4,343 matches
-
nemișcare, de la zbatere la momente calme, poetice. Female Study și Hermaphrodite fac parte, alături de Male Study, dintr-o trilogie care explorează prototipuri și arhetipuri umane. Din păcate, cea de-a treia parte nu a fost prezentată la Sibiu. Chin și înălțare Female Study. Ea, un trup gol chircit pe podea, care se zbate. Parcă i-ar crește dureros aripi. Tot dansul e o luptă spre înălțare. Pe un ecran, în spatele scenei, un cap învăluit în mătase, conturul unui chip abia perceptibil
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Din păcate, cea de-a treia parte nu a fost prezentată la Sibiu. Chin și înălțare Female Study. Ea, un trup gol chircit pe podea, care se zbate. Parcă i-ar crește dureros aripi. Tot dansul e o luptă spre înălțare. Pe un ecran, în spatele scenei, un cap învăluit în mătase, conturul unui chip abia perceptibil. O voce articulează cu greu începuturi de cuvinte. După o vreme, femeia reușește să se ridice. Pe ecran, chipul se dezvăluie, e un alt eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
o lume de pe care poate oricând să cadă, să-și frângă gâtul. Scaunele sunt așezate de astă dată direct pe scenă, de jur împrejurul acestui soclu meschin. Începe un dans foarte asemănător cu al femeii. Zbatere și, în cele din urmă, chinuită, înălțarea. Trupul este expus fără milă sub reflectorul ale cărui raze cad necruțătoare, vertical. Istoria plăcerii La Pavilionul 2007, un public restrâns, format în mare parte chiar din participanți la festival, s-a delectat cu Collectif Utilité Publique, povestea unui cuplu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Tetraevanghel l-a ferecat panul Ioan Golăi, marele logofăt, și soția sa Ana, pentru sufletele lor și ale părinților lor și ale copiilor lor, și îl dădu spre ruga sa în biserica cea de piatră din Iași unde este templul Înălțării Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Cristos, în anul 7054, ianuar 12 (1546)”. Biserica, așa cum o vedem astăzi, este opera lui Vasile Lupu voievod, dintre anii 1650-1653, desăvârșită de fiul său Ștefăniță Lupu voievod. De ce n-aș aminti și remarca
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
în cele din urmă a ajuns la mănăstirea Bârnova. Adevărul este că biserica Bârnovei a fost începută de Miron Barnovschi voievod înainte de 1629, anul mazilirii sale. Bucuria de a o sfârși îi revine însă lui Istratie Dabija voievod, care mântuiește înălțarea bisericii între anii 1661-1665. Lucrurile devin mai limpezi dacă citim uricul lui Miron Barnovschi voievod din 11 noiembrie 1628 (7137), care lămurește anul zidirii bisericii: „Io Miron Barnovschi Moghila voievod... Iată a venit înaintea domniei mele, Dima cămăraș (călăraș) de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
frustrați de uzul bunurilor ce li se cuveneau". Câteodată se înduoioșa la gândul absurd că moș Costache putea să-i lase și lui ceva, și atunci admira "jertfa oamenilor vechi", care se privează de bucuriile vieții ca să facă cu putință "înălțarea tinerilor". O problemă începuse să devină pentru Stănică, de la o vreme, Olimpia. Dacă o iubea sau nu, este greu de spus, întrucît lui Stănică îi lipsea expresia mai analitică a sentimentelor. Din purtările lui nu se puteau desprinde decât emoții
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
fiice cum se izgoneșterăul de la casă; și zic așa: "Blestemu-te pre tine, începătorul răutăților și al hulei, începătorul împotrivirii, și izvoditorul vicleniei; blestemu-te pre tine, cel lepădat din puterea luminii cei de sus și surpat jos întru întunericul adâncului pentru înălțare; blestemu-te pre tine și pre toată puterea cea căzută următoare voii tale; blestemu-te pre tine, duh necurat cu Dumnezeu Savaot, și cu toată oastea îngerilor lui Dumnezeu, cu Adonai, cu Eloi, Dumnezeu cel atotputernic; ieși și te depărtează de la robul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sens nu se lasă perceput ca material sensibil, nu poate fi simțit spiritual ca împlinire de sens, întrucât este atras în jos, acolo unde opacitatea sensului se face „vizibilă“ ca figură a materiei. Adică acolo unde factorul vizibil se împotrivește înălțării la invizibil, acolo unde văzul are perspectiva astupată. Sunt trei tipuri de indivizi în care viața se manifestă cu un exces având putere de adevăr: actorul, misticul și nebunul. Fiecare dintre ei exprimă condiția cuiva constrâns să trăiască un mod
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de vedere“, adică ceva dependent de poziția ochiului care privește în afara sa și vede undeva, la celălalt capăt, un fel de orizont vertical. Nu, cerul era pe vremuri altceva decât un „capăt“ sau un acoperiș optic: era o respirație, o înălțare și o intrare concretă într-o altă realitate, o intrare vie în ceva care te primea înăuntru. Azi, cerul nu mai primește înăuntru. El stă inert într-un spațiu, ca o parte mai mare a acestuia. Adică el nu mai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
adânc... Dar, ca să ajungem acolo, trebuie să fim riguros atenți la ceea ce nu este el, la ceea ce nu ține de suflet. Atracția superioară a dorinței. Dorința este expresia ambiguă care ține și de simțuri, dar și de un plan de înălțare dincolo de simțuri, expresia unei tendințe constitutive a omului de a se raporta la plenitudine. Altfel exprimat, dorința poate fi poftă de împlinire, adică prezența ca lipsă a unor satisfacții limitate, de tip fizic și fiziologic (sex, foame, plăcere), dar ea
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
poziții anterioare. Alta ar trebui să fie ideea fertilă care ar da un sens superior acestei așa-zise orientări postmoderne. Ar fi vorba de artiști care au atins un vârf al spiritului ce nu poate fi asimilat cu formele de înălțare obișnuite ale spiritului: așa a fost cazul cu Phidias, cu Leonardo, cu Rembrandt. Ce vreau să spun? Că există o consecvență a evoluției stilurilor și formelor, în care succesiunea ne apare ca o naștere explicită, progresivă, ca și cum ele s-ar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de fragedă că pare să nu se mențină în viață decât prin iminenta friabilitate a unei ființe, naște uneori o milă atât de copleșitoare, încât, într-un mod foarte enigmatic, te simți înălțat prin ea la actul suprem al acestei înălțări, la simțirea vieții înăuntrul vieții. Când a rămas numai viața, în ultima ei firidă, atunci viața nu mai este decât o „fărâmă“ de viață, nimicul acelei micimi care abia îndrăznește să fie... Și numai din acest „puțin de viață“, din
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
fac în ritmul „manual“ al respirației -, nu vom mai avea aerul unor ființe făcute să respire liber. Omul uită că este o ființă aeriană. Nu păsările sunt așa, omul, ca ținută verticală, care poartă fizic în el dreptul și sensul înălțării pe două picioare: omul dă aerului sensul de spirit, de suflu în care se mișcă viața și care știe să recunoască mișcarea aeriană a vieții, care e în noi, dar care nu ne aparține decât în măsura în care ne dăruim ei. Suntem
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
îndemânare de care omul s-a făcut tehnic capabil. Și să nu uităm și aspectul ultim: păstrarea focului, menținerea lui în cămin, în acest loc sacru și miraculos, ceea ce a făcut posibilă ideea de cuptor și de coacere, edificarea caselor, înălțarea clădirilor de durată; în sfârșit, tot focul este cel care dă sensul cel mai profund noțiunii de a fi „acasă“, între patru pereți, împreună cu membrii cei mai apropiați care împart totul și duc o viață cu adevărat comună, „casnică“. Toată
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
te fac egal cu ceilalți: e inutil, pentru că moralitatea aceasta „regulată“ te face în chip monoton egalul celorlalți; o egalitate fără înălțime, o egalitate care se compară mereu cu ea însăși și care nu are cum să cunoască izvorul de înălțare la o privire superioară (nu privirea tâmpă, paranoică, care se crede superioară fără să iasă din comparația monotonă cu ceilalți); o egalitate supusă egalității și care execută monoton morala comparativă, morala omului care are nevoie de morală ca să știe ce
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
evrei să încerce să definească condiția spirituală a evreului. Pentru că evreul se adună mereu din „împrăștierea“ în care există, ceea ce ceilalți nu pot face... Dacă este o țară de care omul se poate plânge și care constituie o piedică pentru înălțarea vieții sale în spirit, această țară se numește „nevoia de posesiune“: atunci când forțele spiritului se concentrează pe gândul obsesiv de a poseda, material, cantitativ, valoric. Este exact ceea ce lumea modernă a produs în exces: posezi case, averi, situații, oameni și
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
femeii; chiar când aceasta e neghioabă. Bărbatul e sec, uscat și principial, adică reprezintă un mediu inferior, neirigat de fluide. Toată îndrăzneala, nebunia și obscuritatea prin care un nou element își face apariția, tot femeilor li se datorează. Puterea superioară, înălțarea la putere - de asta e femeia capabilă. Actele fecunde ale spiritului stau gata încordate în destinul somnolent al femeii. Bărbatul este un subordonat, o derivație. Știindu-l orgolios, femeia îi cedează locul, pentru că n-are ce pierde. Feminitatea ei este
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
da „seama“ că putem cunoaște mult mai mult decât ceea ce știm că este cunoscut. Ce împlinire înfășurată în sine ascunde și poartă înăuntrul ei ideea de coloană, la greci! Cine poartă, cine susține staticul, greul, apăsarea oricărei zidiri, a oricărei înălțări de construcție? Mersul ușor, drept, legănat, de fată, cea care poartă fără greutate vasul cu apă deasupra capului, fără să lase să cadă vreo picătură. Să te legeni în mers, stând drept, ca fecioria oricărei tinere fete! Să asculți de
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
același timp, să plutești, înălțat deasupra mersului. Așa este coloana: ea alunecă în sus, blândă ca apa, în arcuirea ei puternică; și ține totul în picioare, drept, privind înainte, aproape fără să vadă pe unde calcă. Coloana apare ca o înălțare de lumină oarbă. Căci, ochiul feciorelnic nu privește în afară, ci doar în sine, purtat departe, deasupra orizontului. Și ce culme de împlinire mai atinge ideea de coloană: gândul că acolo a fost zidit un trup de femeie, că orice
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
se înalțe, să crească, să lărgească lumea dincolo de formele ei văzute, să poată sta deasupra tuturor lucrurilor, ca să poată, în același timp, vedea, în adâncul lor, temelia pe care ele se sprijină. De ce se face caz, în aceste expresii, de înălțare, de lărgire în părți și de adâncire? Pentru că există această orientare spațială, care nu mai ascultă doar de umplerea unui spațiu cu obiecte fizice - și anume să se întreacă mereu pe sine: în sus, în jos și în ambele părți
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
text care, oricât ar fi de inspirat, devine lozincă prin repetiție, bătaie din palme și scoatere pe scenă. Nu cred că sunt singurul care crede că teologia zisă a „Sfinților Părinți“ nu este o teologie cu orizont foarte vertical, de înălțare, ci o teologie cu orizont plafonat, tematic; care își permite uneori variații tematice, dar numai în spectrul minor al schimbărilor, care se păstrează constant în limita unui conținut redus, partinic, doctrinar, în sensul obtuz al cuvântului și fără o deschidere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
să simtă viața în ea ca eveniment trupesc, aceste două elemente nu dispar ca materie, ci fac să se așeze în aceasta însuflețirea ei, actul neîncetat al învierii ei în spirit. Simțim că trebuie să se miște în noi o înălțare, acolo unde materia singură nu se poate mișca. I se dau sentimentului diverse valori, unele scăzute, bazate pe porniri nesigure, altele înălțătoare, acolo unde emoția superioară se face ea însăși martoră autentică a vieții spiritului. În această ultimă zonă afectivă
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
act al spiritului, prin care acesta își arată natura, aceea de a face să existe tot ceea ce se înalță la un mod superior. A face lumea să existe ca lume superioară, ca alt fel de a fi al lumii, ca înălțare a lumii în spirit, aceasta este marea înfăptuire a simțirii, a țesutului care întrețese emoțiile, care le leagă în țesătura sentimentelor și care se contopesc apoi ca stări durabile ale simțirii. Ce-am fi noi dacă gândirea noastră n-ar
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o luptă împotriva lui însuși, o încercare la care gândul se supune mereu ca să ajungă să fie puterea de încercare a gândului, prefacerea lui ca prefăcătorie. Și cu aceste două încercări: 1) prefacerea gândului, ca trecere prin sine și ca înălțare continuă dincolo de sine și 2) prefacerea gândului ca prefăcătorie, ca înșelare și derută, ca nesiguranță și prudență. Acestea toate laolaltă nu mai sunt doar acte de însoțire a gândului cu materia fizică, ci însoțire a gândului cu sine. Acum, nu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
idee, de idee care cuprinde viața și se lasă trăită de ea, cere criză, luptă, descoperirea obscurității întunericului și desprinderea din acesta ca o țâșnire violentă în afara lui: aceasta este irupția sensului sub forma ideii. Ideea țâșnește ca o ultimă înălțare de sens. Adică vine din rădăcini, de jos, și dacă nu are de unde se înălța, ea nu are nici sensul ridicării, nici pe cel al țâșnirii, al ieșirii la lumină, al fructului care se arată fructificat de tot procesul prin
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]