37,872 matches
-
în Ierusalim. În ziua de 14 septembrie, Ziua Înălțării Sfintei Cruci, s-a alăturat grupului ce s-a îndreptat spre Biserica Sfântului Mormânt, unde era expusă relicva Crucii. A vrut să intre, dar o forță nevăzută a oprit-o. A plâns, s-a căit, s-a rugat Maicii Domnului iar în dimineața următoare a putut intra, s-a rugat cu smerenie, în genunchi, în fața Sfintei Cruci. La ieșire, s-a hotărât să părăsească lumea plină de tentații, și-a luat ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ierburile deșertului, s-a adăpostit în grote, s-a acoperit cu Cuvântul Domnului, în nădejdea mântuirii. I-a cerut monahului s-o împărtășească, el a zărit-o ca plutind deasupra apelor. A găsit-o moartă, a îngropat-o și a plâns-o alături de leul care-l ajutase s-o îngroape. De atunci, Zosima a pomenit-o în rugăciunile lui. Pelaghia este o cunoscută actriță din Antiochia și se numea Margareta. Trăia în lumea colorată și desfrânată a artiștilor ambulanți dansatori, cântăreți
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să trăiască într-o chilie zidită, fără nicio deschizătură, rugându-se pentru iertare și pentru mântuire. Trei ani mai târziu, Pafnutie a vizitat-o, cerându-i să renunțe la modul dur de viață, să părăsească chilia zidită. Ea a refuzat, plângându-și păcatele, iar după cincisprezece zile a murit. Scriitorul francez, Anatole France, impresionat de destinul acesteia, a scris un microroman, Thaisia. Paisia este o fată orfană care, pentru a supraviețui, și-a făcut din casă loc de întâlnire cu bărbații
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Fontainebleau la Paris, numai că la nașterea unei fetițe a murit, în 1599, unii susțin că ar fi fost otrăvită. Regele a fost afectat de moartea celei ce s-a aflat la un pas de a fi regină, și-a plâns frumosul înger dar, la scurt timp s-a angajat într-o altă relație, cu Henriette d'Entragues care i-a născut prematur o fetiță, după aceea s-a căsătorit cu Maria de Medici. Nell Gwynne (1648-1687) Carol al II-lea
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de către rege și a dat o replică ce i-a amuzat și pe agresori și pe rege: Eu sunt târfa protestantă, nu catolică. Boala și moartea suveranului au afectat-o profund pe Nell ce-și abandonase cariera artistică. L-a plâns cu durere, a vrut să-și manifeste public durerea purtând doliu la trăsură, dar i s-a interzis, neiertându-i-se originea modestă și parvenirea în lumea aristocratică. Suferința cauzată de pierderea amantului regal a făcut-o să mai reziste
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
exilată pe același considerent. Octavian Augustus l-a găsit vinovat pentru imoralitatea fiicei și nepoatei sale și a altor femei pe autorul "licențioaselor" elegii și a hotărât exilarea poetului la Tomis (Constanța) în anul 8 d.H, unde și-a plâns suferințele, a scris Triste și Pontice și a așteptat zadarnic iertarea împăratului. Aici, printre geți, a și murit. Frumoasa, senzuala și răsfățata Corina este soția unui demnitar vârstnic care, din nevoia amorurilor multiple cu bărbați de condiții diferite și din
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
câștigului, lupta cu rivalele, gelozia, răzbunarea pe amantul necredincios sau indiferent. Autorul profilează tipuri diferite de curtezane: ingenue, pragmatice, realiste, abandonate, rapace, intrigante, geloase, răzbunătoare. Numele lor au semnificații în concordanță cu caracterul lor. Glycera (cea dulce, cu lipici) se plânge prietenei sale experimentate, Thais (poartă numele celebrei curtezane ce a fost în compania lui Alexandru Macedon) că i-a fost subtilizat partenerul de către Gorgona (ochioasa), o femeie înaltă și cu zâmbet ademenitor a cărei mamă este o vrăjitoare cunoscută. Thais
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
învățase puțină istorie și geografie. Avea paisprezece ani când tatăl s-a recăsătorit cu Katerina Ivanovna, o văduvă bolnavă de tuberculoză, cu trei copii care, din cauză că nu-și putea hrăni familia, era mereu violentă cu toți își lovea copiii că plângeau de foame, își lovea soțul că bea și ultimii bani. În familia mamei vitrege, Sonia, blândă și supusă, era și ea uneori agresată. La cei optsprezece ani, se ocupa, fără spor, cu croitoria, pentru a aduce ceva bănuți copiilor mamei
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de Bozoncea, Paraschiv i-a propus Didinei să meargă cu el. Rivalii s-au încăierat. Bozoncea a scos-o pe Didina în curte și a bătut-o cu bestialitate, cu sadism, în cântecele lăutarilor care-i acopereau țipetele, de-i plângeau toți de milă. Paraschiv, și el cotonogit, zăcea cu fierbințeli în trup. Când și-a revenit, i-a apărut bănuiala că Didina îl trădase și era otrăvit de ură. Didina nu a avut curajul să fugă cu Paraschiv, deși ar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
companie oaspetelui venit să se relaxeze. Îl vizita în cameră, îi cânta, rămânea uneori peste noapte, îl însoțea la baie, îi făcea confidențe, consemnate în jurnalul ei, îl apropia de trăirea sărbătorilor tradiționale din partea locului. Discretă și delicată, nu se plângea de viața ei. I-a mărturisit oaspetelui și clientului său că s-a născut în Țara zăpezilor, a ajuns la Tokio, într-o ceainărie, a găsit un protector care a răscumpărat-o din ucenicia de gheișă, i-a plătit lecțiile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
succes editorial deosebit în lume. Faptul că a realizat drame universale, receptate în diferite universuri culturale, explică traducerea lucrărilor lui în șaizeci și șase de limbi. Dintre acestea amintim: Jurnalul unui mag, Alchimistul, La râul Piedra am șezut și am plâns, Al cincilea munte, Manualul războinicului luminii, Veronica se hotărăște să moară, Diavolul și domnișoara Prym, Zahir, Vrăjitoarea din Portobello, Brida, Învingătorul este întotdeauna singur. Unsprezece minute, lucrare publicată în anul 2003, relatează experiența unei tinere prostituate dintr-un sat brazilian
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
tulburat, furat de jocul său. Când vom fi nevoiți să trezim milă, să credem că nenorocirile pe care le deplângem au căzut asupra noastră și să ne convingem că așa este. Trebuie să ne identificăm cu cei pe care îi plângem că au suferit nenorociri nemeritate, amare, să nu le pledăm cazul ca pe o afacere străină, ci pentru un timp să ne asumăm această durere: în felul acesta vom spune ceea ce ar fi trebuit să spunem, dacă ne-am fi
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Herodot (VI, 21), nu a suportat un asemenea spectacol care reactiva suferințe recente și făcea să se deschidă răni necicatrizate încă. "El (Frinicos) a scris și a pus în scenă o piesă despre cucerirea Miletului: a făcut să izbucnească în plâns publicul teatrului; a fost condamnat la o amendă de o mie de drahme pentru că a amintit despre nenorociri atât de apropiate și i-a fost interzis oricui ca pe viitor să reia această dramă". Din cauza acestei interdicții, Eschil situează Perșii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în Prefața la Alexandre, unde, pentru a închide gura adversarilor săi, el scoate în evidență faptul că tragedia sa este bine construită, pentru că scenele au legătură între ele, iar venirea fiecărui personaj este motivată cu grijă. Însă de ce anume se plâng ei [detractorii săi], dacă toate scenele mele sunt complete, dacă ele sunt în mod obligatoriu legate unele de altele, dacă toți actorii mei nu vin pe scenă fără să se știe motivul care îi aduce acolo și dacă, cu puține
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
exemplu cabinetul împăratului, care ordonă să plece de acolo cei cărora nu vrea să le împărtășească secretul său, cum să fie verosimil că Cinna vine acolo să-i țină o cuvântare Emiliei? Și mai puțin încă faptul că Emilie se plânge înciudată acolo împotriva Împăratului? Iată ce mi se pare o dificultate pe care Domnul Corneille o va rezolva când va dori." Este mai ușor să justifici intrările și ieșirile adoptând un decor de exterior, cum atrage atenția Corneille în Examen
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
că îi este închisă cenușa. El se adresează Electrei. Este ultimul episod dureros (pentru ea) și în care poetul s-a străduit din răsputeri să stârnească mila. Nu exista în teatru ceva mai frumos decât să o vezi pe Electra plângându-și fratele mort în prezența lui, care, fiind și el înduioșat, este obligat să-și descopere identitatea." Racine constată că în tragediile grecești se află un mare număr de scene inutile din punct de vedere strict al acțiunii, care au
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la teama de ceva asemănător pentru noi; teama aceasta, la dorința de a o evita, și această dorință, la purificarea, moderarea, rectificarea și chiar dezrădăcinarea din noi a pasiunii care scufundă sub ochii noștri în nefericire persoanele pe care le plângem, prin acest raționament obișnuit, dar normal și neîndoielnic, că pentru a evita efectul trebuie îndepărtată cauza." (Discurs despre Tragedie) Corneille face de altfel din zugrăvirea viciilor și virtuților "a doua utilitate a poemului dramatic". Cât despre cea de-a treia
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rele în exces, fiindcă nimănui nu-i este milă de un scelerat. Trebuie deci ca ele să aibă o bunătate mediocră, adică o virtute capabilă de slăbiciune, și să ajungă în nenorocire prin vreo greșeală care să-i facă de plâns sau detestați." Chiar dacă ambii autori, pe plan teoretic, îl au pe Aristotel ca model, Racine, și aici, se arată mai apropiat decât Corneille de dramaturgia antică, al cărei model îl utilizează în toate piesele sale, ceea ce nu se întâmplă în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
una după alta atât de aproape; însăși natura ne-a arătat că nu se deosebeau deloc una de cealaltă, fiindcă pictorii observă că aceleași mișcări ale mușchilor și ale nervilor care formează râsul pe față servesc să ne facă să plângem și să fim într-o postură tristă, manifestând o extremă durere. Și pe urmă, în fond, cei ce vor să nu se strice și să nu se schimbe nimic din invențiile Anticilor, nu se contrazic aici decât pentru cuvânt, nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
la rațiune pe cei ce ajung pe insulă, în special pe Poet. "Poetul Uite, mă amuzam la mine în țară cu lucrări de-ale spiritului, al căror scop era când să stârnească râsul, când să-i facă pe ceilalți să plângă. Blectrue Lucrări care să te facă să plângi! iată ceva foarte bizar. Poetul Asta se numește tragedie, se recită sub formă de dialoguri, unde sunt eroi atât de duioși, care au rând pe rând sentimente de virtute și de pasiune
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în special pe Poet. "Poetul Uite, mă amuzam la mine în țară cu lucrări de-ale spiritului, al căror scop era când să stârnească râsul, când să-i facă pe ceilalți să plângă. Blectrue Lucrări care să te facă să plângi! iată ceva foarte bizar. Poetul Asta se numește tragedie, se recită sub formă de dialoguri, unde sunt eroi atât de duioși, care au rând pe rând sentimente de virtute și de pasiune atât de minunate; nobili vinovați care au o
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pline de mărinimie; în sfârșit, oameni care au niște slăbiciuni atât de respectabile, care se omoară uneori într-un mod atât de admirabil și de august, că nu i-ai putea vedea fără să ți se înmoaie sufletul și să plângi de plăcere. Nu-mi spui nimic. Blectrue (surprins, îl examinează cu seriozitate) Iată că s-au lămurit lucrurile, nu mai aștept nimic; specia aceasta a dumitale devine mai problematică ca niciodată. Ce amestecătură de crime admirabile, de virtuți vinovate și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de caracteristici serioase și amuzante, comice și emoționante. Astfel este împestrițată viața oamenilor; adesea chiar o singură întâmplare produce toate aceste contraste. Nimic nu este mai obișnuit decât o casă în care tatăl bombăne, o fiică preocupată de pasiunea ei plânge, fiul își bate joc de amândoi, și câteva rude iau parte la scenă în mod diferit. Cineva își bate adesea joc într-o cameră de ceea ce înduioșează în camera învecinată, și aceeași persoană a râs și-a plâns uneori de
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pasiunea ei plânge, fiul își bate joc de amândoi, și câteva rude iau parte la scenă în mod diferit. Cineva își bate adesea joc într-o cameră de ceea ce înduioșează în camera învecinată, și aceeași persoană a râs și-a plâns uneori de același lucru în același sfert de oră. O doamnă foarte respectabilă, fiind într-o zi la căpătâiul uneia dintre fiicele ei care era în pericol de moarte, înconjurată de toată familia sa, exclama izbucnind în lacrimi: "Doamne, dă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
efectivă. Louis-Sébastien Mercier visează la un mare teatru popular, capabil să cimenteze corpul social în numele unui ideal comun, așa cum o făceau Patimile (les Passions) medievale care, în simplitatea lor, prezentau în fața poporului obiecte de care imaginația lui era plină. "Se plângea la Misterele Patimii (Les Mystères de la Passion): scenele în aer liber se îndoiau de mulțimea spectatorilor. Dacă execuția era grosieră, subiectul [în schimb] era foarte bine ales. Primii autori de teatru aveau cu siguranță un scop mai bine precizat decât
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]