48,029 matches
-
privire cifrelor trecute În dreptul fiecărei lucrări, apoi se apropie de tablourile panotate cu rafinament de Iolanda și Începu să le privească cu ochiul unui expert sau al unui colecționar pretențios... Se apropia, se depărta, pipăia, mirosea, le privea separat și Împreună, aduna În gând cifre, fără să se mai Încurce cu zerourile care oricum nu contau, afișând Însă acel aer blazat de om care Își tocise pingelele prin muzee și colecții particulare, gata oricând să pluseze, să mai ceară o carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
viitorul, ori despre el niciunul dintre ei nu spusese ceva de teamă să nu detoneze muțenia explozivă a trupurilor lor scufundate În răcoarea cearceafurilor cu miros discret de lavandă. Se mulțumeau să se adulmece unul pe celălalt și să refacă Împreună trasee uitate ale alcătuirii lor secrete. Pentru asta, nici măcar nu trebuia să țină ochii mereu deschiși, pentru că nu dădeau greș niciodată. O apăsare ușoară a mânilor, o balansare lentă a capului ei pe pernă Într-o parte și alta, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Și ne vom duce cu toții la culcare și vom mai dormi un an În așteptarea altui revelion, zise Iolanda. Privi o clipă În jur, apoi continuă: Poate cei doi vor adormi dansând. Unul În brațele celuilalt. Somnul ideal! Arată bine Împreună... Un an trece repede. Mai ales În cazul acesta, zise Petru, cu o undă de ironie În glas. Oare pe ce muzică dansează ei În liniștea asta? Ce contează? Sunt În ritm. Parcă ar fi Împreună dintotdeauna. Nostalgia din ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Somnul ideal! Arată bine Împreună... Un an trece repede. Mai ales În cazul acesta, zise Petru, cu o undă de ironie În glas. Oare pe ce muzică dansează ei În liniștea asta? Ce contează? Sunt În ritm. Parcă ar fi Împreună dintotdeauna. Nostalgia din ochii Iolandei nu trecu neobservată: Îi invidiezi? Întrebă Petru. Nu... Poate... Știu eu... Cred că mai degrabă Îi admir. Fac totul fără efort, par a se fi apropiat unul de celălalt. De unde știi tu ce inerții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
date jos de pe pereți. Ca și cum numele lui Brândușă, prin simpla sa inscripționare, ar fi modificat aerul În structura sa chimică, În esența lui... Dacă nu aerul, atunci altceva, la fel de puțin vizibil, dar care a reușit să țină atât de bine Împreună lucruri care, În altă parte, nu ar fi trecut de pragul unei politicoase coabitări... Fiecare lucru Își avea locul său În memoria sensibilă a casei, Într-o ordine nicicând contestată... Ascultând-o, Petru regreta că nu era el În locul casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
eu ceva... La momentul potrivit. Un angajament rezonabil, admise Petru. În ce mă privește, eu ofer nobilului nostru negustor și apostol al imaginii această sticlă de whisky. Cu o condiție: să o deschidă la firmă când vom fi din nou Împreună. Adăugă cu un pic de teamă În glas: toți patru. Aplaudară, semn că doreau toți același lucru. Eu trebuie să mă grăbesc, zise Eleonora. La cinci am un autobuz spre Feldiu. Poți rămâne, aici, dacă vrei, până mai târziu. Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
maestru bucătar mult lăudat și am început să pregătesc câte un fel de mâncare din ea în fiecare zi. Obișnuiam să citesc în timp ce luam prânzul și Ian mânca împreună cu mine, de obicei șuncă feliată sau ton, iar după-amiaza ne uitam împreună la biliard profesionist. Lui Ian, am descoperit, îi plăcea mult biliardul profesionist. În weekend, stăteam în pat și citeam ziarele. Vineri seara mă uitam la un film la video sau mergeam la cinema. Erau destui bani în contul din bancă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
le obține. Asta în ciuda faptului că majoritatea lucrurilor pe care le vrea și le poate permite fără bătăi de cap, deoarece câștigă aproape cu cincizeci la sută mai mulți bani decât mine. Sau așa a fost până de curând. Locuim împreună de aproape optsprezece luni și am intrat în ultimele etape ale angajamentelor financiare. Banii mei și banii lui Clio au devenit „banii noștri“. Ăsta-i un lucru minunat din tot soiul de motive și înseamnă pe deasupra că ea poate găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un living al anilor ’70, avea un abajur mare, de verde decolorat, cu ciucuri și-un picior plin de bucle și curburi făcut din lemn vopsit în negru. — E cineva? Nu era nimeni în jur, doar eu și lampa, stând împreună la capătul unui hol lung și solitar. L-am găsit urmărind cablul de alimentare. Cablul lămpii se continua cu un prelungitor portocaliu care se continua cu un prelungitor alb care se continua cu alt prelungitor portocaliu care se continua cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mi îngrijorarea, spuse: Sigur c-o să se întoarcă. I-ai explicat cum stă treaba cu tonul și toate alea. — Du-te-n mă-ta. Am zâmbit fără voia mea. Nu știu ce m-aș face dacă l-aș pierde. Am fost întotdeauna împreună înțelegi? — Înțeleg. O să vină înapoi. Nu te îngrijora. Scout se ridică în picioare. — Hai să aprindem focul înainte să fie prea întuneric. Erau niște bucăți de lemn lângă trapa prin care am intrat; vrei să aduci câteva încoace? Eu o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mi-am zis, mda, sigur, Eric, asta-i tot. M-am dus după lemne. Am ațâțat un foc mic și, în scurt timp, amândoi eram scăldați într-un portocaliu incandescent, un roșu profund și-un negru fremătător, jucăuș. Am mâncat împreună o conservă de fasole, întingând în ea cu bucăți de pâine. Am propus să prăjim pâinea, dar Scout zâmbi și clătină din cap. — Să prăjești pâinea la foc deschis. Pare cel mai ușor lucru din lume, nu-i așa? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
hârtie, o să ridici din umeri și-o să pleci să cauți ghereta cu înghețată. — Peste zece ani? — Mda, zise ea. Mda, nu văd de ce nu. — Mersi. Mi-am legănat o vreme picioarele, privind vârfurile bocancilor cum saltă în aer. Am stat împreună așa, sub o cupolă făcută din cărți de telefon. — Pot să te întreb ceva? — Sigur. — Ce crezi c-o să se întâmple de fapt cu noi? Mă privi în ochi și am văzut răceala dinlăuntrul ei; plaja pustie, măturată de vânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de ce știe atât de multe despre creatura aia? Se pregătește pentru asta de mult, mult timp. Nu, am repetat. M-a adus aici pentru că eu i-am cerut-o. Nu-mi plăcea deloc cum îmi suna vocea. — Noi... noi suntem împreună. Ea mă ajută. Părea firav și stupid și credul. Chiar în timp ce-am rostit cuvintele, am știut. Am știut adevărul. Am simțit că tot ce era cald și real în mine începea să se scurgă. 25 Hakuun și Kuzan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
e! Fidorous nu răspunse. Când ochii mi se obișnuiră, am văzut că efectul era posibil datorită unei adunături de rame de lemn înalte. Fiecare susținea unul sau mai multe proiectoare de film și fiecare proiector bătea spre lateralul proiectorului învecinat. Împreună descriau un cub. — Asta-i capcana? — Da. Filtru de semnificant sus, spuse Fidorous, gesticulând spre partea de sus a cubului, iar aici jos cușca. E-un rezervor. Un acvariu. Uitându-mă în spate, am început să deslușesc impresia unei mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de mașină, roți dințate și un acumulator de mașină. 3. Computere. Cinci computere mătăhăloase, din anii ’80, poziționate în cele cinci colțuri ale montajului. Fiecare computer a fost conectat la cele două din apropiere cu cabluri de telefon albe și împreună acestea formau o buclă conceptuală sub forma unei bărci urmând marginile profilului de scânduri. Fiecare computer mai avea câte un cablu negru de alimentare care ducea la cutia de ceai conținând acumulatorul de mașină. Toate computerele erau deschise. 4. Butoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nepăsarea unui spectator, m-am gândit să ies pe partea cealaltă, să las spațiile subpământene, hârtiile și lăturalnicele idei încâlcite în urmă. Alunecând spre granița somnului, m-am trezit că mă gândesc la Scout și la felul în care fuseserăm împreună în acea scurtă perioadă de timp, la felul în care-i mirosea corpul și cum îl simțeam lipit de pielea mea, la râsul ei hotărât, la părul ei ciufulit și la felul în care ni se atinseseră degetele, se împletiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
albe și începu procedura de deschidere. — Eric Sanderson Doi, strigă Fidorous, încercând să-și stăpânească vocea. Trebuie să vii aici. Vino aici imediat. Murmurul deveni un zgomot, un huruit tot mai distinct de voci împletindu-se, topindu-se și curgând împreună din cele două amplificatoare - apă apă apă apă apă apă - tot mai tare și mai tare și mai tare. — Iisuse, zise Scout și riscă o privire spre difuzoare și apoi spre mine. Iisuse, Eric, vino. Alergând spre Orpheus, am acoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de aproape-mine cu un cârlig mare și greu agățat în capăt, pregătit. Vechea mea haină vălurea, se legăna și se rostogolea în apa de-un albastru pur și mie îmi părea rău că o sacrificam după toate prin câte trecuserăm împreună. Eu stăteam cu picioarele încrucișate sub mine pe punte, lângă imprimantă, urmărind-o cum pufăie și se tânguiește și scuipă mecanic paginile poveștii mele - podeaua dormitorului, doctorul Randle, Primul Eric Sanderson, călătoria mea, hotelul Willows, Clio Aames, domnul Nimeni, jeepul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de făcut. — Ooo! Râse. — Du-te mai bine și caută ceva de mâncare. Mai consumă din energia asta în exces. — Ce vrei? — Hmmm, ceva ușor. Și poate niște bere? Am încuviințat. — Bun plan. După ce ne-am îmbrăcat amândoi, am dat împreună colțul cabinei, spre puntea din spate. Scout se opri și eu aproape că m-am lovit de ea. — O, fir-ar să fie, făcu ea, de unde dracu a apărut aia? Cam la douăzeci de kilometri de pupa era o insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
euro-asiatic", curs integrat în activitatea Institutului de Studii Euro-Asiatice. Distincții Pentru activitatea diplomatică, a fost decorat cu Ordinul Muncii. MARIN BUHOARĂ I. Născut la 1 ianuarie 1942, în orașul Odobești, județul Vrancea, este căsătorit cu Valerica Buhoară, economist și au împreună doi copii Cătălin Dan și Codrin. II. Studii A absolvit Școala Primară, Secundară și Liceul din Odobești A urmat cursurile Facultății de Drept a Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, având lucrarea de diplomă în Dreptul Penal. În perioada 1964-1966, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
regretatul ambasador Vasile Șandru, distins diplomat, a cărui dispariție prematură a constituit o grea pierdere pentru diplomația românească. În acel moment, ambasadorul Vasile Șandru a spus ceva profetic: "sunt convins, dragă Ciubotaru, că peste câțiva ani vom lucra din nou împreună în diplomația românească". Și, într-adevăr, după circa 8 ani de activitate la Curtea Superioară de Control Financiar, la 1 ianuarie 1990, deci după Revoluția românească, s-a primit telefonic comunicarea că este așteptat la M.A.E. și această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
onoarea domniei sale cu același prilej, a toastat "pentru viitorul plin de promisiuni al relațiilor între țările noastre, pentru apropierea lor, care nu este determinată atât de apropierea geografică, cât mai degrabă de aspirațiile și țelurile comune spre care ne îndreptăm împreună". * Ambasadorul Ciubotaru Ioan are cuvinte de apreciere pentru ambasadorii, cărora le-a fost prim-colaborator, Aurel Mălnășan, la Belgrad, Teodor Marinescu și Gheorghe Badrus, la Moscova. De asemenea, consideră că rezultatele obținute ca ambasador în Cehoslovacia și Republica Cehă nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
asigurat traducerea din și în limba chineză la numeroase întâlniri oficiale la nivel de ministru, șef al guvernului și șef al statului. Activitate publicistică A elaborat, împreună cu soția, Eufrosina Dorobanțu, Ghidul de conversație chinez-român și Ghidul de conversație român-chinez. Tot împreună, au tradus din limba chineză romanul autobiografic "Ultimul împărat" și un mare număr de romane, nuvele și povestiri. Este membru fondator al Asociației de prietenie România-China și al Asociației Ambasadorilor și Diplomaților de Carieră. Distincții Decorat cu Ordinul Muncii și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
participând nemijlocit la pregătirea și desfășurarea de sesiuni ale comisiilor mixte de colaborare economică și tehnică. Invitat, în 1998, de către M.A.E. marocan, în calitate de fost ambasador în acea țară, a avut posibilitatea să rememoreze, cu oficialitățile marocane, cele întreprinse împreună, în anii mandatului său, pentru bunul mers al colaborării bilaterale, prilej de a recepta numeroase aprecieri foarte favorabile la adresa întreprinderilor românești și a specialiștilor acestora, care au lucrat în Maroc, în anii sus-amintiți. Concomitent cu misiunea sa în Maroc, în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
primit numeroase distincții, ordine și medalii române și străine. GHEORGHE MICU Născut la 22 aprilie 1932, în comuna Frasin, județul Dâmbovița. Căsătorit în anul 1960 cu Jeana Popescu Micu, profesor gr.1 de biologie, născută în comuna Cârcea, județul Dolj. Împreună au două fete, ambele licențiate ale Universității București, specialitatea fizică-chimie, căsătorite. Cunoscător al limbilor: albaneză, franceză și rusă. Ambasador extraordinar și plenipotențial al României în Albania (ianuarie 1990 decembrie 1996). Studii Ambasadorul Gheorghe Micu a făcut școala elementară în comuna
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]