de la Buckenwald, din devotament pentru țara în care s-a naturalizat, a fost și agent de informații. Pentru aceste servicii celebra actriță, cântăreață și dansatoare a primit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la Paris, fără să reușească, aceasta era dezamăgirea ei. Părinții ei, oameni săraci, au vândut-o la șaisprezece ani unui bărbat bogat și vârstnic care, murind, a lăsat-o fără vreun mijloc de existență. Drept urmare, s-a angajat într-o trupă de teatru de provincie. Fratele ei, fără ocupație, profitase de ea și-i lua banii câștigați. Berneretta nu se vedea în stare de altă meserie și nici actriță nu putea ajunge în Paris. Îndrăgostit, Frederic și-a neglijat studiile și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
imagini grafice și picturale atmosfera acestor medii. Scenele cu caii sunt adevărate capodopere și astăzi, cunoașterea ambianței cabaretului a dus la realizarea unor interesante opere, a unor portrete expresive ale dansatoarelor de cancan, una dintre ele este La Goulu, vedeta trupei de la cabaretul L'Ely. Ea va fi invitată la inaugurarea cabaretului Moulin Rouge din Montmartre. Publicul a fost incitat de celebrul afiș al lui Toulouse Lautrec (în imagine), moment de impunere a litografiei ca formă de artă vizuală. Client constant
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
-o, ca și pe alte tinere, în arta de a rosti versuri, de a dansa și cânta, în arta seducției. O închiria negustorilor bogați la ospețe. Frumoasă și seducătoare, Thais ținea companie oamenilor bogați. Cu timpul a intrat într-o trupă de actori și apariția ei pe scenă a fost un triumf. Frumusețea și puterea ei de seducție i-au inspirat pe poeți care i-au dedicat volume de versuri. Thaïs devenise cea mai cunoscută comediană și una dintre cele mai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tot și de lume adorat Iar ce în vremea noastră văzut era cu dispreț Este de-acum iubirea oricărui om de duh semeț. (V, 6)7 Regele îi subvenționează, în 1635, pe comedianții de la Hôtel de Bourgogne, ca și o trupă tânără, instalată din 1629 în cartierul Marais, ce l-a făcut cunoscut pe Corneille. Marii Comedianți (les Grands Comédiens), concurați de Théâtre du Marais, își pierd monopolul asupra spectacolelor pariziene. Pe perioada celor treizeci de ani ce corespunde înfloririi teatrului
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
până atunci nu l-a tratat decât ca pe cineva lipsit de interes, reprezentându-l ca pe un fanfaron, după tradiția, deschisă de Plaut, lui miles gloriosus. El abordează de asemenea, prin intermediul lui Saint-Franc, un bătrân soldat ieșit din rândul trupei și devenit ofițer, problema "ofițerului de fortune". Acest om de o cinste ireproșabilă, însuflețit de un nobil sentiment al onoarei, se lovește continuu de morga colegilor săi care, din spirit de castă, îl disprețuiesc, ca și de ura superiorului său
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cinci acte la sfârșitul cărora vom afla, pentru respectarea convenției tragice, că a fost puțin sânge vărsat. Vom dori pompă, spectacol, gălăgie. Am insistat totdeauna asupra acestui punct prea neglijat de noi, și fiindcă în sfârșit se introduce reforma în trupele noastre, simt că aș mai putea fi încă de folos..." (Correspondance choisie [Corespondență selectată]) Scena se închide de acum înainte cu acest amplasament al celui de-al Patrulea perete, presupus ca fiind transparent pentru spectatori, opac pentru actori. Interpretarea pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
întrebări din Paradoxul asupra comediantului (Le Paradoxe sur le comédien). Luigi Riccoboni, venit din Italia pentru a recrea Teatrul Italian din Paris în 171638, a meditat îndelung asupra jocului grație triplei sale experiențe de actor, autor dramatic și director de trupă, experiență despre care ne aduce la cunoștință în Istoria teatrului italian (Histoire du théâtre italien, 1728) și în Reflecții istorice și critice asupra diferitelor teatre din Franța (Réflexions historiques et critiques sur les différents théâtres de France). Dornic să reabiliteze
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
recuzeze punctul de vedere neoplatonician după care comediantul nu este decât un mincinos și jumătate, el afirmă sinceritatea actorului care, atunci când stârnește emoția publicului, nu-și joacă personajul, ci îl încarnează. Fiul său, François Riccoboni, care i-a succedat la trupă, apără, în 1750, în Arta de a face teatru (L'Art du théâtre) o teză radical opusă, atribuind "meseriei" de comediant mult mai multă importanță decât geniului său. Actorul talentat joacă, după părerea lui, cu sânge rece, supunându-se în cadrul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
1757). El susține aici un punct de vedere identic cu cel al lui Luigi Riccoboni, afirmând că marele comediant este animat de entuziasm. "Poeții, scrie el, actorii, muzicienii, pictorii, cântăreții de prim ordin, marii dansatori, amanții, adevărații cucernici, toată această trupă entuziastă și pasionată simte cu putere și gândește puțin." Diderot îl îndeamnă pe comediant să joace după cum simte, și nu în funcție de stereotipuri învățate. Fiul nelegitim, trebuie să ne amintim, se bazează pe ficțiunea unui teatru în care realul și reprezentația
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să impună modelul Clasicismului francez. Nu există niciun teatru permanent în limba germană, în afara celui al lui Gottsched la Leipzig. Împrumutate din repertoriul francez, rarele piese reprezentate sunt jucate în limba franceză la curți princiare sau în colegii. Cât despre trupele ambulante, ele joacă, într-un mod improvizat parțial, un repertoriu neliterar, a cărui sărăcie este întristătoare. Foarte conservator, Gottsched pledează, în Eseu despre o artă poetică critică pentru germani, apărut în 1730, pentru imitarea naturii, în maniera antică. Considerând că
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acest autor dramatic ce ne-a lăsat, în afara unor livrete de operă și câteva tragicomedii, mai bine de două sute de comedii, nu este un teoretician în sensul obișnuit al cuvântului. Om de platou, el își scrie foarte repede piesele pentru trupele de comedianți de care este legat prin contract. Practica sa neîncetată în scriitura dramatică, frecventarea asiduă a actorilor ca și a sălilor de spectacol i-au permis să construiască o gândire pur personală, atât asupra legăturii dintre textul dramatic și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ani mai târziu, în 1796. În Teatrul comic, piesă jucată în 1750, Goldoni atacă virulent genul commedia care s-a înțepenit în stereotipuri ce obosesc publicul. El o pune pe Placida, amoreză primă, care, adepta ideilor noi, amenință cu părăsirea trupei dacă mai trebuie să joace în comedii de modă veche, să spună: Dacă vom da comedii ale artei, unde vom ajunge! Oamenii sunt sătui să tot vadă aceleași lucruri, să tot audă aceleași fraze, iar spectatorii știu ce trebuie să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
explică prin faptul că trebuie să țină seama de practică 60. Este constrâns, la începutul carierei, să redacteze simple canavale, în tradiția commedia. În 1738, în Momolo curtean, scrie pentru prima oară rolul principal al unui actor, nou sosit în trupa teatrului San Samuele, Francesco Golinetti, care i se pare potrivit datorită calităților sale să interpreteze comedia nouă pe care vrea să o creeze. El păstrează tehnica improvizației pentru celelalte roluri, în special pentru cel de Arlechin. În piesele următoare, reduce
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pare lipsită de toate impertinențele grosolane pe care le-am condamnat în Teatrul comic și pe care Lumea este de acord de acum înainte să le deteste." Când o compune, la Pisa, sub formă de canevas, se încrede în improvizația trupei, în care se produce celebrul Truffaldini, Antonio Sachi, căruia îi admiră talentul. "Când am compus prezenta Comedie, în anul 1745, la Pisa, în mijlocul ocupațiilor mele de om al legii, din amuzament și pentru a-mi urma geniul, nu am scris
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a lui Louis-Sébastien Mercier din 1775. Goldoni își află personajele prin intermediul unui amestec permanent de realism și stilizare, invers decât drama burgheză, hotărât realistă 61. Această abandonare a măștii îi permite chiar uneori să schimbe modelul existent. Repartiția rolurilor în trupele de comedianți dell'arte constituie, pentru actori, un dispozitiv de joc. Întotdeauna există, într-o trupă, cei doi bătrâni, cei doi zanni, perechile de îndrăgostiți și subreta. Când Goldoni este compozitorul oficial al Teatrului San Angelo, trupa este distribuită după cum
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și stilizare, invers decât drama burgheză, hotărât realistă 61. Această abandonare a măștii îi permite chiar uneori să schimbe modelul existent. Repartiția rolurilor în trupele de comedianți dell'arte constituie, pentru actori, un dispozitiv de joc. Întotdeauna există, într-o trupă, cei doi bătrâni, cei doi zanni, perechile de îndrăgostiți și subreta. Când Goldoni este compozitorul oficial al Teatrului San Angelo, trupa este distribuită după cum urmează: cei doi bătrâni sunt Pantalone și Doctorul, cei doi zanni Brighella și Arlechino, cele trei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Repartiția rolurilor în trupele de comedianți dell'arte constituie, pentru actori, un dispozitiv de joc. Întotdeauna există, într-o trupă, cei doi bătrâni, cei doi zanni, perechile de îndrăgostiți și subreta. Când Goldoni este compozitorul oficial al Teatrului San Angelo, trupa este distribuită după cum urmează: cei doi bătrâni sunt Pantalone și Doctorul, cei doi zanni Brighella și Arlechino, cele trei perechi de îndrăgostiți, Ottavio-Rosaura, Florindo-Beatrice, Lelio-Eleonore, și în sfârșit servanta, Coralina. Într-o piesă precum La Serva amorosa, deosebit de novatoare, Goldoni
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
repetițiilor cu care ei nu sunt obișnuiți. Ei se simt neîndemânatici jucând cu fața descoperită și nu sunt dispuși să memoreze un text. Acest lucru este dovedit de cuvintele pe care Goldoni i le distribuie lui Tonino, unul dintre actorii trupei Teatrului comic, care-l joacă pe Pantalone. Simțindu-se cuprins de trac, el îi comunică, foarte prost dispus, șefului trupei, Orazio, descumpănirea lui cu privire la o asemenea schimbare. "Tonino Știi ce naiba am? O frică de nici nu mai știu ce e
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
memoreze un text. Acest lucru este dovedit de cuvintele pe care Goldoni i le distribuie lui Tonino, unul dintre actorii trupei Teatrului comic, care-l joacă pe Pantalone. Simțindu-se cuprins de trac, el îi comunică, foarte prost dispus, șefului trupei, Orazio, descumpănirea lui cu privire la o asemenea schimbare. "Tonino Știi ce naiba am? O frică de nici nu mai știu ce e cu mine. Orazio Ți-e teamă ? De ce anume ? Tonino Scumpul meu Domn Orazio, să lăsăm naibii glumele, și să stăm
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nu-și precupețește laudele față de actrițele care, datorită inteligenței și talentului lor, i-au permis să realizeze reforma. Este în special cazul a două actrițe de la Teatrul Saint-Ange, care îl angajează între 1748 și 1753, Theodora Medebach, soția șefului de trupă, care joacă sub numele de Rosaura, și Maddalena Marliani, care joacă sub numele de Coralina: "...Doamna Medebach îmi furniza idei interesante, impresionante, sau de un comic simplu și nevinovat; iar Doamna Marliani, vioaie, spirituală, și îndatoritoare în mod firesc, dădea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
tenul galben și arămiu, potrivit de altfel pentru un african, ar avea avantajul de a nu scandaliza ochiul publicului și mai ales pe cel al femeilor." Publicul francez nu descoperă textul original în integralitatea lui decât în 1822, când o trupă engleză, condusă de Penley, este invitată la Paris, la teatrul de la Porte Saint-Martin74. La premiera lui Othello, în engleză, scandalul este atât de mare, din partea tradiționaliștilor, încât provoacă manifestații intempestive și altercații între partizanii Clasicismului și partizanii Romantismului, reprimate cu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Scandalizat de conservatorismul francez, Stendhal scrie atunci un articol pentru The Paris Monthly Review of British and Continental Literature 76, datat octombrie 1822, care va fi primul capitol al lui Racine și Shakespeare. Cinci ani mai târziu, când o altă trupă engleză, căreia îi aparțin doi actori celebri, Kemble și Doamna Smithson, se produce la Paris, punând în scenă la Odeon Richard III și Othello, spectacolele, deși foarte controversate, atrag de data aceasta publicul. Este o revelație, după cum o dovedește această
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în secolul al XIX-lea. În 1895, când Lugné-Poe montează Le Chariot de terre cuite 6, una din piesele cele mai celebre ale repertoriului sanscrit, se petrece o adevărată revelație pentru publicul occidental. În 1931, venirea la Paris a unei trupe din Bali, care suscită imediat un articol înflăcărat de-al lui Artaud, intitulat "Pe scena balineză" ("Sur le théâtre balinais"), provoacă la rându-i entuziasmul. Influența teatrelor orientale asupra dramaturgiei europene în secolul al XX-lea este imensă. Ele oferă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale epocii noastre: luptele pentru petrol, războiul, revoluția, dreptatea, chestiunea rasială etc. Ceea ce a dus la necesitatea transformării complete a scenei." O altă influență este hotărâtoare asupra dramaturgiei brechtiene. În 1935, Brecht asistă, la Moscova, la un spectacol dat de trupa actorului chinez Fang-Lang. Foarte admirativ în fața utilizării scenice a simbolurilor, în această dramaturgie nouă pentru el, notează imediat: "teatrul chinez este plin de simboluri". Este un procedeu pe care îl va cultiva și el în mod sistematic pentru a atinge
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]