44,660 matches
-
Poantă decât pentru a-și câștiga existența (adică o funcție modestă). Scriitura, noua lui scriitură, îl refuză, fie și sub forma unei banale implicări publicistice. Are loc o transformare de profunzime a criticului, echivalentă cu o reabilitare discretă și o șansă de supraviețuire demnă. Petru Poantă postdecembrist se îndreaptă spre o sociologie culturală a provinciei, ingenioasă în reconstrucția unei atmosfere sau a coerenței unui grup, folosind totodată, într-un context nou, instrumentele criticului literar. Apar astfel, cu această "filosofie" de reconstituire
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
la sfîrșit. Cel mai adesea nimeni nu vine să ne se-ducă, să ne ia de mînă, să ne scoată de pe drumul mare al vieții și "să ne ducă de o parte", de acea parte în care ni se dă șansa să ne regăsim cu viața noastră trăită ca destin, ceea ce înseamnă: trăită pe cont prorpiu. Prima concluzie a acestui studiu este: vai de cei care nu au apucat niciodată să fie seduși! Iar dacă este așa, apare imediat întrebarea: Unde
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]
-
consacră pe Bacovia de monocord, vorbind despre "dezagregarea individualității umane" - într-adevăr, despre ce altceva? Și portretele continuă, trăgînd o fîșie peste toată prima linie - cronologică - a interbelicului românesc. În galantarul cu critici români (aproape) uitați, Pompiliu Constantinescu merită prima șansă.
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
agresivitatea asupra agresorului luat pe nepregătite. Rolul este asumat deplin și pentru a complica lucrurile, Sean Mercer (Terrence Howard), detectivul care anchetează cazul criminalului care devine rapid o legendă urbană, îi devine prieten. Este locul în care filmul avea toate șansele să capoteze într-un ridicol imens, transformînd clasicul pistolar cu spirit civic, gen Bruce Willis în Die Hard, din bărbat în femeie, însă Niel Jordan reușește să mențină mingea în terenul unei drame psihologice și nu a unui film cu
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
așază actele ei sub semnul unui beneficiu social, ci al unei suferințe maxime. Nu avem de-a face cu una din acele conștiințe civice sau patriotice sau parohial-familiale, Erica ucide pentru că nu poate altfel și în cîteva cazuri lasă o șansă celuilalt. Pînă la ce punct crima reprezintă o terapie de șoc pentru ea este dificil de spus. Finalul însă ne înfățișează ceva mai mult decît un caz izolat. Detectivul Sean îi ia arma și i-o oferă pe-a lui
New York, NewYork... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9064_a_10389]
-
gen riscă să fie de neînțeles" (pag.5 ). Că este sau nu așa o va demonstra receptarea ulterioară a opusurilor lui Pascal Bentoiu, o receptare ca toate celelalte, cu un traiect abscons, extemptă oricăror canoane și criterii, având totodată toate șansele să fie încredințată unei bouteille ŕ la mer. Însăși ursita acestei cărți ar fi putut să "beneficieze" de un tratament analog dacă autorul nu ar fi intervenit prompt și decisiv: "textul de față, datând din 1988, era destinat a fi
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
pe scenă și descifram nu doar un limbaj și o altfel de comunicare, ci formarea lui la școli adevărate. Puțini actori aveau aptitudini pentru asta, puțini erau interesați să-și analizeze corpul, să-l învețe, foarte puțini aveau dorința sau șansa de a merge profesionist pe acest drum. Puțini actori români, cred că degetele de la o mînă ne sînt suficiente, au făcut școală de pantomimă afară. Serios, aplicat. Puțini s-au educat, s-au studiat, s-au pregătit pentru a stăpîni
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
de la același magazin, renunțări, încercări, mize, pariuri. Viață. Îl privesc pe Mihai Mălaimare și îi înțeleg și revoltele, și pasiunea, și nebunia, și deruta. Înțeleg că nu poate fără teatru. Că asta l-a ținut și susținut. Teatrul a fost șansa lui. Gesturile conțin aceste șoapte, conțin greșelile, vinile, asumarea lor, întoarcerea. Simt un soi de comlicitate cu tehnicienii, luminiștii, mașiniști care îi salută, și ei, întoarcerea. E cald în sală. Foarte cald. Melonul și bastonul, fracul negru, chipul alb. Și
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
asupra prezentului și asupra trecutului literar. Verificare a valorii prin comparatism și teorie literară. Interpretare personală, bazată pe o argumentație ingenioasă și convingătoare, capabilă să se impună în raport cu altele. Iar dacă toate acestea fi-vor învățate și recunoscute, criticul are șansa să se profileze ca o instanță sau, mai mult decât atât, ca o autoritate influentă și respectată. Asemenea cazuri sunt rare: două-trei, maximum patru-cinci într-o epocă delimitată și ușor definibilă. Nu vreau să exagerez: Irina Petraș nu este printre
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
nuanțe: dacă manechinul este indispensabil pentru "Teatrul morții", e pentru că el poate deveni "un MODEL care incarnează și transmite un profund sentiment al morții și al condiției omului mort - un model pentru ACTORUL VIU". În această perspectivă, materialele, obiectele "au șansa de a deveni OBIECTE DE ART| doar cu prețul STRANIET|}II și al MOR}II". Așadar, însăși definiția obiectului de artă coincide la Kantor cu definiția actorului în raporturile sale cu manechinul. Ca să vorbească despre viață, arta are nevoie de
Monique Borie - Fantomă și teatru by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/9085_a_10410]
-
să fie! Cu acest gând am scris-o, căci vârsta este foarte vulnerabilă și nu mai am timp să-mi corectez erorile. Sper, așadar, să fie cartea cea mai bună de până acum, dar mă iluzionez că voi mai avea șansa să scriu și un alt roman. Raport asupra singurătății este o poveste despre dragoste și moarte, cele două pulsiuni descrise de Freud, despre spaima de timp și, în egală măsură, despre brutalitatea istoriei. Este un subiect care mă urmărește de
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
materiale. Faptul că am cunoscut moartea, și nu o singură dată, faptul că am trecut prin momente îngrozitoare și am reușit să le depășesc, mă ajută să privesc înainte și să cred că am niște obligații de îndeplinit. Și că șansa de a trăi nu mi-a fost dată de către Cel de Sus din întâmplare sau în zadar. Știind că orice rând pe care îl scriu ar putea fi ultimul, nu mă mai pot gândi, din păcate, la alte refugii. Chiar dacă
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
că ultimul cretin e egal cu savantul premiat cu Nobelul arată în ce fel și la ce intensitate își bat joc aceste creaturi de ideea de democrație. Ei pot și trebuie să fie egali într-o singură privință: egalitatea de șanse și egalitatea exercitării drepturilor constituționale. Dar de aici până la a uniformiza societatea e un drum fără sfârșit. Ceea ce ne lipsește, de fapt, e o politică educațională pe termen lung. Ce fel de cetățeni vrem să scoatem din școală? Pentru ce
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
piață milioane de diplome fac un asemenea proces aproape imposibil. Și atunci, unde e soluția? În mod normal, ar trebui ca însănătoșirea să pornească de jos. Din motive evidente, așa ceva nu se va întâmpla în viitorul previzibil. Atunci, poate că șansele ar fi să începem de sus. Adică de la nivel universitar. Să renunțăm la actualul sistem al finanțării pe cap de student, să avem în vedere interesele reale ale societății. Probabil că multe așa-zise "somități" ar fi obligate să-și
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
Jan Lawers se sprijină pe statutul acordat obiectului: autenticitatea acestuia este incontestabilă, el vine de altundeva, fără a fi, însă, un deșeu, și îi îngăduie platoului să devină un spațiu favorabil artelor primordiale. Cum am putea să nu remarcăm această șansă acordată scenei, încrederea cu care e ea investită, tocmai astăzi, cînd muzeografii sunt obsedați de problema conservării. Pe scenă, obiectele nu sunt în siguranță, nu există nici o sonerie de alarmă, nici un paznic, în afara lui Lawers însuși, proprietar moștenitor, probabil indiferent
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
mele, de parcă ar fi vorba de niște ființe vii. Ba chiar mai mult, aș zice! Pînă și azi mă întristează cicatricea unei măști de Nô, mînuită cu neatenție, sau cioburile unui Christ... traumatism al unui împătimit. Lawers îi acordă teatrului șansa de a prezenta niște opere care, îndeobște, sunt fixate ca niște insecte, îndărătul unor vitrine groase; ele înnobilează platoul, dar și pe interpreții care le mînuiesc cu toată libertatea, obiectele devenindu-le parteneri, în toată puterea cuvîntului. Nu, de data
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
Obiectele nu-i sunt străine, ele îl privesc, el le privește și, împreună, comunică. Se naște astfel o relație "ombilicală", iar aceasta sfîrșește prin a-i acorda "fiului de colecționar" o libertate care îl ferește de excesele tatălui, dîndu-i, totodată, șansa de a beneficia de ele. Colecția, dincolo de exasperarea pe care o poate stîrni, uneori, reușește parcă să micșoreze distanța dintre artă și viață: ele se amestecă de-a valma, iar această confuzie nu rămîne fără urmări. Experiența artei îmbracă atunci
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
existență paralelă în care își poate permite tot ceea ce dintr-un motiv sau altul își refuză în viața reală. Un timid incurabil poate deveni în Second life un mare cuceritor de femei, un om fricos în viața reală are toate șansele să aleagă aventurile unui sângeros războinic, un umil subordonat dobândește în fața calculatorului de acasă reflexe de dictator. Second life este pentru mulți tineri din ziua de azi substitutul complementar perfect al vieții lor cotidiene. O viață de împrumut, imaginară, care
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
urnă de pământ/ un ficus/ din care cad frunze și ea le adună/ și căruia-i leagănă crengile cu mâna/ în zilele fără vânt" (p. 114). Versiunea franceză a poemelor, datorată cunoscutului poet Miron Kiropol, readuce în actualitate discuția despre șansele poeziei de a fi tradusă într-o limbă străină. Este aproape imposibil ca în traducere să se păstreze toate virtuțile unui poem. În anumite situații, un traducător poate rămâne fidel metricii din limba în care a fost scris, dar cu
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
demersul de recuperare, refolosire al filmului de categoria B sau mai precis a cîtorva scene clasice din repertoriul filmului de gen la un Quentin Tarantino, mutatis mutandis. Oricum, regizorul lui Girl Fever (Nebun după femei, 2002), 100 Girls (100 de șanse, 2000) și Eight Days a Week (Opt zile pe săptămînă sub fereastra ta, 1997) se joacă convingător cu convențiile, nu se lasă dominat de ele, le utilizează inteligent fără a le repudia, conferindu-le o doză de relativism: este forma
Pistoliada: foc cu foc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9146_a_10471]
-
care ar arăta lipsa unei semnificații statistice a rezultatului. Acest lucru demonstrează că ipoteza inițială este adevărată, adică folosirea peste 4 ore a scutecelor de unică folosință este un factor de risc dovedit prin studiul efectuat. Am calculat, de asemenea, șansa de a face boala și am obținut o valoare a lui OR de 6,79, cu un interval de încredere 1.413-32.630, în care nu regăsim valoarea 1. Deci, un sugar care poartă scutec de unică folosință peste 4
Revista Medicală Română by Carmen-Adriana Dogaru () [Corola-journal/Journalistic/92278_a_92773]
-
valoare a lui OR de 6,79, cu un interval de încredere 1.413-32.630, în care nu regăsim valoarea 1. Deci, un sugar care poartă scutec de unică folosință peste 4 ore are de 6,79 ori mai mare șansă de a dezvolta o ITU decât un copil cu scutece refolosibile sau cu scutece schimbate la o perioadă de timp sub acest interval.
Revista Medicală Română by Carmen-Adriana Dogaru () [Corola-journal/Journalistic/92278_a_92773]
-
și colab. [9] arată diferențele în structura florei intestinale, la nou-născuții alimentați natural și artificial, iar figura 8 arată principalele diferențe între flora intestinală a adultului și sugarului. În intestin există „dreptul primului ocupant”. Primele bacterii care îl colonizează au șansele cele mai mari de a se „stabili”. Organismul dezvoltă toleranță imunologică față de ele. Nașterea prin cezariană, lipsa contactului cu mama în primele ore, perturbă formarea florei intestinale. Sunt aspecte cu „bătaie lungă”, care au originea în primele momente ale vieții
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
intraventricular, cât și intraparenchimatos. Măsurarea non-invazivă presupune sonografia continuă sau secvențială de nerv optic (printr-un abord orbital). Apariția acesteia se leagă direct de profunzimea comei evaluată prin scorul Glasgow - GCS). Pacienții conștienți, cu GCS între 13 și 15, au șanse minime (3%) de a deveni comatoși și de a dezvolta presiune intracraniană. La cei cu alterare medie a stării de conștiență (GCS între 9 și 12), presiunea intracraniană apare în procent variabil (10-20%). Leziunea cerebrală severă (GCS mai mic decât
Revista Medicală Română by Cornelia Tîrîş () [Corola-journal/Journalistic/92286_a_92781]
-
Rodica Zafiu O inovație a limbajului familiar actual e îmbogățirea listei formulelor de politețe cu o nouă variantă. În mesajele românești stocate în internet, apare în ultima vreme termenul de mulțumire mersic. Nu cred că are multe șanse să se impună (deși în domeniul dinamicii lexicale nu e prudent să faci previziuni!), dar e un caz interesant din mai multe puncte de vedere. În primul rînd, pare să ilustreze tendința colocvială (mai veche) de a adăuga sufixe diminutivale
Mersi - mersici! by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9233_a_10558]