5,478 matches
-
da frâu liber suferinței Ci calc-o în picioarele proprii înțelepciuni Nu o lăsa să te sufoce! Descoper-o la timp Distruge-i rădăcina Altfel vei fi plină de mărăcini Care-ți vor acoperi”sufletul” Trebuie să ajungi să simți că înduri Pentru a ajunge să simți gustul “victoriei”. Care are un gust sublim Pe care nu toți ajung însă să-l guste Slăbiciunea omului ajunge să îl îngroape Fie în datorii.... Fie în propria-i cenușă. TIMPUL, TIC-TAC, TIC-TAC Timpul îți
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
Tâlhar mare! Doar când puii s au trezit buimaci și îngroziți de ceea ce li se întâmpla, au făcut zgomot. Câinele s-a îndreptat către cotețul lor, iar hoțul, cu un gînd ar fi fugit, cu zece nu, că nu se îndura să lase așa pradă. Când s-a hotărât, în sfârșit, vulpoiul s o ia la sănătoasa, era prea târziu. Cuțulache pornise pe urmele lui. Nu i-a trebuit mult să-l prindă. Pe urmă, au început să se lupte între
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
de alături, îmi lipsești. Mă întreb la modul cel mai serios cum să trăiesc fără dumneata. Și nu văd nimic vinovat în atitudinea mea. În lipsa unei derogări exprese din partea dumitale, nici nu-mi trece prin minte să te fac să înduri ultimele ofense. -Ce să răspund unor asemenea enormități? -O să vezi, lucrurile se vor desfășura așa cum ți-am spus. Va fi cât se poate de firesc. O să terminăm mai întâi sticla asta de șampanie krug, pentru că avem simțul valorilor, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
numai ei o știu, că noi nu avem cum să știm. I-au reparat mamei fetei, o căsuță batrânească, Flora Stănescu - undeva mai În fundul curții și au silit-o să se retragă acolo. Fostă soție, devenită soacră. Ce va fi Îndurat numai ea știe, că de plâns, mereu o vedeam plânsă. Așa sunt femeile, adună În ele necazuri și numai ce auzi ca s-au stins. Te mai și Întrebi, de ce, că doar nu o știam bolnavă. Au trecut anii, tatăl
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
spus cu mâinile Împreunate: „Doamne, eu Îți mulțumesc, numai Tu l-ai făcut pe fermier să mă cheme la muncă și să aibă Încredere În mine”, dar dacă este doar un vis... fă să nu mă mai trezesc niciodată. Am Îndurat multe.... Era așa de fericit, că nici pe la cârciumă nu a mai intrat, a dat fuga acasă să-i dea nevestei sale vestea cea mare. N-am să-l fac de rușine, gândea omul pedalând pe bicicletă, am să muncesc
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
adormit copiii, Îi spusese ea de cum descălecase de pe bicicletă, au tot așteptat poate le aduci și lor niște struguri dar, i-a biruit somnul. Veste mare, nevastă! Spusese omul În grabă. Plecăm din cocioaba asta cât de curând. S-a Îndurat Bunul Dumnezeu și de noi. Ne mutăm la ferma din satul vecin, o să lucrez la vaci, o să l ajut pe cel ce se ocupă de mulgătoarea automată și primim și două camere În barăcile pentru muncitorii permanenți. O să ducem laptele
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
să se culce mai devreme pentru a se scula cu noaptea În cap a doua zi. Ceasul deșteptător suna la ora trei și jumatate, cum Îl potrivise mama Încă de seara. Andreea se Întorsese pe cealaltă parte și nu se Îndura să se scoale. Nu mai mergem...mi-e somn... Și mie ...dar de mers...vom merge, hai sus că nu avem timp, spusese mama În timp ce Începuse deja să se Îmbrace cu un trening alb cu dugi albastre și pantofi ușori
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
aceea, pe viața Mea! zice Domnul Dumnezeu: pentru că Mi-ai pîngărit locașul Meu cel sfînt cu toți idolii și toate urîciunile tale, și Eu Îmi voi întoarce ochii de la tine; ochiul Meu va fi fără milă, și nu Mă voi îndura. 12. O treime din locuitorii tăi va muri de ciumă, și va fi nimicită de foamete în mijlocul tău; o treime va cădea ucisă de sabie în jurul tău; și o treime o voi risipi în toate vînturile și voi scoate sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
țării! 3. Acum vine sfîrșitul peste tine; Îmi voi trimite mînia împotriva ta, te voi judeca după faptele tale. Și te voi pedepsi pentru toate urîciunile tale. 4. Ochiul Meu va fi fără milă pentru tine, și nu Mă voi îndura, ci te voi pedepsi după faptele tale, cu toate că urîciunile tale vor fi în mijlocul tău și ar trebui să te ajute și veți ști că Eu sunt Domnul." 5. Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: "Iată, vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită! 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
Acum Îmi voi vărsa în curînd urgia peste tine, Îmi voi potoli mînia peste tine; te voi judeca după faptele tale și te voi pedepsi pentru toate minciunile tale. 9. Ochiul Meu va fi fără milă și nu Mă voi îndura; te voi pedepsi după faptele tale, măcar că urîciunile tale vor fi în mijlocul tău și ar trebui să te ajute! Și veți ști că Eu sunt Domnul, cel ce lovește! 10. Iată ziua! Iată-o că vine! Îți vine rîndul! Înflorește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
mai umple și țara cu silnicie și să nu înceteze să Mă mînie? Iată că ei își apropie ramura de nas! 18. De aceea și Eu voi lucra cu urgie, ochiul Meu va fi fără milă, și nu Mă voi îndura; chiar dacă vor striga în gura mare la urechile Mele, tot nu-i voi asculta." $9 1. Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: "Apropiați-vă voi care trebuie să pedepsiți cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pe fruntea oamenilor, care suspină și gem din pricina tuturor urîciunilor, care se săvîrșesc acolo." 5. Iar celorlalți le-a zis, în auzul meu: "Treceți după el în cetate, și loviți; ochiul vostru să fie fără milă, și să nu vă îndurați! 6. Ucideți, și nimiciți pe bătrîni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei; dar să nu vă atingeți de nici unul din cei ce au semnul pe frunte! Începeți însă cu Locașul Meu cel sfînt!" Ei au început cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
peste măsură de mare! Țara este plină de omoruri, și cetatea este plină de nedreptate, căci ei zic: "Domnul a părăsit țara și Domnul nu vede nimic!" 10. De aceea și Eu voi fi fără milă, și nu Mă voi îndura, ci voi face să cadă asupra capului lor faptele lor." 11. Și iată că omul cel îmbrăcat în haina de in, și care avea călimara la brîu, a adus următorul răspuns: Am făcut ce mi-ai poruncit!" $10 1. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
cînd te-ai născut, buricul nu ți s-a tăiat, n-ai fost scăldată în apă, ca să fii curățită, nici n-ai fost frecată cu sare, și nici n-ai fost înfășată în scutece. 5. Ochiul nimănui nu s-a îndurat de tine, ca să-ți facă măcar unul din aceste lucruri, din milă pentru tine; ci ai fost aruncată pe cîmp, așa de scîrbă le era de tine, în ziua nașterii tale. 6. Atunci, Eu am trecut pe lîngă tine, te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
pare cumva numai, [și-]urechea mea nebună Ca din senin aude ce inima îmi cere? O! cine, cine-mi spune... Auzi ceva, auzi vere? SAS Un corn ca orișicare... răsună în pădure. [DRAGUL] E mântuit... E cornul lui Decebal... Se-ndure Părintele din ceruri și-l ducă pân la capăt. Cu steaua mea deodată de-acuma pot să scapăt În noaptea asfințirii... [SAS] Vorbește într-aiurea, Ce lucru mare cumcă de-un corn sună pădurea! DRA[GUL] Diata dă-mi-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
VERENA] (ea se retrage din fereastă) Ce dulce glas mai [are] -- e- glas de zburător. (deodată s-arată Bogdan în fereastă - ea fuge după horn) De aș țipa el fuge... (se uită la el pe furiș) Păcat! și nu mă-ndur (ea s-a-ntors cu spatele spre părete și ș-a ascuns fața de sobă, țiindu-și mâna la ochi) {EminescuOpVIII 97} BOGD[AN] Verena! N-am vrut, dulce copilă, să te sparii, Dar vezi! d-aceea acuma eu ocolesc stejarii Și vecinic
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
trezească toți cei de primprejur ( Ea s-a ascuns cu spatele spre părete și și-a ascuns fața de sobă, țiindu-și mâna la ochi) Dar de-oi țipa... el piere. SE uită la el pe furiș) Păcat! și nu mă-ndur. {EminescuOpVIII 104} BOGDAN Anna! ierta-vei oare că eu am cutezat Să vin acuma noaptea... și tu te-ai speriat; Dar vezi că în genunche eu cad naintea ta... Și de ți-oi spune oare de ce, mă vei ierta? O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mă omori Cu totul?... Mă lași încă să mai trăiesc o zi?... [BOGDAN] [(apart)] Nu știu: s-o las să doarmă... să-i zic a se trezi... O, capul meu... [(Annei)] Ascultă, nu voi să te omor... Dar cine se îndură s-omoare-așa-odor...? {EminescuOpVIII 106} ANNA (cu bucurie) Nu? nu? Ce vrei atuncea? Vin mai aproape-așa! Și spune-mi la ureche... BOGDAN (s-apropie de dânsa și vorbește lămurit ca și cu un dormind) 2306 [BOGDAN] Ce voi? Dar ce n-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ce căta aicea... Ce cauți tu la mine? BOGDAN Ce caut? Eu? Nimica... Tu știi aceasta bine. ANNA De-ai ști cum pe de-a pururi eu ți-am jurat o ură...? BOGDAN Omoară-mă... ei, iată pumnarul... Ei, te-ndură De dă în mine..... O moarte-așa de lină De mâna ta! Dar știi [tu], iubita mea lumină, Că singura-mi dorință e ca să mor astfel Și tu să plângi în urmă-mi, cât, cât de puțintel? Dă dar! Cad
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Am în mâna mea o carte, chiar domnească... de iertare, Ți-o arunc în față... lume, fără cuget și mustrare. O vedeți-l cum stă.................., parcă râde Acest demon fără frică, aceost tiran, acest gâde. [*** *** ***] îngeri cerești, De ai copii, îndură-te de mine! Cum vrei să-i lași l-așa rușine-adîncă Că muma-avu iubit pe-acela Care-a ucis pe tatăl lor... [LĂPUȘNEANU] Un chin mai mare eu [î]l știu și-l duc, Împacă-te cu soarta, Doamna mea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Romînu-n lanțuri crude... și searbăda sclavie Să-nfigă ochii aspri... cu-al lacrimei tipar Să brazde pe-a lui față decretul ei amar? Te blastămă de secoli a lumei neagră gură Și sufletu-ți se-nmoaie și inima-ți se-ndură, Dar pentru-a mea națiune al tău ochi e de piatră Și sufletu-ți e vitreg și inima maratră. Nu vezi că-s zeci de secoli de când ea se sfaramă Sub cnuta plumbuită, sub legea de aramă Ce-oprește pentru
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
e menit de mare Prin firea sa, să ducă durerile amare Pe, când ginți dobitoace, tâmpiți, târzii la minte Să urmărească liber giganticele ținte. EI zic că este... unde-l blastamă a lumii neagră gură Acolo suferințe și rele nu îndură. Nu-l adorați! Nu-și moaie el ochii lui de piatră De când îl adorați voi, cari n-aveți nici vatră, Nici loc de îngropare... 2254 De-ar fi fost rău adesea și bine num-o dată Aș crede că-ntîmplarea oarbă, nevinovată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-mi dacă omul, Găsind în a lui viață Odor așa de dulce Nu l-a cuprinde-n brațe. Îi zic: mă lese-n pace, Ce are cu-a mea gură, Cu ochii mei ce are, De-a merge nu se-ndură? {EminescuOpVIII 351} Iar el, râzând, răspunde: Că nu cunoaște mila - De nu-i voi da eu voie Mi-o ia el cu de-a sila. Îi zic: mă lese-n pace, Căci inima mă doare, Fiorul mă sfârșește Și cad
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cu o însuflețire contaminantă, Sorin Stoica se singularizează în raport cu colegii săi de generație tocmai prin latura aceasta participativ empatică, ilustrând la propriu și într-o manieră dramatică ideea mai veche (a lui Sartre, pare-mi-se) că scriitorul trebuie să îndure și să poarte cu el „sarcina lumii“. Într-adevăr, diferențele sunt evidente, de-ar fi să ne gândim doar la obiectivitatea rece, impersonală, a unui Dan Lungu (care privește omul cu ochi de expert, la microscop, ca pe o gânganie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
imprevizibilă. Nu te poți opune orice ai face. Trebuie să te obișnuiești cu ideea. Îi arăt că are niște ochelari pe o masă, dar nu, ăia sunt de la doamna Aurelia care lucrează un etaj mai sus și care s-a îndurat de ea, i-a împrumutat ochelarii ei ca să se descurce cu registrele. Nu știu cum s-o ajut. Ei, o să-i găsiți până la urmă, cine dracu stă să fure o pereche de ochelari? Pe la prânz trec iar pe la bufet. Femeia e cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]