8,846 matches
-
doar o pată răcoroasă sub cerul deschis de apropierea lunii. Ea se ascunde încă în spatele dealurilor... Mă întreb din nou: „Oare cum am ajuns aici?” Cum poti ști ce cotitură a drumului să alegi? Care ramificație? Care scurtătură? Când poartă îngustă duce spre glorie și faima, si cand spre eșec? Când calea, îngustă că un tăiș de cuțit, nu se dovedește a fi doar un drum înfundat? Sigur, crezi și speri că ai o Călăuza - crezi în acea Călăuza! - dar dacă
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
ascunde încă în spatele dealurilor... Mă întreb din nou: „Oare cum am ajuns aici?” Cum poti ști ce cotitură a drumului să alegi? Care ramificație? Care scurtătură? Când poartă îngustă duce spre glorie și faima, si cand spre eșec? Când calea, îngustă că un tăiș de cuțit, nu se dovedește a fi doar un drum înfundat? Sigur, crezi și speri că ai o Călăuza - crezi în acea Călăuza! - dar dacă ea se dovedeste doar o amăgire creată de Dușman? Fâșia de nisip
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
vor ajunge să trăiască bine pe lumea cealaltă În Rai, iar cei bogați (adică cei care ne manipulează prostia de a-i crede) vor fi aruncați În focurile veșnice ale Iadului! Hai să fim serioși! Numai un om cu mintea Îngustă mai poate crede asemenea tîmpenii. E clar că nu toți putem fi bogați și ca să poată fi În continuare unii bogați și alții nu, e bine ca prostimea să știe că cei săraci și credincioși vor fi fericiți pe lumea
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
a răsucit Într-un mic vîrtej, risipindu-se apoi, cînd ușa s-a Închis la loc. Ann, dezbrăcată, cu mîinile pe sîni, nu pentru a-i acoperi, ci parcă pentru a-i sălta puțin, era În fața lui Thomas, În spațiul Îngust, la mai puțin de un pas. Uluit, bărbatul a Încercat să-și acopere goliciunea, de mult nu mai Încercase un asemenea simțămînt de pudoare; a vrut să se strecoare pe lîngă Ann, dar aceasta l-a Împiedicat, Întinzînd brațele cruce
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
a demarat puternic, pierzându-se în noapte după prima curbă. Iustin a încercat să frâneze și, instinctiv, a virat puternic spre dreapta pentru a evita tamponarea. A fost manevra care l-a scos din decor, spațiul pe șosea fiind prea îngust. Mașina a perforat malul de zăpadă și, Marian Malciu după zgomotul puternic auzit, a lovit glisiera, îndoind-o sau desprinzând-o de un stâlp, după care s-a răsturnat în hăul adânc pierdut în întuneric. Lucid fiind, a mai apucat
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
întrebări. Dorea să înțeleagă singură și să povestească la Craiova cât de bine este organizată activitatea în capitală, convinsă fiind că așa se procedează în toate situațiile. Rezerva destinată pentru Iustin era încăpătoare și avea, în plus, un pat obișnuit, îngust, la peretele opus ușii de intrare. „Acesta este pentru însoțitoare, adică pentru tine”, a atenționat-o Eugen pe Iulia printr-un semn cât se poate de explicativ. La ora 11.00 punct, a intrat în această încăpere o tânără de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fi aranjat cu migală și mi-ar fi spus „vino să vezi ce-a ieșit”. apartamentul era un fel de duplex imens, dispunea de un etaj cu balcon și de un parter. De pe balcon am putut admira o străduță pietonală îngustă, era ca și cum apartamentul s-ar fi situat în centrul istoric al unui oraș plin de viață. La un moment dat a început să bată vîntul și am început să adun de pe balcon tot felul de cearceafuri fine și de cămăși
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Domnișoara ri recurgea uneori la cuvintele avînd semnificații mult prea subtile pentru mine, de o ambiguitate care îmi provoca un fel de amețeală. Conversațiile mele cu Domnișoara ri îmi dădeau deseori această senzație, că mă aflam gol pe o punte îngustă deasupra unui abis... Uneori, cînd se întîmpla să luăm liftul împreună, Domnișoara ri îmi arunca o privire plină de reproș. „m-ați locuit în lift”, spunea ea după ce ieșeam din el, iar eu nu aveam cum să o contrazic. De
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
visul avea niște elipse, Victor se văzu într-o nouă secvență, în fața a cinci cutii poștale fixate pe stîlpi de lemn, aliniate ca niște păsări răbdătoare chiar la încrucișarea șoselei cu ceea ce părea un drum secundar, neasfaltat și mult mai îngust. — Undeva trebuie să fie niște case. Un ranch. sau chiar mai multe, spuse fata. — s-ar putea, răspunse Victor. numai că nu putem merge zece mile pe jos. — Și ce facem atunci ? întrebă din nou fata, fără nicio teamă în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mare grijă, un pachețel învelit în jurnal. Nu mult după aceea, Otilia strigă tare din casă pe Felix, poftindu-l la masă. Sufrageria, văzută ziua, era o încăpere tot așa de înaltă ca toate odăile de jos, părând din cauza înălțimii îngustă, deși în realitate era destul de largă. Mobila era greoaie, de nuc, cu ciubucuri fantastice și mari ca niște bombe, iar prin geamul bufetului se ghicea o dezordine generală. Moș Costache, Otilia și Felix se așezară la trei din laturile mesei
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe stânga roata și reapropiindu-se treptat de drumul bătătorit de căruțe. Brișca sări deodată, lovindu-se de un mal, căzu într-o albie și se ridică iar pe câmp. Dăduse de pârâu. Nu era decât o șerpuire de șanț mai îngust sau mai lat, în care prezența apei era dovedită doar de noroiul gros mai peste tot și de mici băltoace verzui. Un miros de lintiță trăda un ochi de apă cu broaște. - A secat de tot pârâul, observă moșierul, nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
dibui pe Iorgu, care, jubilând, se precipită spre ușă, urmărit de Felix, și găsi pe bătrân în marginea trotuarului, mâncând alune americane. - Coane Costache, te voi binecuvânta toată viața pedumneata și pe nepotul dumitale! Restauratorul îi împinse într-un gang îngust și obscur și-i scoase, pe scări întortocheate și coridoare neașteptate, în birou. Dindărătul unei uși se auzi un râs asculți de femeie și scârțâitul apăsat al unor ghete. Era un "separeu". Moș Costache rumega alune și pipăia pereții, lemnăria
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
atribuie exclusiv obstinația de a vedea peste nații, de a pregăti răsturnări. Mirabeau, Danton, te întreb eu, au fost evrei, au lucrat ei contra patriei franceze? Toți cei care cugetă la binele de mâine al omenirii și văd peste prezentul îngust sunt calificați nepatrioți de către privilegiații prezentului. Eu sunt patriot român, însă în numele țărănimii și al proletariatului, alături de orice bun român care nu exploatează. Azi, în societatea burgheză, toți cei care gândesc ca mine, evrei sau creștini, fără deosebire, sunt trădători
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
eschimos vătuită cu zăpadă până în gât. Se auziră zurgălăii unei sănii. - Știi ce? zise repede Otilia. Am gust să mă plimb cu sania. Vrei să mă iei? Felix consimți bucuros, se îmbrăcă și în curând se aflau într-o sanie îngustă, în spatele unui birjar mătăhălos, care ocupa cu dosul lui tot vehiculul. Un copil îndrăzneț alergă strigând după ei, agățîndu-se din când în când de platforma dindărăt. Muscalul îl plesni cu biciul pe de lături, înjurîndu-l cu sete. Înveseliți de clopoței
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
incantației, jumătatea depărtată a încăperii a fost turtită. Și este cuprinsă într-un asemenea proces de micșorare progresivă, încît ar putea să încapă întîi în ambalajul de carton al unui televizor. Apoi în ambalajul unui aspirator. La sfârșit, în spațiu îngust al unei cutii de ghete. În circa un minut, falnica încăpere (în care cu puțin înainte ar fi putut fi garate avioane) a fost presată și transformată într-un cub micuț de cleștar. Cu latura de 12-15 centimetri. Împrăștiindu- și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ucideți cu pietre: sângele lor să cadă asupra lor.") pentru a-i releva vizitatorului în ce păcate de moarte tocmai o târâse, Maria C. Nicolici îl conduse pe has-Satan într-o cămăruță, răzlețită de restul dependințelor, terasate pe o fâșie îngustă și 130 DANIEL BĂNULESCU Mai bine îți înghițeai limba. Te sinucideai, cum îți dădea cu picioarele-n ușă ultima modă, într-un chip neasemuit de frumos. După două-trei încercări dintr-astea, reușeai cu siguranță să-ți înghiți limba. La început
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
un punct sau două, însă trebuia să-i pună patru pentru câte suportase. Nae, folosinduse de ei drept paravan, se ascundea în spate să învețe la următoarea oră< profesoara era gravidă, nu se putea strecura printre rânduri care erau foarte înguste și i-a lăsat în plata domnului. Termină trimestrul II și a fost sigur că cei trei erau singurii din liceu corigenți în clasa 12-a! Suferințele mai mari sau mai mici din liceu se uită, însă nu se compară
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
spre rondul din capăt. Este mai mult de ora 22, însă mai sunt îndrăgostiți în parc. El caută cu privirea un loc ferit de priviri indiscrete, înconjurat de tufe. Parcul arăta puțin altfel decât astăzi. Spre bulevard avea aleea mai îngustă și un gard vopsit într-un verde ambrat din sârmă, destul de înalt și iederă cu floricele prinsă de el. Aceiași castani, poate chiar mai mulți și numeroși molizi pitici. Un colțișor de verdeață și aer curat, răspândit de natură chiar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
Mestecau repede, cu poftă. Se auzeau lingurile izbite. Grigore S privi cu coada ochiului. Ceilalți ședeau pe vine în jurul mesei cu trei picioare, luminați de flăcările focului. Aveau fețe ascuțite, prelungi. De sub șepcile murdare le ieșea părul întunecat pe frunțile înguste și, sub cozoroace, privirile lacome nu slăbeau zeama din talere. Clefăiau neîntrerupt, urmăriți de dini. Mâinile murdare apucau cu îndemînare. Dulăii se apropiară, încăierîndu-se. Femeia le aruncă o bucată tare de pâine. Se iscă o bătălie înfricoșătoare. Trupurile animalelor se
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rar spre Grigore și întingea miezul de pâine în resturile răcite. Se auziră cocoșii din mahalalele vecine. Dinspre câmpul întins și pustiu al Cuțaridei, mai răzbeau înjurăturile căruțașilor. Glodul răsuna sub copitele cailor. Într-o parte se deslușeau câteva străzi înguste cu case joase. Când își adusese Grigore nevasta și lopata să-și sape bordeiul, împrejur nu era țipenie de om. Un an de zile păzise singur tinichelele gropii și gura ei adâncă. De primăvara până dădea viscolul, mai schimba o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dimineții. O ceață albă se lăsase peste pământul uscat. Sus, la rampa de gunoaie, ardea un felinar unsuros. Se auziră lătrături de câini depărtate și pe malul înalt se iviră primii gunoieri, care deșertară resturile orașului zvârlind gunoiul cu lopeți înguste. - Tu n-ai o treanță mai groasă pe tine? Un parpalac, că vine iarna? îl întrebă Florea pe Paraschiv. - Nu-i nevoie. Nu mi-e frig. - Ei, cum ți se pare? - Ceată bună, poți să mănânci o pâine ca lumea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Ți-e frică de cai? -Nu. - Să iei câte o mână de fân de la curu căruții și să le pui sub bot. Căruțașii coborau ținând animalele de căpestre. De jos, se auzi nechezatul întărîtat al armăsarilor. Moș Leu lumina cărarea îngustă cu un felinar. - Tu ești, Suleo? - Eu, unchiașule. - Ai adus prințesele? - Le-am adus. Le-o fi și lor. Iepele băteau din picioare și se opinteau pe drumul alunecos. - Băgați-le-n țarc, pe aici, se mai auzi vocea celui
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pe pernele albastre de catifea, ședeau răsturnați cu plăcere negustori pricopsiți, lângă nevestele sau ibovnicele lor, cu vestele închise la mai mulți nasturi, arătîn-du-și inelele groase de aur. Alături țineau bastoanele cu argint în vârf și pălăriile tari, cu borduri înguste. Femeile purtau rochii ușoare și străvezii, prin care vântul trecea, înfiorîndu-le. Mijlocul îl aveau prins 109 În panglici late și pe cap purtau pălării de pai, rotunde și mari. Prostimea făcea loc, vizitiii pocneau din bicele lungi și subțiri, caii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Trebuie să-l ducem undeva de aici. Oacă nu se mai mișca. Pomana lui Mielu Dincolo de Podul Basarab, unde începea o ulicioară a lăutarilor, trecătorul putea zări o casă galbenă cu două caturi, cam prăbușită într-o parte, cu balcoane înguste, împrejmuite cu lemn, de pe care se luaseră câteva rânduri de vopsea. Scări întortocheate, cu trepte știrbe urcau până în fața unor uși joase. Trebuia să le împingi bine cu umărul ca să se deschidă. Clădirea era un fel de hărăbaie întunecoasă, cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai semăna cu ce aduseseși. Lucrurile treceau în încăperea din față, plină de umerașe pe care atârnau o mulțime de costume țepene și cămăși de diferite culori. Aici răzbea o lumină slabă prin geamul vitrinei încărcate. Și afară, pe trotuarul îngust și plin de hârtii, ătîrna un șir lung de haine, păzit de nevasta negustorului, o femeie grasă și înaltă. Aceasta ademenea cumpărătorii în prăvălie, strigând din toate puterile: - Ia și te-mbracă! Ia și te-mbracă! Costume de stradă, fracuri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]