5,677 matches
-
era să cadă iar, Prodan și-a băgat mâna în gură, am văzut că degetele-i erau pline de sânge, iar briceagul ia-l de unde nu-i, abia când Prodan s-a întors către mine, am observat că briceagul se-nfipsese într-unul din pliurile burdufului, și atunci mi-am dat seama pe loc ce se-ntâmplase, lama briceagului se închisese peste degetele lui Prodan, rănindu-l, iar când nea Miki s-a aplecat în față, atunci s-a înfipt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
se-nfipsese într-unul din pliurile burdufului, și atunci mi-am dat seama pe loc ce se-ntâmplase, lama briceagului se închisese peste degetele lui Prodan, rănindu-l, iar când nea Miki s-a aplecat în față, atunci s-a înfipt în acordeon, se pare că așa s-a întâmplat, între timp nea Miki și-a luat damigeana, s-a târât în patru labe până la potecă, unde s-a ridicat și, fără baston, a luat-o spre blocuri, mergea repede, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am suflat cuiva o vorbă despre ce-am văzut, atunci mă snopește-n bătaie, iar eu i-am zis, e-n regulă, n-am să suflu nici un cuvânt, și atunci Prodan, dându-și jos acordeonul de pe umăr, a observat briceagul înfipt în el, a tras o înjurătură, a scos apoi briceagul și s-a ridicat în picioare, bastonul alb al lui nea Miki zăcea acolo, lângă bancă, s-a aplecat, l-a ridicat, apoi s-a așezat din nou lângă mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ce-i acolo, ce-ai văzut?, și atunci Puiu și-a făcut cruce, spunând că Frunză ăștia nu știu de glumă, ăștia chiar au omorât pe cineva, a văzut el limpede că-n fața postului de observație e o lance înfiptă în pământ, cu un cap însângerat de copil în vârf, și atunci i-am spus că nu cred, și pe mine să nu mă prostească, dar Puiu mi-a zis, dacă nu cred, să mă uit și eu, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Puiu mi-a zis, dacă nu cred, să mă uit și eu, m-am sprijinit deci și eu pe un genunchi și m-am uitat și am văzut cum deasupra miradorului dădeau târcoale porumbei și, într-adevăr, în pământ era înfiptă o lance, doar că nu se vedea ce avea în vârf, pentru că un sac de plastic, de la îngrășăminte, era tras peste acel ceva și, legat în partea de jos, nici forma nu i se distingea prea bine, dar retrăgându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-o și a decretat că de-acum le aparține lor, iar Prodan să zică mulțam că nu l-au împuns în burtă, rana de la umăr e un fleac, se vindecă într-o săptămână, pentru că frate-su nu i l-a înfipt prea adânc, doar cât să-l adulmece, apoi a început să bată mingea, spunând că asta e, iar dacă nu ne convine, atunci n-avem decât să ne luptăm cu ei, ne vor trimite o declarație de război în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
e făcut special ca să se prelingă sângele pe-acolo, iar dacă nu-i respectăm ordinele întocmai, atunci să nu ne mirăm dacă o să vedem propriul nostru sânge curgând pe acolo, și că jură cu mâna pe inimă că ne-o înfige în burtă, cu propria-i mână, iar după aceea poate că ne și scalpează, și atunci, auzind toate astea, nici eu, nici Puiu n-am mai zis nimic, iar Prodan ne-a întrebat din nou dacă am priceput, și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vreo zece metri, arcașii, suflătoare n-am văzut la nimeni, și cu toții au început să tragă, ne-am aruncat repede pe burtă și am început să înaintăm târâș, în timp ce pietrele de praștie vâjâiau în jurul nostru, am găsit și două săgeți înfipte în pământ, am scos una, era o săgeată obișnuită, cu o pană și un cui în vârf, inofensiv, însă dacă te-ar fi nimerit în cap, te-ar fi putut lovi zdravăn, am auzit că toată lumea striga aiurea, unii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
foarte aproape de marginea lanului, m-am pus pe burtă, s-a apropiat și Puiu, punându-se pe burtă și el, ei, și când ne-am uitat din nou și am văzut postul de observație și, în fața lui, capul de copil înfipt în lance, atunci ni s-a făcut și mai sete, și Puiu a spus că lui nu-i mai pasă, el se-ntoarce după plosca lui, pentru că de la tâmpenia asta de vopsea are o amăreală în gură, dar nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dar, ajungând lângă ea, n-am rezistat, am tras cu ochiul și am văzut că mânerul era plin de sânge, se vedea că și în punga de plastic se adunase sânge cam cât lățimea unei palme, dar ce anume era înfipt în vârful lancei nu se vedea, și nici n-am vrut să mă uit ca lumea, am preferat să-mi întorc capul, pentru că-mi era teamă că n-o să mai am curaj să mă cațăr pe postul de observație, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trag palma de pe scândură pentru că, cine știe, cuțitul ar putea aluneca, iar Remus n-a zis nimic, a apucat numai mânerul cuțitului, l-a scos din scândură și a început să mi-l joace printre degete, auzeam cum lama se înfige în lemn, pocnind, iar când Remus o scotea, de fiecare dată scândura trosnea, pocnet-trosnet, pocnet-trosnet, m-am uitat la mâinile mele, așa, răsfirate, degetele-mi păreau foarte subțiri, însă eu mă gândeam că totuși nu-s destul de subțiri fiindcă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bai, atunci trebuie să zic numai că-i destul și că mă predau, și în clipa aia cuțitul din mâna lui frate-su are să se oprească și eu o să fiu liber să plec, iar eu m-am gândit la lancea înfiptă în pământ și la sângele care se prelingea din sacul de plastic, și știam că de-acum pentru mine e totuna, și atunci am spus că cinstit ar fi dacă și Romulus și-ar pune palma lângă a mea, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
zis că nu-i adevărat, nu sunt, și m-am uitat în jos la mâna mea, iar mâna lui Remus ajunsese să se miște atât de repede încât nici nu se mai distingea clar între care două degete ale mele înfigea cuțitul, pocnetele și trosnetele păreau un singur sunet, scândura vibra grozav sub palmă, era de parcă simultan, pe toate degetele, aș fi simțit răcoarea lamei, de parcă mi-aș fi pus o mănușă de fier, mare și care vibra, simțeam că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
era Prodan, cu tricoul legat peste nas și gură, cu suflătoarea lui ca o mitralieră, îndreptată spre-nainte, alerga spre frații Frunză, am văzut că are baioneta prinsă de capătul celui mai lung tub Bergmann, am crezut că o s-o înfigă în spatele lui Remus, dar în loc de asta Prodan s-a aruncat pe-o parte, punându-i piedică lui Remus care a căzut, Romulus a căzut și el de pe spatele lui Remus, rostogolindu-se în grâu, iar eu mi-am dus mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
de salivă neagră i se prelingea din gură, și atunci taică-su a mai ridicat o dată mâna, iar Prodan a făcut un pas înapoi și i-a cerut iertare, se vedea că acuși-acuși leșină, baioneta îi scăpase jos și se înfipsese în pământ, la picioarele lui, uitându-mă mai bine, am văzut că lama era plină de sânge, a văzut pesemne și tatăl lui Prodan, căci s-a aplecat, a smuls-o din pământ, a șters-o de una din mânecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vrea și el să stea puțin acolo, sub umbrelă, așa cum obișnuia și taică-su să stea, apoi să ne apucăm să scoatem lucrurile din baracă, să vadă el ce i-a lăsat bătrânul moștenire. Ne-a fost destul de greu să înfigem umbrela în pământul argilos, iar când am reușit, n-am putut s-o fixăm să stea deschisă, s-a tot strâns de vreo trei ori, la care unul dintre câini s-a ridicat pe labele dinapoi, începând să latre gros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
bucăți mari de lemne. Caporalul a scos de sub baracă un ceaun înnegrit de funingine, a turnat în el vreo doi litri de apă din găleată, aruncând restul pe jos, apoi a răsturnat găleata, a scos din buzunar un briceag, a înfipt de vreo trei ori lama cuțitului în fundul găleții, a umplut găleata pe jumătate cu mangal, a așezat-o peste gura borcanului și a umplut-o cu spirt verde, prin găurile de pe fundul găleții a început să picure încet spirtul filtrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că n-am îndrăznit s-o contrazic, așa c-am scos binișor farfuriile și lingurițele și le-am aranjat, una punând-o în fața copilului și una în dreptul locului meu de la masă, unde m-am așezat pe urmă, în timp ce mama a înfipt o lumânare în vârful tunelului, acolo unde era scrisă, cu ciocolată, cifra doisprezece, și a aprins-o, spunând că, de fapt și de drept, ar trebui să fie douăsprezece lumânări, dar că acum, simbolic, ajunge și una, iar eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pună el cu botu’ pe labe, să se-nvețe minte. Și cum stătea acolo și striga, fața-i ciupită de vărsat semăna cu o lavă de ceară galbenă, bolborositoare, era mai mult straniu decât înspăimântător, ei, și atunci Csákány a înfipt țeava de fier în pământ, ca pe-o lance, și le-a spus să-ndrăznească numai să se-apropie, că au și luat-o pe coajă, să bage bine la țeastă, el nu-i fitecine, a-nvățat să se bată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
metri jumate, am vrut să sar și eu, dar Csákány mi-a spus s-o iau mai bine pe trepte, cât sunt de tolomac, mă mai lovesc, și atunci, uitându-mă în jos, am observat niște bare de mașină ruginite, înfipte în peretele șanțului, în felul unor trepte pe care se putea coborî cu ușurință. Am și coborât, Csákány a aruncat țeava și barosul peste o grămadă de unelte ruginite, apoi a luat o stropitoare de tinichea, s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
am mai zis nimic, am rămas stând acolo, cu sticla spartă în mână, uitându-mă la o inariță verde prin ciorapul de nylon întins peste o rachetă de tenis, care-i închidea adăpostul, se ținea cu gheruțele de o cracă înfiptă în perete, și picioarele îi erau complet verzi și foarte-foarte subțiri, și atunci Csákány mi-a luat sticla din mână, spunându-mi că acum și-au primit porția de apă, acum să mergem, să ne așezăm, că atâta vreme cât stăm prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să frământe bulgărele, murmurând un fel de incantație, din care prindeam doar câte-o vorbă, modelând din noroi o siluetă de formă umană. Era asemenea păpușilor de cârpă, cu mâini și picioare abia schițate, când a fost gata, i-a înfipt în spate aripile de pasăre, preschimbând-o într-un înger de noroi, hidos, s-a dus pe urmă la peretele din spate, a scos dintr-o ladă de unelte o lanternă și o oglindă mică pentru bărbierit, a așezat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cunoșteam pe de rost ceea ce a fost terenul de joacă al copilăriei mele, nu m-am putut Împiedica să nu simt că mi se taie respirația cînd am văzut Înălțîndu-se În fața mea menhirii de la Ty Kern. Șase uriași din granit Înfipți În semicerc În jurul unui dolmen, Întorși spre larg, și despre care legenda spunea că atunci cînd luna e În creștere, Încă se mai Înroșeau de sîngele jefuitorilor de corăbii. Am privit monoliții unul cîte unul; soarele de iunie le dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Lucas, implacabil. Toate astea fără să fi părăsit cafeneaua din port, unde sora dumitale și cîțiva din cei care sînt stîlpii barului sînt gata să jure că te-au văzut. Trebuie să spun că nu-ți pierzi nicidecum nordul. Își Înfipse privirea În aceea a skipperului. - Dă-mi voie să ghicesc, Bréhat... Ți-a făgăduit cumva Marie că te va urma de Îndată ce va primi asigurări În legătură cu soarta nepotului ei? Christian Își Îndreptă țigara de foi În direcția polițistului. - Ascultă-mă, cretinule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În 1960 și paginile smulse din registrul bătrînului doctor Pérec? Yvonne Îl fulgeră cu privirea. - Asta nu privește nicidecum poliția. - Dar nu tăgăduiți legătura. Așadar e un răspuns. Fersen se Îndepărtă, lăsînd-o pe fosta brutăreasă să-și Închipuie cum Îi Înfige pe tăcute un cuțit În spate. Gwen, ajungînd lîngă maică-sa, văzu limpede că aceasta era furioasă. - Ce voia de la tine? - Nimic. Mă Întorc pe jos. Am nevoie de aer. Yvonne se Îndepărtă cu pași mari, simțind În urmă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]