4,770 matches
-
speranța soluționării cât mai rapide și eficiente a acestui diferend ce aducea în prim plan atitudinea pasivă a distinsului nostru profesor. Ne doream anularea acestei stări atitudinale îndreptățite în mod firesc de imaturitatea gestului nostru. Am stat, ne-am gândit îndelung, iar soluția a venit de la Dana Larion. Dana a fost dintotdeauna extrem de operațională, tehnică și analitică, iar argumentele sale veneau tocmai din seriozitatea și ceea ce încă de pe atunci începea să prindă contur în relație directă cu profesionalismul ei. În consecință
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
reproduce o insolită cugetare a lui da Vinci ("Bărbatul căruia îi e rușine să-și arate penisul sau să-l numească, se înșală. În loc să se zorească a-l ascunde, s-ar cuveni să-l arate cu mândrie") spre a poposi îndelung întru lămurirea întrebării dacă, într-adevăr, negrii sunt mai dotați din acest punct de vedere față de reprezentanții rasei albe. Se pare că, totuși, nu! Un argument l-ar putea oferi și borcanul ce găzduiește în spirt, la Institutul Mina Minovici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
se constituie într-un exemplu de tratare monografică exhaustivă, cum puține sunt în literatura științifică românească și, mă tem, încă mai puține vor avea șansa, în viitor, să ajungă la tipar, fiindcă o asemenea întreprindere presupune costuri enorme și răgaz îndelung necesar cercetării, elaborării și punerii în pagină. Nu știm cum s-au împărțit cheltuielile editării, dar, se pare, Societatea Comercială "Cotnari" își are, firesc, parte consistentă. De unde se vede că-i merge bine: nu voiau ei, mai an, să cumpere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Târgului numai ce-mi apare, venind dinspre Fălticeni, o arătare mare, cenușie, prin dreptul pâlcului de copaci de la Giurgiu, la vreun kilometru și jumătate, venind chiar pe urmele mele. Doamne, nu se poate! îmi zic eu. Mă șterg la ochi îndelung și apăsat, ca și când m-ar fi înțepat o viespe: "Ei! Drăcia dracului! Ce-o fi asta? E un lup așa de mare?" Mă opresc în loc. mă mai uit o dată. Oare am vedenii? Îl chem lângă mine și pe Ursu. Încerc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
foame. Să nu cumva să-i dați altceva, ne-a avertizat tata... Numai astfel devine cățelușul câine bun, adică își înțelege misiunea, pe care-o are pe lângă casă... Grivei s-a "revoltat" din prima clipă. A scheunat și a plâns îndelung împotriva mutilării, a scurtării codiței sale. Și-a prins cu gurița și și-a lins îndelung ciotul rămas. Și-a prins cu dințișorii verigile de metal ale lanțului. Și-a scuturat și a încercat să scape și de curelușa din jurul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
câine bun, adică își înțelege misiunea, pe care-o are pe lângă casă... Grivei s-a "revoltat" din prima clipă. A scheunat și a plâns îndelung împotriva mutilării, a scurtării codiței sale. Și-a prins cu gurița și și-a lins îndelung ciotul rămas. Și-a prins cu dințișorii verigile de metal ale lanțului. Și-a scuturat și a încercat să scape și de curelușa din jurul gâtului. După mai multe încercări neizbutite, s-a retras și-a rămas în căsuța lui Ursu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vrăbiuță prinsă-n laț. Picioarele-mi păreau grele. Abia am urcat ultimele trepte. Îmi întinde mâna Sa de uriaș. O iau în mânuța mea și dau să i-o sărut. Mă fâstâcesc de tot. Și el râde și mă cercetează îndelung, strașnic de mult, cu niște ochi mari, încețoșați, în care s-au adunat parcă toate pâclele unduitoare și grele de taine, ale toamnelor din munții Neamțului. Simt, în privirile stăruitoare și severe o învăluire sfredelitoare, căreia nu-i scapă necercetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
opri din ceea ce face? Criticii se pronunță prea diferit și contradictoriu, nimeni nu poate pretinde că el spune întreg adevărul... Hm!... Vra-să-zică, asta-i, bre! Ia te uită ce-l frământă pe băiatul nostru din Fălticeni...! Sadoveanu se uită iarăși îndelung la mine. Are o căutătură când șăgalnică, blândă, înțelegătoare, când rece, severă, sentențioasă. Îl privește și pe bătrânul Melchisedec, care s-a oprit cu cafeluța în mână și pare și el meditativ, interesat de răspunsul la o astfel de întrebare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
el ajungea în dreptul cabinetului său se oprea, se descoperea (fiindcă avea o pălărie cu borurile largi, à la Caragiale), o privea și o sorbea din ochi, se ridica pe vârful picioarelor și-i ridica mânuța sus și i-o pupa îndelung, urându-i "o zi bună!", apoi mai stătea și o privea încă două-trei clipe, cum sărea sprintenă și alintată pe treptele ce urcau la etaj, unde era biblioteca. O dată, când n-avea ore, l-am văzut mergând împreună cu ea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ridicat un ins, îmbrăcat cu o rubașcă și șapcă de stahanovist, a înaintat trei pași până-n fața conducătorului și i-a înmânat un imens portret, în mărime naturală, pe o pânză înrămată. Timur Lenk a luat lucrarea, a privit-o îndelung. S-a ridicat. Și-a încercat s-o cântărească din mai multe poziții. Și, pentru prima dată, obrazul său s-a schimonosit într-un zâmbet de satisfacție. S-a schimonosit, fiindcă cicatricea s-a încrețit și ochii au clipit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
un zâmbet de satisfacție. S-a schimonosit, fiindcă cicatricea s-a încrețit și ochii au clipit de mai multe ori, căpătând strălucite culori, pe care nu le aveau prea deseori. A oprit concursul. L-a considerat încheiat. L-a privit îndelung pe artistul cu rubașcă și cu șapcă și l-a întrebat: Ei, dumitale, te rog să-mi spui, cine ești? ... Nikolai Nikolaevici, artist al poporului... De unde vii? Din țara socialismului victorios. Din U.R.S.S. Apropie-te! Vino, nu-ți fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
simboluri umane, de o zveltețe și frumusețe aparte, chintesență a unor stiluri și influențe variate, încorporate de autor într-o concepție originală după ce, la Paris, Milles meditase și lucrase câtva timp chiar în atelierul lui Rodin și luase apoi un îndelung contact și cu diverse școli artistice din Lumea Nouă, din America. Iar, pe de altă parte, în această ambianță, poți participa la spectacole diverse, concerte, simpozioane ale creatorilor ce se organizează în acest cadru antrenat și captivant, în care, după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
a moșilor și strămoșilor săi, Sadoveanu știu și au văzut mulți dintre fălticenenii contemporani cu dânsul Măria Sa a revenit pe Ulița Ion Creangă, s-a suit în deal la Casa și livada pe care le-a stăpânit odinioară, a privit îndelung peste Dumbrava Minunată și spre iazurile din vale, spre Nada Florilor, a privit îndelung și-a oftat. Apoi, a oftat iarăși și a plecat... 3 Cea de-a doua instituție muzeală, care aureolează târgul, devenit în zilele noastre municipiu și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu dânsul Măria Sa a revenit pe Ulița Ion Creangă, s-a suit în deal la Casa și livada pe care le-a stăpânit odinioară, a privit îndelung peste Dumbrava Minunată și spre iazurile din vale, spre Nada Florilor, a privit îndelung și-a oftat. Apoi, a oftat iarăși și a plecat... 3 Cea de-a doua instituție muzeală, care aureolează târgul, devenit în zilele noastre municipiu și care motivează și rândurile noastre modeste ce urmează este Colecția de artă "Ion Irimescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
până una alta suntem la mâna lor, Relule, și văr-tu ăsta ne face greutăți... * N-aș mai fi avut poate la ce greutăți să mă aștept. Viața mea părea să fi intrat pe un făgaș stabil după care tânjisem Îndelung, În momentul când m-am regăsit În Unitate cu Andrei și văru’ Laur. De aproape trei ani stăteam În camera de la demisol din Bariera Vergului. Mi-o procurasem după ce tot Într-o bâjbâială furibundă mă trambalasem din gazdă-n gazdă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ei de tine și ești ca și mort. Așa se face. — Așa voi face. Mai cu seamă dacă-mi publicați romanul. Să nu mor chiar nevinovat, să am un motiv cât de mic, acolo. El pare să se frământe. Freacă Îndelung Între degete o țigară pe care nu se hotărăște s-o aprindă. — Scuză-mă, domnu’ Golea, da’ nu-mi dau seama ce-o fi În capul ăsta mare al tău. Ți-o spun ca unui frate. Să zicem că pun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
snop de fire de gura-leului, către care Laur Întinse botul lui de maimuțică tuciurie, dând ochii peste cap ca Îmbătat de parfum. Oftă și aplecă cu limba una din florile alea colorate viu, o reteză din tijă și o mestecă Îndelung, cu vădită plăcere. — I-e foame tare lu’ vaca asta de văr-tu. Și-ar cam trebui să ne grăbim. Acum să mâncăm, părințele, am spus. Să ne grăbim fără să ne pripim. N-aș fi vrut să mă abat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pământ de pe jos. Nu mai terminam ce aveam să ne spunem cu mâinile și cu picioarele, cu trupurile noastre Înlănțuite și asudate, Încleiate de sudoare și lunecând pe sudoare, contrazicându-ne doar pentru a ne aproba și redescoperind neîncetat ținuturi Îndelung străbătute și care se vor străbate neîncetat, căci deși mai trecusem pe acolo, Încă simțeam nevoia să trec dimpreună cu dorința mea de schimbare ce semăna tot mai mult cu un gând de sinucidere. Treceam și fugeam iarăși cu foamea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
într-o liniște deasă, că-ți puteai număra bătăile inimii, evenimentul evocat, mă tulbură... în mare măsură, strângându-mi inima ca la o pasăre gâtuită... Era ceva copleșitor în tăcerea aceea, care, de fapt,ne stânjenea pe toți... Ne priveam îndelung... dar, nimeni pentru început, nu găsea cuvintele potrivite să rupă tăcerea. „ ...Ne-am întâlnit azi... aici, să ne amintim durerosul eveniment... de atunci... când..., „frânse tăcerea, unul dintre colegi... emoționat ca un elev timid, rememorând cu glasul stins, mult De-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
păstori și crescători de vite, focul este un tovarăș căruia îi încredințează gândurile cele mai intime. Pentru o clipă se bucură... Ei râd la el, vorbesc cu el, și îi cântă imnuri... unii se chircesc privindu-l și gândesc... gândesc îndelung acasă; sporovăiesc, povestesc, transmițându-i ceva din ființa lor. În ultima vreme, seară de seară, roată în jurul focului, își cântă durerea și dorurile de casă. Din când în când, în văzduh se ridică imnuri în sunete calde și blânde, care
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
mână, abia îndrăzni să-l întrebe... „ - Vin americanii, dragu’ moșului ?.. Vin să ne scape ?!”, bătrânul puse atâta jale în glas,.. că Baltă simți cum îi dau lacrimile. „ - Ne vor scăpa, moșule.. ne vor scăpa ! Fii încredințat, moșule..!”, și-l mângâie îndelung, pe capul alb ca neaua. „ - Să v-ajute Dumnezeu să scoateți bolșevicii din țară !”, murmurară mai multe voci, temându-se să spuie mai mult, și, toți îl priviră din urmă, făcând semnul crucii de mai multe ori. „ - Fiți liniștiți, oameni
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pară, că nu-i singur. Era răcoare. De peste vârfurile de brazi venea un suflu cu miros de cetină. „Gata..!”, se pomeni gândind cu voce tare.. Și, căsuța de sub Gorun, se arătă albă în bătaia lunii. Împinse încet portița, care scârțâi îndelung, ascuțit. Negruț, câinele uncheșului, mare și lățos ca un urs, mârâi.. dar, recunoscându-l scheună subțire ca un geamăt de copil în suferință. În deschizătura ușii, s-a ivit mai întâi capul , tușei Stanca, soața uncheșului, strâns până la frunte într-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
-l privea pe sub sprâncene, cu neîncredere, și a vrut să-i spună căpitanului, în mai multe rânduri... „ - Gheorghiță, i-a spus Ion într-una din zile,.. eu nu cred în omul ăsta !”. Căpitanul Baltă și-a privit prietenul în ochi îndelung și a rămas pe gânduri. În Ion Cârțu avea încredere ca în sine, dar nu avea nici o cât de mică dovadă împotriva lui Alistar. Era duminică... înainte de ivirea zorilor, dar mai era încă până a se crăpa de ziuă. Un
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
trupul neînsuflețit al camaradului lor. Cârțu și Sofronie, dintr-un salt, îi trase pe amândoi din bătaia armelor. Milițienii cu câini apăreau de după creastă în valuri. Baltă, fără grabă, îi luă în brațe, pe rând, și-i strânse la piept îndelung, sărutându-i pe frunte... „Sărmani prieteni... dormiți în pace !.. V-ați făcut datoria..!”. Obrazul îi era scăldat de lacrimi. Se ridică și se mai uită o dată la fostul seminarist, murmurând... „De-ar fi Moldova’n deal la cruce... „Părinte” ! De-
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Coarnele Caprei, satul său de suflet, nu va fi printre noi, mi-am zis eu cu amărală în suflet, dar, cred că spiritul său bun și generos va fi..!” Ca să nu-mi tulbur sufletul mai mult.. am mai privit o dată, îndelung ușa „T 11”, a fostului meu dormitor, parcă să iau imaginea lui cu mine, și am coborât scările de la Capelă, jos la clase. Portarul m-a văzut schimbat la față... nu m-a întrebat nimic, poate, mi-a înțeles tulburarea
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]