4,343 matches
-
într-adevăr, o priveliște care îți cam dădea fiori și îți cam făcea părul măciucă: zăpada răscolită și tăvălită, cu bălți de sânge și urme de vomă pe ea, și printre toate acestea cizmele militarilor, mânjite și ele cu sânge înghețat și azvârlite care încotro, ca după o hârjoană de copii. Asta nu era treabă curată! Mirosea a sabotaj, bodogănise șeful milițienilor, un plutonier major gras și fălcos, care stătea să plesnească în mantaua lui cu guler de blană, uitându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
dăruiesc iubire Și să o port întruna în priviri. Ghiocelul Trecu și iarna cea târzie Cu viscolul ce-o însoțea Și cu zăpada argintie Ce tot pamântu-nvăluia. Și iată! Apăru de-odată Un ghiocel cu cap plăpând Ce de sub neaua înghețată Se zbătu singur, tremurând. Iar blândul soare vrând să-i vie În ajutor, îl ocoli Și îi trimise o solie O rază spre a-l încălzi. Și-atuncea floarea cea plăpândă Plecase căpșoru-n jos Și plină de recunoștință Îi spuse
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
muncă copiii și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta le zâmbea cu gura până la urechi. S-au simpatizat de la prima vedere. Pentru că soarele se retrăgea obosit, în palatele sale, cei doi copii au pornit și ei înghețați și flămânzi spre casele lor. Omul de zăpadă le simțea deja lipsa, dar oboseala l-a doborât. A căzut într-un somn adânc, visând fericit la a doua zi din viața sa. Doar luna mai veghea somnul său liniștit. A
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi deschise doar dacă copilul va fi în stare să treacă peste toate obstacolele dificile ale acestei perioade. De îndată ce toate lacătele vor fi deschise, copilul va putea păși Pragul Adolescenței, iar aici va fi lovit de un vânt puternic și înghețat, iar în cele din urmă, se va întâlni cu realitatea și va deveni matur. Din, momentul în care va bate la Ușa Adolescenței, va intra într-o lume necunoscută, iar stăpâna acestei lumi îl va înfășura ușor într-un sac
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trăind apoi fericiți până la adânci și albe bătrâneți Paraschiv Iuliana, clasa a V-a Școala Gimnazială Nr.7 Petroșani Hunedoara profesor coordonator Gherlan Monteola Școala mea în cuvinte și culori Iarna, când fluturi albi se lasă din văzduh peste pământul înghețat, primăvara, când copacii se îmbracă în haine de sărbătoare, vara, când pământul își etalează elegant lanurile de grâne aurii sau toamna, când frunzele arămii dansează cu ploaia pe muzica vântului, în orice anotimp școala mea este alături de noi, elevii, alături de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ale căsuței bunicilor, ca pe un joc. Atâtea dimineți! Atâtea dimineți copilărești! Și într-o clipă toți anii din urmă s-au acoperit de lanul de aur al florilor. Într-o lume lipsită de emoție sau sensibilitate, într-un univers înghețat, sufletul de copil dezgheață sufletele semenilor lui. Adolescent fiind nu înțelegi totuși că încă nu ai mintea unei persoane trecute prin viață. Acum, începe adevărata viață a acestui copil, noi drumuri i se deschid, noi oportunități i se ivesc. Dar
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
-i mărturisească pînă la urmă că se afla afară din casă noaptea trecută, și de ce. Fie și numai gîndindu-se, Îl trecură fiorii și dădu la o parte cu un aer dezgustat albușul vîscos care se Întărea. * * * Sala restaurantului avea aerul Înghețat al unui loc În care trebuia să se țină o sărbătoare care nu s-a mai petrecut. Loïc dădu brusc la o parte ceașca de cafea de pe bar, vizibil pradă unei intense stupefacții, și o privi atent pe Jeanne, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îngrijorată În care o Învăluia Fersen pentru a pricepe că o nouă dramă Îndoliase insula. Nu avură decît să vadă limuzina castelului și pe Jeanne coborînd din mașină susținută de Pierre-Marie și de Armelle, pentru a Înțelege. Într-o tăcere Înghețată și reculeasă, pe care o despica doar țipătul strident al pescărușilor, năvodul fu adus la un metru deasupra cheiului și deschis, eliberînd o cascadă de sardine care căzură cu un zgomot surd În reflexe argintii, În timp ce pescarii, cu chipul Întunecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că aș putea pune capăt tuturor acestor crime? Vocea era posacă, aproape lipsită de culoare. - Ce pretenție! - O să punem capăt, Îți dau cuvîntul meu. Cu inima strînsă În fața suferinței tăcute a tinerei femei, Își puse mîna peste mîna ei. Era Înghețată. Sensibilă la acel contact care o aducea Înapoi la o realitate pe care o refuza, Marie Își trase mîna. Fără bruschețea care Însoțește revolta și pe care Lucas oricum ar fi preferat-o În locul resemnării care aducea a depresie. - Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
plecare, am primit rezultatul. E o tehnică sofisticată, dar principiul e simplu. - Ryan congela sîngele victimelor lui? - În tipare avînd formele simbolurilor adînc săpate pe menhiri. Probabil că-l Însărcinase pe Morineau să ia amprente cu mult timp Înainte. Bucățile Înghețate, acoperite cu pulbere de granit, aderau la crestăturile simbolurilor, apoi se topeau Încet odată cu primele raze de soare. Îi Întinse din nou Mariei Înghețata care se scurgea, dar ea se Întoarse cu o strîmbătură de dezgust. - Toate astea rămîn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
încât dau senzația unei pelicule derulate cu încetinitorul. Mănâncă numai de trei ori într-o săptămână și sunt capabile să facă continuu dragoste pe durata a câtorva zile, ca și cum timpul lor în raport cu cel al nostru s-ar dilata. Ochiul lor înghețat te poate privi cu orele, fără nicio tresărire; nemișcarea lor predispune la liniște, reflectare și introspecție. Dacă vei fi urmărind cu orele o țestoasă, vei realiza acel sentiment al transcenderii timpului. Dintotdeauna broasca țestoasă a însemnat longevitate și legătura dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
iarbă, căpătau curaj pe măsură ce se întîlneau unele cu altele, unindu-și forțele; uite-așa, întreaga pădure era acoperită de zăpadă și de ape. Pe întuneric, Lupino avea să înainteze greu. Vroia să evite cît putea de mult contactul cu apa înghețată. Asta i-ar fi îngreunat călătoria, și avînd în vedere că nu se grăbea nicăieri, atîta vreme cît, de fapt, nici nu știa încotro se îndreaptă, nu exista motiv să nu fie atent la toate amănuntele. Avea emoții Lupino. Se
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
constructori din Italia septentrională. Și, pe deasupra, În felul acela oribil. Ce se va Întâmpla, oare, atunci când confrații săi vor descoperi totul? Dacă aceștia erau implicați, trebuia să se pregătească pentru ce era mai rău. I se părea că un vânt Înghețat măturase dintr-o dată aerul sufocant din biserică. — Un constructor..., șopti. — Da, un arhitect, preciză Bargello. Și, de asemenea, un mare mozaicar. El era cel Însărcinat să conducă lucrările de restaurare a bisericii... Cum crezi că a fost ucis? Dante nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putut spune cum ajunsese la fântâna construită din blocuri cenușii, străjuită de resturile unei statui romane. Peste secole, corodarea și neglijența atacaseră chipul femeii din marmură, transformându-l Într-o mască Înspăimântătoare. Se aplecă să bea o gură de apă Înghețată. Apoi șezu o clipă pe margine, pentru a-și recăpăta suflarea. Chiar și aici, moartea pândea pe la spate, ca o prezență ticăloasă, mângâindu-l cu privirea ei oarbă. Ce idee bizară, o prăvălie de leacuri Într-un asemenea loc. Ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pleoapele Meduzei, desfigurate de lepră, Începură Încetișor să se ridice, În timp ce un urlet Înfricoșător sfâșia tăcerea, izbindu-i În creieri ca o lovitură de mai. 2 16 iunie, pe la ceasul al nouălea Dante se deșteptă tresărind, acoperit de o sudoare Înghețată. Ecoul strigătului răsuna Încă Între zidurile camerei. Lumina orbitoare din vis lăsase locul strălucirii soarelui, acum sus pe cer. Se ridică Împleticindu-se, cu mintea Încă răvășită. Apoi Își luă capul În mâini, Încercând să se clatine. I se păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Perugia și fumul Înecăcios din cârciumă. Se Întinse la loc, cu privirea ațintită pe grinzile tavanului, Încercând să Își stăvilească amețeala. Camera se rotea de jur Împrejur, precum veșmintele Antiliei. Strânse tare din pleoape, pentru a șterge străfulgerările de lumină Înghețată care Îi Împungeau creierul, În timp ce greața i se domolea. În cele din urmă, se ridică precaut. Trebuia să iasă și să Își recapete controlul de sine. Se blestema pentru că fusese atât de neprevăzător: un prior al Comunei Florenței ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Siena am Învățat cu totul alte lecții! Trei doamne-n jurul inimii veniră... la fel ca În cazul dumitale. Și m-au luminat. — Cine ar fi acestea, În cazul dumitale? — Femeia, cârciuma și zarul. Dante Îl țintui cu o privire Înghețată, pe care celălalt o susținu impasibil. — Zarul e bărbătesc, Îi replică. — Câtă vreme nu Îl corijezi cu ceva plumb. După aceea, devine femeiesc și el și, ca o femeie, se pleacă dinaintea poruncilor stăpânului ei. Știi, Cecco, ce m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cu un bărbat despuiat. Pe partea anterioară a capului era schițat un chip grosolan: doi ochi larg deschiși, cavitățile negre ale nărilor și o gură plină de dinți În ceva ce putea fi un zâmbet, un rânjet ori un strigăt Înghețat. Păpușa era singura ființă vie de pe scenă Îmbrăcată Într-o haină obișnuită de lucru. La stânga sa, țopăia și zbiera un mic grup de actori costumați cu niște tunici țipătoare, cu fețele ascunse Îndărătul unor măști grotești și Înarmați cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
bătea În alb. — Acela e Raiul, messere! se simți Îndatorat să-l lămurească omul, care Îl urmărise Încotro privise. Vezi drumul astrelor? Cercurile? Părea foarte satisfăcut să poată ajuta un prior să interpreteze complexitatea scenei. Dante Îi azvârli o privire Înghețată. — Și pentru ce e o floare În centrul cercurilor? — Asta-i bună... Acolo e Dumnezeu. Iaca de ce! Și de ce o floare? — Și de ce nu? pufni celălalt. Dante se uită În altă parte, deranjat de a asemenea insistență. Se gândea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
În zidul de cărămizi care Îi Închidea calea de fugă dinspre partea dreaptă. Sări Înăuntru, sperând ca urmăritorii să treacă mai departe. Pitulat În umbră, cu inima cât un purice, auzi zăngănitul de fier cum se Îndepărta, În timp ce o sudoare Înghețată, În ciuda căldurii de vară, Îi cobora pe grumaz. Junghiul din șold Îl Încovoia. Speră că secera morții Îl cruțase și rămase nemișcat, temându-se că va auzi din nou ropotul pașilor și strigătele. Mai devreme sau mai târziu, pungașii aceia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
la frig, la vântul tăios, la aceste podișuri polare, semănate cu morene. Visase palmieri și întinderi moi de nisip. Acum vedea că se înșelase și că pretutindeni în deșert domnește piatra, numai piatra, atât în cer, unde sălășluia, scrâșnitoare și înghețată, o pulbere de piatră, cât și pe pământ, unde, printre grămezi de piatră, creșteau doar ierburi uscate. Dintr-o dată mașina se opri. Șoferul, fără să se adreseze cuiva anume, rosti câteva vorbe în'limba aceea pe care Janine o auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
el. Janine nu răspunse nimic. Ura aroganța stupidă a acelui arab și se simți dintr-o dată nefericită, voia să plece de aici, se gândea la micul ei apartament. O descuraja gândul că trebuie să se întoarcă la hotel, în camera înghețată. Deodată își aminti că patronul o sfătuise să se urce pe terasa fortului, de unde se vedea deșertul. Îi spuse asta lui Marcel, adăugând că pot lăsa geamantanul la hotel. Dar Marcel era obosit, voia să doarmă puțin înainte de cină. - Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
a stat în loc și că, din clipa aceea, nici un om nu va îmbătrâni și nu va muri. Pretutindeni, viața se oprise. Doar în inima ei cineva plângea, de tristețe și de uimire. Dar lumina își reluă mișcarea, soarele, limpede și înghețat, coborî, înroșind puțin zarea la apus, în timp ce la răsărit se îngroșa un val cenușiu, stând să se surpe încet peste întinderea nemărginită. Un câine urlă, și lătratul lui îndepărtat se înălță în aerul care se răcise. Janine își dădu dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care nu-i vorbea decât de oboseala lui, în timp ce ea însăși se lupta fără vlagă cu fierbințeala ce-i cuprinsese trupul. Se târî apoi până la pat, urmată curând de Marcel, și stinse lumina fără să-l mai întrebe. Camera era înghețată. Janine simțea cum o năpădește frigul, pe măsură ce febra urca. Respira'greu, sângele îi zvâcnea în vine, dar nu izbutea să se încălzească; o teamă neștiută creștea în ea. Se răsucea pe toate părțile în patul vechi de fier care trosnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Deschise, în cele din urmă, și se strecură afară, închizând ușa la loc cu aceeași grijă. Cu obrazul lipit de lemn, așteptă. După o clipă ajunse la ea, îndepărtată, respirația lui Marcel. Se răsuci pe călcâie, primi în față aerul înghețat al nopții, și începu să alerge de-a lungul galeriei. Poarta hotelului era închisă. În timp ce se străduia să deschidă zăvorul, paznicul de noapte se ivi, cu fața obosită, în capul scării, rostind câteva cuvinte în arabă. - Mă întorc îndată, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]