4,058 matches
-
să înțeleagă ce se ascunde în spatele acestui anunț laconic. Gicu Petre arăta ca și cum nici el n-ar fi știut prea multe despre acest transfer care se făcuse peste capul său, se vedea bine, lui nu-i convenea, dar n-avea încotro. -Chiar mâine dimineață pleci, cu un camion pe care-l trimitem acolo cu împrumut, pentru lucrări... Ai grijă, o să primești o muncă de răspundere, diriginte de șantier, ți se acordă o mare șansă, acu practic te integrezi în societate, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
nimic pentru Basarabia, încât s-a ajuns astăzi din nou la umilitoare și aberantele vămi, la trecerea Prutului de acasă acasă pe bază de pașaport, plătind insuportabile taxe, suportând umilințe. Chiar și cei din dreapta Prutului pun întrebări, de unde vii și încotro te duci?.Nu o singură dată am reproșat celor de la vamă aceste lucruri. Dar indicațiile venite de undeva de sus erau și sunt făcute, parcă, special pentru a ne despărți, pentru a ne șicana, a ne face să renunțăm să
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
trusa cu chei. Trebuia să strângă șuruburile la motoarele din hală. Opt ore neîntrerupt strângea, Vasile B. și tot strângea la șuruburi și se întreba, exact ca pesimistul Schopenhauer, care nu strânsese niciodată un șurub, cine suntem, de unde venim și încotro mergem. Dovadă că nu e nevoie să urmezi o facultate de filozofie, ca să ajungi la aceleași concluzii despre sensul vieții ca gânditorii celebri. Numai că în vreme ce germanului i-au fost necesari ani mulți de meditație ca să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
biserica Toți Sfinții -, iartă-mă, am păcătuit. Am săvârșit păcatul trimiterii.“ „Eu, fiule - s-a minunat părintele -, sunt om bătrân, dar de o astfel de greșeală zău că n-am cunoștință.“ „I-am trimis pe unii și pe alții care încotro - a mărturisit Vasile B. - și cât mai departe. Uite, chiar săptămâna trecută i-am telefonat unui politician să-l anunț c-a fost declarat Omul Anului. Chestia e că trebuia să se ducă tocmai la Sighetu-Marmației să i se dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am fost muncitor necalificat, la oamenii cu care mă însoțeam, la paradoxul că tot ceea ce am crezut atunci că era un eșec era victorie. Plecat de acasă la treisprezece ani cu gândul să mă întorc doar dacă nu mai vedeam încotro, la douăzeci de ani devenisem de-acum un veteran plin de cicatrici. Dar nu-mi dădeam seama. Ori chiar asta era izbânda cea mare, care-mi marca toate celelalte confruntări cu viața: faptul că nu-mi dădeam seama, că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
auzeam prin zid. În stradă era un ambuteiaj cum nu vezi decât dimineața, când se grăbesc toți la slujbă, sau seara, când se întorc la fel de grăbiți de la slujbă. Sau la orice oră din zi și din noapte, când dracu’ știe încotro se grăbesc. M-am dus la polițistul care încurca și mai tare circulația și l-am rugat să-l caute, prin mijloace specifice, pe cetățeanul care, ca și mine, nu auzea vulcanul din jur, ci doar concertul, delicatul „Andante“. „Bă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
atunci deja am atins țelurile pe care le-am amintit... În momente de mare pericol, de mare tensiune și de mare creativitate, ceea ce contează cu adevărat sînt marii dușmani și marile scopuri. Dacă ne punem de acord și dacă știm Încotro ne Îndreptăm, atunci, orice s-ar Întîmpla, trebuie să ne Începem treaba. Vă spuneam că, pentru a fi revoluționar, trebuie să existe o revoluție. Noi deja o avem. Iar un revoluționar trebuie de asemenea să cunoască poporul alături de care va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
prin pivnițe și prin podurile caselor fără să se uite că în urma lor rămân plângând copii înfometați. Dacă ar fi fost părintele, poate l-ar mai fi ajutat cu ceva. În aceste condiții, băieții au fost nevoiți să plece care încotro pentru a-și face singuri un rost în viață. El nu-i mai putea ajuta cu nimic! Ros de aceste griji, face o ciroză hepatică și se stinge din viață în august 1956 în vârstă de 62 ani. Cea mai
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
apărut într-o ediție intitulată Jocul cu moartea, îngrijită de fratele autorului, Dan Rădulescu (Humanitas, 1999). PREFAță Petre Sirin - secvențe cinematografice Paradoxal? Nicicum! Într-o lume bulversată încă, în care totul e de-a valma, în care oamenii fug care încotro, risipindu-se în cele patru vânturi, când spaima de foc și moarte naște un singur gând - supraviețuirea -, când tăvălugul unui Octombrie Roșu schimbă destine într-o clipă, atunci te poți naște român la Chișinău, dintr-un tată polonez din Odessa
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
aceleași fundamentale întrebări, cărora nu le-a găsit răspuns nici înfocatul pictor, subjugat de farmecele trupeșelor tahitiene atât de filotime, privind oferta atractivă și irezistibilă a nurilor ispititori și provocatori: "Qui sommes-nous? D-où venons-nous? Qù allons-nous?" ("Cine suntem? De unde venim? Încotro mergem?") (Paul Gauguin) "Deci a venit și toamna cu palele-i tristeți Și curg încete frunze și-s pașii mai înceți Pe-arginturile minții tresaltă întrebări, Cum joacă pe icoană lumini de lumânări." (N. Labiș) Și iată-ne în luna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
sub păturile care ne protejau de fumul iute și înecăcios. După un timp, focul s-a stins de la sine, iar noi stăteam aiuriți și terminați, înfricoșați și debusolați, neștiind ce avem de făcut. Ce-i cu noi? De ce toate astea? Încotro să ne îndreptăm și cui să-i cerem ajutor?? Camera se răcise. Ritmicitatea procesului respiratoriu putea fi urmărită privind la jetul de aburi eliminați natural în timpul expirației. Mircea, te rog închide ușa. Da, mama. Mama ne-a cuprins pe toți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
cu obstinație o asemenea îndeletnicire cu evidente conotații rurale. Sper c-am reușit să dezvolt și copiilor mei repulsia față de o activitate dizgrațioasă, inestetică și subintelectuală. ...Necunoscători și timizi, ne-am oprit după câțiva pași, neștiind ce să facem și încotro să ne îndreptăm. În rândurile țăranilor s-a produs o oarecare agitație. Ce-i cu ăștia, bre, de unde-au apărut? S-au ridicat de pe saci renunțând pentru moment la procesul decorticării semințelor de floarea-soarelui și extrem de curioși au făcut cerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
etaj, care-l privea rece, distant și disprețuitor de la înălțimea acoperișului de țiglă strălucind sub soarele dimineții de vară. Cu trăistuța în mână, în care mai avea un rest de apă clocită și leșinată, tata stătea încurcat și nemișcat, neștiind încotro s-o apuce, așișderea unui elev aflat în fața unei năucitoare probleme de matematică. Deodată Haltei i s-a făcut milă de copilul ăsta mare stând pierdut în fața ei și i-a vorbit așa, ca o mamă adevărată, cu toată dragostea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în astfel de ocazii, mai eficientă decât a anumitor funcționari agramați de la MAE din București, trimiși pe pile în misiune diplomatică? Steril, nu ajung la nici un rezultat. Nu mai știu ce să cred, mă întreb cine sunt, de unde vin și încotro mă îndrept etc. Mă încercă toți demonii exilului... Jean d'Ormesson, membru al Academiei Franceze, ne spune că virtuțile ("les vertus"), cum ar fi cinstea, onoarea, respectul față de cuvântului dat, duc mai degrabă la eșafod decât în vârful ierarhiei sociale
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dus de la Stalingrad la Berlin, fiecare rid corespunzând unei decorații pe piept; avea și o franceză adânc rusificată, aspră în consoane, pe care de câte ori o aud îmi aduce începutul din Război și pace - după cum încercasem să-i explic de la Bacău încotro, el cerându-mi lămuriri, adică de ce mi se pare extraordinar ca Tolstoi să înceapă romanul în limba franceză? Aristocrația rusă a vorbit întotdeauna perfect franceza - precizarea lui drastică, serioasă, cu o melopee de Gromâko la Paris, avea un caracter de
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un soare, Cu dăruire, la pace veghează.“ („Solemnă e clipa...“, România literară, 20 august 1987) GIURESCU Constantin C. „Ca istoric știu că istoria are neprețuitul dar de a ne ajuta să cunoaștem bine cine suntem, ce vrem, de unde venim și încotro tindem să ajungem. Datele esențiale ale tineretului de azi sunt asemănătoare datelor care au definit întotdeauna poporul român. E rândul generației tinere de azi să tindă acum mai sus și mai departe, să creeze valori care să îmbogățească patrimoniul național
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
simtă ca o necesitate, este imperios necesar. Și tocmai aici ar fi deosebit de prețios aportul oamenilor de specialitate. Programul de măsuri, indicațiile limpezi și atât de dinamizatoare date de secretarul general al Partidului sunt cea mai sigură busolă. Știm bine încotro trebuie să mergem; aderăm unanim și din tot sufletul la cerințele adresate artei românești de întregul nostru popor, prin glasul tovarășului Nicolae Ceaușescu.“ (Contemporanul, 15 octombrie 1971) „Spiritul comunist, spiritul revoluționar, așa cum se întrupează în documentele teoretice ca și în
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
de tineret creștem? Cui încredințăm destinele viitoare ale țării? Mințile luminate ale națiunii ar trebui să tragă un semnal de alarmă care să ajungă la timpanele demnitarilor ce gestionează problemele prezente și de perspectivă ale educației pentru a ne clarifica încotro mergem și unde vrem să ajungem în domeniul educației, să nu mai orbecăim în tenebrele reformelor nelimpezite și nefinalizate în cei 16 ani de tranziție. Remarcabilele rezultate obținute de olimpicii români la concursurile internaționale pentru elevi nu sunt, din păcate
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
aceeași zi s-a înființat învățătorul care avea clasa I la poarta părinților, cerându-le lămuriri de ce nu și-au trimis mezinul la școală. C-o fi, c-o păți, că-i laie, că-i bălaie, părinții nu au avut încotro și, a doua zi, în cămeșuță și izmănuțe curate, desculț, cu picioarele bine spălate dar pline de zgârieturi, purtând în spate o tășcuță de la frații mai mari, împreună cu copiii din vecini, Dumitru Dascălu și-a început activitatea de școlar. Sala
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
bine, de la un subiect precum religia până la cel de politică, fiind o noapte de pomină în care s-au spus, cred, aproape peste o sută de bancuri la care au participat într-un final și cuplul fericit de pocăiți, neavând încotro, nu puteau să călătorească în picioare tot drumul pe culoarul trenului, pentru a nu auzi prostiile noastre, pe care le debitam una după alta, de parcă ar fi fost traversele de la linia ferată. O atmosferă destul de veselă cu tot felul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
să te agăți. El a omorît Himera și și-a creat singur acest deșert. Și-a irosit anii de tinerețe În isprăvi răsunătoare, dar n-a găsit vreme sa se gîndească la el și să se Întrebe un singur lucru: Încotro alerg? Tot eroismul tinereții sale nu i-a adus nimic În această privință. Alergînd pe urmele Himerei, fugise, de fapt, de sine Însuși. Acum are dovada că Apolo și Dionysos nu epuizează lumea și viața. Melancolia sa nu aparține nici unuia
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
trebuie să „hotărască” etapă după etapă drumul pe care-l are de urmat: în acest context, verbul spaniol determinar apare de treizeci și șapte de ori. Abia după ce examinează rațional situația și cântărește diferitele mișcări ce-i tulbură sufletul, privește încotro îl poartă „asentimentul voinței”: abia atunci, când nu mai apare nici o umbră de îndoială, recunoaște voința lui Dumnezeu și ia hotărârea. Avem aici descrisă experiența originară, care, reluată zi după zi, a constituit - după spusele lui Ignațiu însuși - matricea Exercițiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
ceea ce ar fi spre mai marea slavă a lui Dumnezeu și îiînfățișă motivele pentru care șovăia în privința celor necesare traiului. Duhovnicul i-a spus să cerșească cele necesare pentru drum. Cum el ceru de pomană unei doamne, ea îl întrebă încotro dorea să se îmbarce. El șovăi câteva clipe, dacă să-i spună sau nu. În cele din urmă, nu îndrăzni să-i spună decât că mergea în Italia și la Roma. Iar ea, parcă speriată, îi zise: „La Roma vreți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îl întărea atât de mult încât nici fricile care îi erau strecurate în suflet și nici piedicile de care i se vorbea nu-l puteau face să se îndoiască. Într-o zi, un spaniol bogat îl întrebă ce face și încotro dorea să meargă. Aflând ce avea de gând, îl luă să mănânce la el și-l găzdui câteva zile, până când totul fu gata pentru plecare. Încă din Manresa, Pelerinul avea obiceiul ca, atunci când mânca împreună cu alții, să nu vorbească deloc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
parte din liturghie cu mare însoțire a harului și cu evlavie caldă, cu mulțumire sufletească, fără lacrimi și, cred, fără o dorință de a le avea, mulțumindu-mă cu voința Domnului; cu toate acestea spuneam, îndreptându-mă spre Isus: „Doamne, încotro merg, sau încotro etc.; urmându-Te, Domnul meu, nu mă voi putea pierde”. De aici înainte, toată liturghia am fost plin de lacrimi, îmbărbătat și cu tărie spirituală; cele mai mari vizite sfârșeau la Preasfânta Treime, mai puține la Isus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]