37,872 matches
-
îndelungat; că ele contribuie la soluționarea unei probleme propuse; că pentru a fi emise la modul just, au fost repetate de sute de ori, și că în ciuda frecventelor repetări, încă nu sunt reușite; pentru că înainte de a spune: Zaïre, dar dumneata plângi! sau Vei fi acolo, fata mea40, actorul s-a ascultat îndelung pe el însuși; asta înseamnă că el se ascultă în momentul în care te tulbură și că tot talentul lui constă nu în a simți, cum presupunem, ci în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
povestește, o singură dată, o întâmplare, sub influența emoției, scena este un spațiu fictiv în care actorul reproduce de "n" ori, cu indiferența analistului, o situație construită. "...dumneata povestești ceva în societate; emoția îți cuprinde măruntaiele, vocea ți se întretaie, plângi. Ai simțit, spui dumneata, ai simțit și chiar foarte puternic. Sunt de acord, dar te-ai pregătit pentru acest lucru? Nu. Vorbești în versuri? Nu. Totuși, erai urmărit de ceilalți, îi uimeai, îi impresionai, produceai un efect mare asupra lor
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care ne-au parvenit, se află două piese unde durerea trupească intră în mare parte în suferința care îl lovește pe eroul îndurerat. Pe lângă Filoctet, este și Hercule pe moarte. Și pe acesta din urmă, Sofocle îl face să se plângă, să geamă, să lăcrimeze și să strige. Datorită amabililor noștri vecini 49, acești maeștri în ceea ce privește conveniențele, un Filoctet care geme, un Hercule care strigă ar fi astăzi cele mai de râs personaje și cele mai nepotrivite să apară pe scenă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
în măsura în care scenele atrăgătoare alternează cu scenele mișcătoare, admite Voltaire ca acelea să fie păstrate în comedie. O comedie serioasă în întregime, în care nu s-ar râde niciodată, în care nici măcar nu s-ar surâde, în care numai s-ar plânge, i se pare monstruoasă. Dimpotrivă, el găsește trecerea de la mișcător la comic și de la comic la mișcător foarte firească. Viața omului nu este decât o înlănțuire continuă de treceri asemănătoare, iar comedia trebuie să fie oglinda vieții." (Seara a 27
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dar de la Natură, de a ști să găsești ridicolul fiecărui lucru. Acesta se naște numai din Geniu. Arta și regula contribuie puțin aici, iar acest Aristotel, care știe atât de bine să învețe cum să-i faci pe oameni să plângă, nu dă niciun precept exact despre cum să-i faci să râdă." Proiectul reformării teatrului, în spiritul Iluminismului, este strâns legat la Goldoni de dorința de a transforma societatea venețiană în plină decadență. 5. Drama romantică Moștenitori ai Iluminismului, Romanticii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
când comică și când tragică, după caractere, ea se termină trist ca viața oamenilor cu caracter puternic și cu pasiuni energice. Drama nu a fost numită bastardă decât pentru că nu este nici comedie nici tragedie, nici Democrit râzând, nici Heraclit plângând. Dar cei vii astfel sunt. Cine râde mereu, sau plânge mereu? În ceea ce mă privește, nu cunosc din ăștia." Nu ar trebui confundat adevărul artei cu realismul. Drama romantică este adevărată pentru că nu este realistă. Introducând sublimul și grotescul, ea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
trist ca viața oamenilor cu caracter puternic și cu pasiuni energice. Drama nu a fost numită bastardă decât pentru că nu este nici comedie nici tragedie, nici Democrit râzând, nici Heraclit plângând. Dar cei vii astfel sunt. Cine râde mereu, sau plânge mereu? În ceea ce mă privește, nu cunosc din ăștia." Nu ar trebui confundat adevărul artei cu realismul. Drama romantică este adevărată pentru că nu este realistă. Introducând sublimul și grotescul, ea deformează realitatea pe care o stilizează când în maniera tragediei
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a fost mai considerabilă. De la locurile de sub acoperiș, până la locurile rezervate muzicienilor, totul este invadat. Se câștigă cinci mii de franci cu niște piese care câștigau cinci sute; se ascultă cu religiozitate, se aplaudă cu entuziasm Horace, Mithridate, Cinna; se plânge la Andromaca și la Tancrède." 6. Teatrul naturalist Cu naturalismul se operează o reîntoarcere în forță a realismului scenic pe care îl proslăvea drama burgheză. Zola (1840-1902), care îi este marele teoretician, se prezintă pe el însuși ca moștenitorul direct
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
doua zi, el nu ține probabil deloc seama de scurta lui trecere pe la don Salluste. Mulți oameni superiori au avut momente mai dificile și au pornit de tot atât de jos. Atunci de ce atâtea nazuri, cu acest cuvânt de lacheu? de ce să plângi în hohote? de ce să te otrăvești? Stranie inconsecvență: nu are nimic dintr-un lacheu și moare pentru că este un lacheu. Ajungem aici la exagerarea făcută pentru un cuvânt, la mizeria poveștilor inventate; s-a spus adesea că o primă minciună
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de calm, în minte, evenimentele dispărute. În acest moment, se poate în sfârșit vorbi de aceste evenimente în mod coerent, pe-ncetul, pe înțeles, și poți rămâne relativ stăpân pe tine povestind întâmplarea, în timp ce este rândul celor care ascultă să plângă. Tocmai acesta este rezultatul la care încearcă să ajungă arta noastră. De aceea arta noastră cere ca un actor să experimenteze angoasele rolului său, să plângă toate lacrimile din trupul său la el acasă sau în timpul repetițiilor, astfel încât să ajungă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rămâne relativ stăpân pe tine povestind întâmplarea, în timp ce este rândul celor care ascultă să plângă. Tocmai acesta este rezultatul la care încearcă să ajungă arta noastră. De aceea arta noastră cere ca un actor să experimenteze angoasele rolului său, să plângă toate lacrimile din trupul său la el acasă sau în timpul repetițiilor, astfel încât să ajungă la calm, astfel încât să se debaraseze de toate elementele străine de rolul său sau putându-i dăuna. El poate atunci să apară pe scenă pentru a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cerul după dorința lor; el le-a făcut plantele și vitele și peștii ca să le fie hrană... el le dă lumină așa cum Își doresc și străbate cerul pentru ca aceștia să-l vadă. Și-a Înălțat capelă În spatele lor, iar dacă plâng, el Îi ascultă... Zeul cunoaște orice nume. (Merikara, 130 sqq.) În aspectele lor cele mai variate, aceste câteva decenii (sunt, cu aproximație, doar 150 de ani din mileniile de istorie egipteană) se prezintă ca un creuzet de experiențe felurite și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În spatele acestui fenomen, se află prezența și voința divină: Tu care faci ca sămânța să fie roditoare În femei, tu care creezi sămânța În bărbați, tu care faci să trăiască fiul În pântecele mamei sale și Îl liniștești ca să nu plângă, tu care Îl hrănești pe cel care este Încă În pântece, tu care dăruiești aerul pentru ca tot ceea ce creezi să trăiască! Când coboară din pântece pe pământ, În ziua nașterii, tu Îi deschizi gura ca să vorbească și te Îngrijești de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
beau apă stătută. Morții care s-au purtat bine În viață sunt tratați mai bine decât cei răi (de exemplu, au parte de apă mai bună); regii și cei puternici sunt tratați mai bine decât muritorii de rând. Mesopotamienii Își plângeau morții atât În privat cât și În public, recurgând la bocitori oficiali (bakûm). Mormintele (qabrum) erau mai mult sau mai puțin bogate, Îngrijite sau dotate cu diferite piese de mobilier, după cum au dovedit-o cercetările arheologice. Sunt celebre mormintele regale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1387), o precede cu mult pe cea efectivă: este suficient să ne gândim că, la sfârșitul secolului al XVI-lea, țăranii din Samogizia erau, În realitate, Încă păgâni. Episcopul Merkelis Giedraitis, scriindu-i În 1587 superiorului general al iezuților, se plângea că, În dieceza sa, nimeni nu știa Tatăl nostru, nimeni nu se spovedea sau Împărtășea și că toți practicau În mod deschis vechile culte păgâne, deși „mai degrabă din necunoaștere decât din răutate”. Această Întârziere și reticență continuă În fața creștinării are
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Baldr, nefiind ucis În bătălie, nu poate ajunge În Walhalla: destinul său este să meargă În Helxe "Hel", infernul. Aesir-ii fac o ultimă Încercare de a-l sustrage infernului, iar Hel promite să-l Înapoieze dacă pe pământ Îl vor plânge toate ființele, fără excepție. Însă Lokixe "Loki" reușește să Împiedice și această Încercare de a readuce binele pe pământ. Deși toate ființele Îl plâng pe Baldr, Loki i-a Înfățișarea unei uriașe pe nume Thökkxe "Thökk" și răspunde cu răceală
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de a-l sustrage infernului, iar Hel promite să-l Înapoieze dacă pe pământ Îl vor plânge toate ființele, fără excepție. Însă Lokixe "Loki" reușește să Împiedice și această Încercare de a readuce binele pe pământ. Deși toate ființele Îl plâng pe Baldr, Loki i-a Înfățișarea unei uriașe pe nume Thökkxe "Thökk" și răspunde cu răceală celor care o invită să plângă: „Infernul să rămână cu ceea ce are”. Destinul lui Baldr este astfel pecetluit, iar pe pământ Începe o epocă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Lokixe "Loki" reușește să Împiedice și această Încercare de a readuce binele pe pământ. Deși toate ființele Îl plâng pe Baldr, Loki i-a Înfățișarea unei uriașe pe nume Thökkxe "Thökk" și răspunde cu răceală celor care o invită să plângă: „Infernul să rămână cu ceea ce are”. Destinul lui Baldr este astfel pecetluit, iar pe pământ Începe o epocă a nelegiuirii: forțele răului Încep să atace, urmează să Înceapă Catastrofa Finală, despre care am vorbit mai sus. Figura lui Baldrxe "Baldr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grupuri cunoscute sub numele de hapiru. Aceste documente provin din corespondența diplomatică de la curtea Egiptului cu vasalii din Orientul Apropiat, între altele și cu țara Canaanului. O parte din corespondență conține numele lui Abdi-Hepa, regele din Urusalim (Ierusalim). El se plânge deseori din cauza incursiunilor acestor hapiru și cere ajutorul suveranului său egiptean pentru a-și apăra teritoriul de aceste atacuri. Redactate în limba acadică, scrisorile îi descriu pe hapiru ca oameni puțin simpatici și de temut. În cea mai mare parte
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
nici nu vor muri luptând. 3Ci toate căpeteniile tale fug împreună, sunt luați prinși de arcași; toți locuitorii tăi ajung deodată sclavi, în timp ce o iau la fugă în depărtare. 4De aceea zic: "Întoarceți-vă privirile de la mine, lăsați-mă să plâng cu amar; nu stăruiți să mă mângâiați pentru nenorocirea fiicei poporului meu!" 5Căci este o zi de necaz, de zdrobire și de învălmășeală, trimisă de Domnul Dumnezeul oștirilor în valea viziunilor. Se dărâmă zidurile și răsună țipete de durere spre
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
apele din piscina veche, dar nu v-ați uitat la cel care a făcut acestea, și pe cel care le-a format de demult nu l-ați văzut. 12Și totuși, Domnul, Dumnezeul oștirilor, v-a chemat în ziua aceea să plângeți și să vă bateți pieptul, să vă radeți capul și să vă încingeți cu sac. 13Dar iată, în schimb, veselie și bucurie! Se înjunghie boi și se taie oi, se consumă carne și se bea vin: „Să mâncăm și să
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
țării basce? Un al treilea grup de mărturii ar putea proveni din povestirile celor care au supraviețuit, ale martorilor oculari. Mărturiile pot să vină de la oameni culți sau simpli, implicați sau neutri, fericiți că au scăpat de dezastru sau care plâng pierderea unei persoane dragi. Aceste povestiri pot fi spuse imediat după eveniment sau mulți ani după. Și în acest caz, opiniile și mai ales felul de a povesti vor fi foarte diferite. În al patrulea rând, putem consulta operele istoricilor
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
viața și am risipit tot ce am avut mai bun în această parte a lumii, prostia ale cărei victime - proști și prostiți - suntem cu toții, prostia cea mai ofensivă și cea mai nocivă - nimeni nu o recunoaște și nimeni nu se plânge și nu suferă din cauza ei. Ea trece nevăzută, rămâne neobservată, deși, după ce-am experimentat-o câteva zeci de ani, suntem cu toții temeinic așezați în ea. Să facem totuși această deosebire: între cel care a încremenit în proiectul marxist pentru că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vecinul lor de la răsărit. Iorga credea în dictonul lui Napoleon că politica externă a unei țări este determinată de geografia ei. Nici o ideologie mesianică nu va schimba natura organismului considerat de el drept constituind o națiune 21. Mulți români se plîng în legătură cu standardul dublu atunci cînd este vorba de judecarea politicii unei mari puteri într-un fel și de cea a țărilor mici în alt fel. Dacă o mare putere face ceva reprobabil, acest lucru este considerat drept rațiune de stat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mijloacele financiare pînă cînd (la Veneția) fusese nevoit să cumpere mămăligă și să o mănînce pe stradă ca să aibă putere de muncă 98. În 1897, la 26 de ani, Iorga a devenit Membru Corespondent al Academiei Române de Științe. El se plîngea de "intenția clară a cîtorva dintre membri de a-l ține mult timp să aștepte la ușa Academiei"99. A continuat să-și țină cursurile, întîmpinînd dificultăți financiare și scriind mai multe articole pentru "Arhiva", "Revista istorică" și "Revista critică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]