39,399 matches
-
al unei serii de rezoluții pe această problemă, inclusiv una emisă de conferința de la Vilnius și Actul de la 8 Ianuarie. Drumul spre declararea independenței a fost unul lung și complex, deoarece Imperiul German exercita presiuni asupra Consiliului în vederea formării unei alianțe. Consiliul a trebuit să manevreze cu atenție între interesele germanilor, ale căror trupe erau prezente în Lituania, și dorințele poporului lituanian. Efectele imediate ale anunțării restabilirii independenței Lituaniei au fost puține. Publicarea Actului a fost interzisă de autoritățile germane, iar
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
și se pare că nu s-a pregătit nicio traducere oficială în lituaniană. De aceea, surse diferite dau traduceri ușor diferite. Actul de la 11 decembrie a proclamat independența Lituaniei, dar a cerut și protecția guvernului german (clauza 2) și „o alianță fermă și permanentă” cu Germania. Întrucât Actul arăta că alianța avea să se formeze pe baza convențiilor privind afacerile militare, de transport, vamale și monetare, mulți lituanieni au considerat că Consiliul și-a depășit autoritatea: rezoluția din septembrie adoptată la
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
oficială în lituaniană. De aceea, surse diferite dau traduceri ușor diferite. Actul de la 11 decembrie a proclamat independența Lituaniei, dar a cerut și protecția guvernului german (clauza 2) și „o alianță fermă și permanentă” cu Germania. Întrucât Actul arăta că alianța avea să se formeze pe baza convențiilor privind afacerile militare, de transport, vamale și monetare, mulți lituanieni au considerat că Consiliul și-a depășit autoritatea: rezoluția din septembrie adoptată la conferința de la Vilnius cerea explicit ca o adunare constituantă să
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
între Germania și Rusia în 1918, autoritățile germane au cerut reprezentanților lituanieni să pregătească două notificări de independență—una pentru Rusia, în care legăturile Lituaniei cu Rusia vor fi denunțate și în care nu se va menționa nimic despre o alianță cu Germania și o a doua versiune pentru Germania care va repeta, în principal, actul de la 11 decembrie. Consiliul a hotărât să amendeze prima parte a actului de la 11 decembrie. Petras Klimas a introdus o propoziție prin care cerea Adunare
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
Un alt element important a fost declarația că principiile democratice aveau să stea la baza guvernării noului stat, principiu enunțat la conferința de la Vilnius Conference, dar omis în actul de la 11 decembrie. A doua parte, care pomenea „ferma și permanenta alianță cu Germania”, a fost înlăturată cu totul. Versiunea finală a fost aprobată la 8 ianuarie 1918, ziua în care Președintele Statelor Unite ale Americii Woodrow Wilson și-a anunțat cele paisprezece puncte. În esență, actul de la 8 ianuarie nu era diferit de cel
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
fost reinvitarea acelor membri care părăsiseră Consiliul. S-au dus negocieri care au avut ca rezultat reformularea versiunilor anterioare ale actului. Cei patru membri demisionari au cerut Consiliului să revină la actul din 8 ianuarie și să omită pomenirea oricărei alianțe cu Germania. După discuții încinse, care au durat câteva săptămâni, la 15 februarie, la ora 10 dimineața, noua versiune a actului era gata. Ea includea, cu schimbări stilistice minore, aceleași formulări ca și actul de la 8 ianuarie și avea articole
Declarația de Independență a Lituaniei () [Corola-website/Science/320076_a_321405]
-
fondatorul regatului odrid a fost Teres. Nucleul central era în valea inferioară a Hebrosului. În timpul domniei lui Teres, teritoriul regatului era restrâns. Pe plan extern, regatul era orientat spre stabilirea unor relații bune cu vecinii din nord-est, sciții, încheind o alianța matrimonială prin căsătoria fiicei lui Teres cu regele sciților, Ariapeithes, din urmă căsătoriei rezultând un fiu, Octamasades. Teres a murit la 92 de ani, în 440 î.Hr., conform lui Lucian din Samosata. Conform lui Tucidide, sub regele Sitalkes, regatul a
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
sprijină un pretendent la tronul Macedoniei, pe Filip, fratele lui Perdicas al ÎI-lea. De astfel, Sitalkes s-a căsătorit cu o grecoaică din Abdera. În timpul războiului peloponesiac, Spartă și Atena își căutau aliați printre vecini. Regatul Odrid încheie o alianța cu Atena, ucigând solii spartani Astfel, în 431 i.en., Nimphodorus, fratele soției lui Sitalkes, primește titlul de proxenos, iar fiului lui Sitalkes i se oferă cetățenia ateniană. Macedoniei i se cedează orașul Therme. În 429 i.en., Sitalkes conduce
Regatul Odris () [Corola-website/Science/320093_a_321422]
-
și la nivel de stat. Astfel, secretarul general al NATO, Anders Rasmussen, a avertizat că dependența de energie poate face o țară vulnerabilă la șantajul economic și politic, motiv pentru care securitatea energetică a devenit un subiect de dezbatere în Alianța Nord-Atlantică.
Șantaj () [Corola-website/Science/320113_a_321442]
-
după moartea tatălui lor în 1723, a moștenit titlul de Duce de Orléans. Începând cu anul 1715, tatăl ei era "de facto" conducător al Franței ca regent în timpul minoratului regelui Ludovic al XV-lea. În 1718 a izbucnit Războiul Cvadruplei Alianțe dintre Franța și Spania. În 1720, regele Filip al V-lea al Spaniei a dorit să facă pace și a propus două căsătorii: fiica sa cea mare în vârstă de trei ani Infanta Mariana Victoria se va căsători cu tânărul
Louise Elisabeth de Orléans () [Corola-website/Science/320151_a_321480]
-
Fiecare din fii săi a a devenit rege. Chiar dacă William Shakespeare îl descrie ca un om înțelept, cronicarii contemporani cu el îl descriu ca fiind un tiran însetat de sânge și un egoist. În anul 1040, Macbeth a format o alianță cu vărul său, contele de Orkney, împotriva lui Duncan. Duncan a făcut o gafă, încercând să obțină mai multe teritorii, luptând pe două fronturi. El a mers spre nordul Angliei, spre a profita de haosul creat după moartea lui Harold
Duncan I al Scoției () [Corola-website/Science/320177_a_321506]
-
armistițiul din Tesalonic. În urma războaielor balcanice, opinia publică bulgară s-a întors împotriva Rusiei și a puterilor occidentale, deoarece bulgarii au văzut că acestea nu au făcut nimic pentru a-i ajuta. Guvernul lui Vasil Radoslavov a semnat tratate de alianță cu Germania și cu Austro-Ungaria, chiar dacă acest lucru a însemnat că Bulgaria va deveni un aliat și al otomanilor, dușmanul tradițional al Bulgariei. Dar Bulgaria nu mai avea acum nicio pretenție împotriva otomanilor, în timp ce Serbia, Grecia și România (aliați cu
Bulgaria în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/320188_a_321517]
-
început un război cu sârbii, care nu s-a bucurat de succes. Domnia lui Boris I (852-889) a început cu numeroase obstacole. Timp de zece ani, țara a luptat împotriva Imperiilor Bizantin și Est-Franc, Moraviei Mari, croaților și sârbilor, formând alianțe lipsite de succes și trecând dintr-o tabără în alta. Anul 863 a fost greu pentru populație, țara fiind afectată de un an slab din punct de vedere agricol, patruzeci de zile de cutremure în timpul verii și o invazie de
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
la curtea bizantină, împărăteasa Zoe, mama lui Constantin al VII-lea, a respins mariajul și titlul lui Simeon, ambele părți pregătindu-se pentru o confruntare decisivă. În 917, Simeon I a împiedicat orice încercare a Imperiului de a forma o alianță cu maghiarii, pecenegii și sârbii, așa încât bizantinii au fost forțați să lupte pe cont propriu. Pe 20 august 917, cele două armate s-au ciocnit la Anchilaus, într-una din cele mai mari bătălii din Evul Mediu. Bizantinii au suferit
Țaratul Bulgar () [Corola-website/Science/320215_a_321544]
-
anii 1160. Împăratul Manuel s-a căsătorit în 1161 cu Maria de Antiohia, fiica defunctului Raymond de Antiochia și verișoara regelui cruciat Amalric I al Ierusalimului, în timp ce Amalric s-a căsătorit cu nepoata lui Manuel, Maria Comnena. În 1168 o alianță formală a fost negociată de viitorul Arhiepiscop William de Tir și în 1169 Manuel a lansat o expediție în Egipt înpreună cu Amalric. Această campanie ambițioasă lui Manuel era o demonstrație de forță a Imperiului Bizantin; acest lucru implica o
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
epuizate, și în cele din urmă flota s-a retras după o primă încercare ineficientă de a captura Damietta. Fiecare parte a acuzat reciproc pe cealaltă de eșec, dar și bizantinii și cruciații știau că depind reciproc unii de alții: alianța a fost menținută și planuri viitoare au fost făcute, planuri din care în cele din urmă nu s-a înfăptuit nimic. Sultanul selgiucid Kilij Arslan al II-lea a folosit acest timp pentru a elimina rivalii săi și de a
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
sa. În aceste condiții a fost posibilă apariția lui Saladin în 1171, când a fost proclamat Sultan al Egiptului, iar unirea sub conducerea lui a Egiptului cu Siria a fost rezultatul final al celei de-a treia cruciade. Între timp, alianța s-a încheiat odată cu moartea lui Manuel în 1180; Manuel fiind ultimul împărat bizantin care a fost cu adevărat un aliat al cruciaților. Ca orice război de o asemenea amploare și durată, conflictul bizantino-arab a avut efecte pe termen lung
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
i sau alamanii au fost inițial o alianță a triburilor germanice situate în jurul Rinului superior din sudul Germaniei de azi. Una dintre primele referiri la ei este porecla „"Alamannicus"” dată conform legendelor împăratului roman Caracalla, care a domnit în Imperiul Roman (211-217) și a susținut că a fost
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
în jurul Rinului superior din sudul Germaniei de azi. Una dintre primele referiri la ei este porecla „"Alamannicus"” dată conform legendelor împăratului roman Caracalla, care a domnit în Imperiul Roman (211-217) și a susținut că a fost învingătorul lor. Natura acestei alianțe și afilierea tribală anterioară a lor rămân nesigure. Alianța a fost una agresivă, ea ataca provincia romană Germania Superior ori de câte ori putea. În general a urmat în linii mari exemplul francilor, prima alianță tribală germanică, care i-au împiedicat pe romani
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
dintre primele referiri la ei este porecla „"Alamannicus"” dată conform legendelor împăratului roman Caracalla, care a domnit în Imperiul Roman (211-217) și a susținut că a fost învingătorul lor. Natura acestei alianțe și afilierea tribală anterioară a lor rămân nesigure. Alianța a fost una agresivă, ea ataca provincia romană Germania Superior ori de câte ori putea. În general a urmat în linii mari exemplul francilor, prima alianță tribală germanică, care i-au împiedicat pe romani să se extindă la nord de Rinul Inferior și
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
susținut că a fost învingătorul lor. Natura acestei alianțe și afilierea tribală anterioară a lor rămân nesigure. Alianța a fost una agresivă, ea ataca provincia romană Germania Superior ori de câte ori putea. În general a urmat în linii mari exemplul francilor, prima alianță tribală germanică, care i-au împiedicat pe romani să se extindă la nord de Rinul Inferior și care ulterior au invadat provincia romană Germania Inferior. Încă din primul secol, Rinul a devenit granița dintre Galia romană și triburile din Germania
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
armatei germane în timp ce încerca să fugă pe râu. El nu i-a urmărit lăsând intact ceea ce mai rămăsese din armata germană pe cealaltă parte a Rinului. Galii erau ambivalenți în politicile lor față de romani. În 53 î.Hr. Treveri a rupt alianța lor și a încercat să scape de Roma. Cezar a prevăzut că va încerca acum să se alieze cu germanii. El a traversat Rinul pentru a preveni această situație, aceasta a fost o strategie de succes. Amintindu-și de înfrângerea
Alemani () [Corola-website/Science/320220_a_321549]
-
Franța, cu care a schimbat o corespondență secretă. Din 1862, el a făcut cunoscută poziția sa prin manifeste adresate francezilor, le-a făcut cunoscută doctrina sa și a elaborat un proiect politic: a pledat pentru o manarhie care realizează "o alianță atât de dorită între o conducere puternică și o înțeleaptă libertate", a pledat pentru descentralizare politică și administrativă. El se gândea, de asemenea, la problema socială. În august 1870, când Franța lui Napoleon al III-lea are grave înfrângeri în
Henri, conte de Chambord () [Corola-website/Science/320269_a_321598]
-
auto-sigilante și nici armură - astfel că multe Zero-uri și mulți piloți piereau prea ușor în luptă. În timpul etapelor inițiale ale luptelor din Pacific, japonezii și-au instruit piloții mult mai energic și mai dur decât omologii lor din țările Alianței. Astfel, pierderile neașteptate și masive din Marea Coralilor și de la Midway au fost lovituri grele pentru Japonia, devenind foarte dificilă înlocuirea piloților căzuți cu alții la fel de experimentați. Împotriva agilității neobișnuite a lui Zero, piloții forțelor aliate au decis ca cea
Mitsubishi A6M Zero () [Corola-website/Science/320300_a_321629]
-
întăririlor, Santa Anna a propused asaltul Alamoului. Mulți dintre ofițerii superiori au recomandat să se aștepte sosirea a două tunuri cu proiectile de 5 kg care urma să sosească pe 7 martie. În acea seară, o localnică, probabil verișoara prin alianță a lui Bowie Juana Navarro Alsbury, l-a abordat pe Santa Anna pentru a negocia capitularea apărătorilor Alamoului. Această vizită i-a sporit, se pare, nerăbdarea lui Santa Anna; istoricul Timothy Todish nota: „n-ar fi fost cine știe ce glorie într-
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]