10,960 matches
-
îi fu repede spulberat de inocența aprigă a Verei cu care aceasta își revendica mama, având nevoie de dragostea ei și de legătura eternă și aproape nefirească dintre ele. Slăbită și cu lacrimi în ochi, Lilia nu sesiză schimbarea din înfățișarea Verei și se lăsă în voia sentimentului pur și a trăirii intense pe care, până acum, și le sublimase constant. Cu atât mai mult, dacă până acuma își păstrase ideile simple, nu își îngăduisese nicio amintire și nu-și croise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Nu știu nimic despre asta. ă Puteți să îmi faceți o descriere a lui? Cămătarul ridică din umeri. ă Este cumva mai înalt sau... cum să vă spun? - diminutiv? ă Nu neapărat. ă Înțeleg. Deci nu are nimic distinctiv în înfățișarea sa? ă Păi e palid la față și se comportă în general prost, dar îndrăznesc să spun că în privința asta nu se deosebește cu nimic de ceilalți studenți din Petersburg. ă și, fiindcă văd că vă este cunoscut, să înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
unei fete fu împinsă afară. ă Pevel Pavelovici, ce cauți aici? ă Lilia? Ești tu, Lilia, nu-i așa? Virginski abia de apucă să-i vadă umbra în ușă. Dar chair pentru o clipă, reușise să observe ceva schimbat în înfățișarea sa. ă Da, bineînțeles că sunt eu. Ce s-a întâmplat? De ce întrebi? ă Ai o haină nouă. ă Da. ă Are guler de blană. ă Da. și ce-i cu asta? ă Afacerile merg bine. ă Te rog, Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
obositor dintre toate: obiceiul acesta de a deschide ușa la necunoscuți, de a le estima predilecțiile și de a le mijloci deplina satisfacere. Zâmbetul acesta, fără a-i arăta dinții, era în stare să-l lase în pielea goală. În înfățișarea sa nu era nimic din vulgaritatea curtezanelor. Purta o rochie la modă, cu gust și prestanță, tipice pentru o femeie care ținea la imaginea ei. Cu toate că detecta o anumită afectare în comportamentul său, Porfiri era liniștit. Totul părea firesc, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ornată în stil Rococo, ignorând grija cu care Fraulein Keller îl așezase. ă Voi rămâne în picioare, spuse el scurt scurt. Patru 'fete' se strecurară printr-o altă ușă în salon și stăteau acum în fața lui. Nu se clinti în fața înfățișării lor sumar îmbrăcate, dar regretă amarnic că nu acceptase băutura și scaunul. Intoxicat acum de propria respirație, care îi accelera și îi intensifica pulsul, Porfiri își simțea sufletul îngreunat de o maladie stranie care îi cuprindea întreaga făptură și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Emanuel al lui Isaia, Hrisots Mântuitorul, Coborârea lui Hrisots în Iad, Hrisots cu Ochii de Foc, Mântuitorul cu Barba Umedă, Mântuitorul care nu e pictat de mâini omenești. Lângă Hristoși se aflau Mariile (deși, desigur, ambele figuri erau prezente în înfățișări ale Nașterii): Fecioara Compasiunii, Maica Noastră de la Vladimir, Măicuța Noastră de la Kykkos, Maica Noastră Dătătoare de Refugiu și de Alinare. și apoi Sfinții: Sf. Nicolaie, Sf. Ioan, Sf. George, St. Pavel, Sf. Dumitru. Luminile pieței străluceau ușor în vopseaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ce nu îi era înfofolit în zdrențe, era acoprit de viclenie. Aducea un pachet învelit în hârtie maro și legat cu sfoară. ă Babușca! strigă Vera. Abandonându-și păpușa, Vera sări în sus și se aruncă înspre bătrână, a cărei înfățișare solidă absorbi forța dragostei ei. Fetița se dădea în stambă în fața bunicii ei, mângâindo, lovind-o și zâmbindu-i cu fața ei care avea propria viclenie copilărească. Bunico, bunica mea dragă! Ce mi-ai adus astăzi? Bătrâna chicotea însă, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
cu ceva? Virginski se întoarse. Un bărbat mieros și elegant îmbrăcat, în jur la vreo treizeci de ani, stătea în fața lui, lăsându-și capul pe spate pentru a-l putea privi pe Virginski cu mai multă eficiență. În timp ce îi inspecta înfățișarea, păr ondulat și pomădat, lung până la guler, haină neagră peste o vestă scrobită, sclipitoare și strălucitoare ca un minereu lustruit, cu pantofii ascuțiti de culoare neagră, Virginski se gândea la toate lucrurile pe care i le-ar putea spune. Eleganța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dorise în sinea lui ca eu să umplu un gol. Și îmi închipui ce neplăcut i-a fost să constate că nu-i semănam lui Dinu în nici o privință. Printr-o ironie a destinului, eram exact inversul celui dispărut. De la înfățișare, la caractere, nimic nu ne apropia și totul ne deosebea. Dinu nu se îndepărta niciodată prea mult de poarta casei. Eu hoinăream prin tot cartierul. Dinu n-ar fi rupt o floare. Eu veneam acasă cu obrazul învinețit după scandaluri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
sunt convins că nu visasem, dar În ziua aceea crezusem că am vreo halucinație, pentru că, urmărindu-l pe Salon cu privirea În timp ce ieșea din bar, mi s-a părut că-l văd Întâlnindu-se la colț cu un individ cu Înfățișare de oriental. În orice caz, Salon spusese destule ca să-mi stârnească din nou orgasmul imaginației. Bătrânul de pe Munte și Asasinii nu erau pentru mine niște necunoscuți: pomenisem de ei În teză, Templierii fuseseră acuzați de a fi căzut la Înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de păr negru strânse În coc pe creștet, mi se părea că am mai văzut fața aceea. „Les Derviches Hurlieurs et leur danse sacrée. Les Freaks Mignons, ou les Petits-fils de Fortunio Liceti.“ O adunătură de monștri mititei cu o Înfățișare imundă și patetică. „Alex et Denys, les Géants d’Avalon. Theo, Leo et Geo Fox, Les Enlumineurs de l’Ectoplasme...“ Librăria Sloane oferea Într-adevăr de toate, de la leagăn până la mormânt, până și distracția sănătoasă de seară, bună de dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
noi - și nici n-ai putea lipsi, nu-i așa, prietene, care erai așa de curios altădată - vă Încredințez, spuneam, că este prezent printre noi cel care ar putea să ne-o mărturisească. Ardenti!“ Colonelul Ardenti - cu siguranță, el, cu Înfățișarea-i obișnuită de corb, deși cam senilizat - Își făcu loc prin asistență și Înaintă până În fața a ceea ce trebuia să fie tribunalul său, ținut la distanță de Pendulul ce trasa un spațiu interzis trecerii. „De când nu ne-am văzut, frate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nimfe. CÎnd era singur, folosea cuțitul din os pentru a sculpta bastoane. CÎnd se simțea singur, cînta din fluier și nimfele apăreau, uneori cele trei dintîi, alteori - altele. După mult timp, plictisit, a Început să rătăcească, ucigînd noi animale, schimbîndu-și Înfățișarea, sculptînd noi toiege din lemn și os, dar ținînd mereu aproape prima fluierișcă, primul toiag și primele coarne. În timp, primul fluier și primul toiag au căpătat tot soiul de puteri. Puteau atrage către ele creaturi fel de fel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
blond, cîrlionțat. Rareori se Întîmpla ca interesele lor să conveargă În același loc și Wakefield s-a simțit bine pînă cînd cutia pe care pusese ochii a fost apucată de o mînă. MÎna era atașată de Anton, un tînăr cu Înfățișare nevinovată, cu niște ochi de un albastru spălăcit și cu păr blond cîrlionțat, semănînd neașteptat dar, avea să se dovedească, semnificativ cu păpușa pe care o voia Mariana. Anton știa ce era cu cutia aceea; văzuse una exact la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Moira, conducând-o într-o cămăruță laterală, nu se poate gândi decât la un singur lucru odată. Fran se trezi în fața unui pat cu suporturi de metal, înconjurat de o desfășurare impresionantă de monitoare. Moira luă un ac cu o înfățișare fioroasă și îl atașă la ceva care semăna cu un fier de ondulat părul. — Aceasta e sonda pe care-o introducem pentru colectarea de ovule. Folosim un prezervativ, desigur. Sincer, consumăm mai multe prezervative decât Warren Beatty în secția asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
focului îi punea în evidență deopotrivă aurul mat a părului și ridurile adânci de pe obraji, care dădeau o notă de imperfecțiune și umanitate, ce o înduioșă nespus pe Fran, trăsăturilor lui desăvârșite. Îi plăcea faptul că nu făcea paradă de înfățișarea sa, că părea chiar puțin stânjenit de ea, ca și cum ar fi fost mai degrabă o povară decât o binecuvântare. — Laurence, bună. El tresări, gata să-și verse băutura. — Fran. Cât pe-aci să fac risipă de Macallan. Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
vând ziarul. Dacă e neapărat nevoie să mă internezi undeva, găsește un loc mai ieftin. Fran ar putea să aibă proprii ei copii cărora să vrea să le lase moștenire ziarul. Fran tresări. Oare ghicise că era însărcinată? Chipul ei, înfățișarea ei aveau ceva diferit sau afecțiunea profundă care-i unea îi permitea să simtă orice schimbare din interiorul ei? — Te rog, Phyllis, nu ți-am cerut multe. Las-o pe Franny să-și pună în practică ideea. Dacă planul eșuează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
privirea. Combinația extraordinară de frumusețe și vulnerabilitate proprie lui Carrie, calități la care putea recurge la comandă, era chiar și după atâta timp o armă periculoasă. Cu Carrie era nespus de ușor să uiți de substanța acidă care fierbea sub înfățișarea de marmură, chiar și după ce te arseseși o dată. Încercă să regăsească sentimentul de furie care îl ținuse la suprafață, care îl ajutase să nu-și piardă mințile, dar era prea departe în urmă. Am o surpriză pentru tine. În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
zise Fran, simțind că i se pune un junghi în piept, de parcă un instructor dement de shiatsu i-ar fi apăsat toracele, e o mireasă. Eu. Henrietta îi luă roata din mână și i-o întinse unei vânzătoare cu o înfățișare impecabilă, care n-ar fi putut fi mai șocată nici dacă i s-ar fi dat SIDA. Apoi o conduse pe Fran până la mica toaletă pentru femei, să-și spele murdăria de pe mâini. În sfârșit, rochia i se puse dinainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o șezătoare a Societății Scriitorilor Români”; în volum: „Ritmuri pentru nunțile necesare“), „William Wilson și cele 1000 (o mie) de fețe ale lui“ (în volum: „Falduri pentru William Wilson“), „În plan“ (în volum: „Mod“), „Lemn sfînt“, „Uvedenrode“, „Toaletă“ (în volum: „Înfățișare“), „Curcanii“ (în volum: „Izbăvită ardere“), „Epitalam“ (în volum: „Aura“), „Fund biblic“ (în volum: „Poartă“), „Treime“ (în volum: „Edict“) ș.a..Aceastea sînt tipărite în versiuni mai mult sau mai puțin apropiate de cea edită. În general, versiunile din Contimporanul sînt mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
construirea unei tradiții refuzate de o istorie discontinuă. Lamento-ul din „Blestemul locului“ cedează în favoarea optimismului vizionar, întîlnind - peste timp - reprezentările geo-politice ale neoconservatorilor americani din anii 2000 despre „vechea” și „noua” Europă: „Sîntem asemenea americanilor și civilizația noastră are înfățișarea unei emigrații pe pămînturile, totuși, strămoșești. Munca de construcție pe care o vom încredința, de-abia, spre conservare altora, celor ce se vor mîndri cu patriotismul superior al lui Renan, de-abia începe. (...)Vom fi slăviții și sfinții secolelor următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Florența și sala românească, Alberto Marco scrie «prezența de azi a României constituie un vădit progres față de participarea din 1922 atît prin numărul editorilor expozanți, cît și prin calitatea materialului expus». Găsește apoi că expoziția românească se prezintă sub o înfățișare individuală proprie. «Scoarțele basarabene complectînd podoaba sălii dau o imagine de drumul parcurs de ornamentația grafică română dela inspirația ei populară la starea ei de azi»”. Relațiile privilegiate ale Contimporanului cu avangarda belgiană sînt ilustrate inclusiv prin semnalarea ecourilor „expoziționale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cehoslovaci. Numărul al doilea aduce proiectul și modelele unui pod în beton armat, o soluție nouă constructivă antiarhitectonică de-a dreptul impresionantă, după proiectul Farsky-Kroha. Apoi planul și vederile unei case din Meslice de Adolf Liebscher, care în plan și înfățișare amintește încă de școala germană, în detalii însă rămîne pură și deplin convingătoare. Interesante soluții urbaniste ne prezintă Jiri Kroha. Articole semnate de Karel Teige, V. Burian, Schmeisel, Blumm. Plastică nouă de Prohazka, Toyen și I. Styrsky”. Numărul 75 conține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
saliva îngrozitor, iar modul în care înșfăca mâncarea era de-a dreptul dezgustător. Avea fața ca de maimuță, iar cât despre maniere... Mai degrabă găseai un pește într-un copac decât să-i afli lui vreo asemănare cu Napoleon în înfățișare sau comportament. Dacă lumea ar fi rămas neschimbată din timpurile lui Napoleon încoace, atunci descendentul lui de azi s-ar numi Contele Gaston de Bonaparte. Tomoe încerca să și-l imagineze la Palatul Versailles, cu candelabrele lui sclipitoare, sărutând reverențios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
a dispărut iar pe străzi, târându-și picioarele obosite. — Kobayashi? Sunt cel puțin o sută de Kobayashi în Yamagata, i-a spus polițistul mai în vârstă, privindu-l uimit pe Gaston. Dar nu mai stați acolo în ploaie. Poftiți înăuntru. Înfățișarea lui Gaston i-a stârnit, probabil, milă. Polițistul cel amabil sorbea un ceai călduț, dintr-o ceșcuță crăpată. A deschis sertarul și a scos o cutie din aluminiu cu murături. A pus-o în fața lui Gaston. Nu vreți să mâncați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]