16,458 matches
-
acoperită cu folie vei salva astăzi vieți ? lumile astea nu ne pot delimită avem timp de extaz ne cunoaștem din războaiele excasnice între noi arde orice iluzie atât de infantil îmi juri accepți că nu sunt orgolii ești calm fumând țigară de la țigară mă simți în sângele iritat pervertita pervetibilă a expusă pune-ți smokingul noi doi azi dăm spectacol în cartierul unde se trăiește obscur îmi pare că sună alarmă obsedant obsesiv posesiv Referință Bibliografica: ex-ul / Angi Cristea : Confluente Literare
EX-UL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349476_a_350805]
-
folie vei salva astăzi vieți ? lumile astea nu ne pot delimită avem timp de extaz ne cunoaștem din războaiele excasnice între noi arde orice iluzie atât de infantil îmi juri accepți că nu sunt orgolii ești calm fumând țigară de la țigară mă simți în sângele iritat pervertita pervetibilă a expusă pune-ți smokingul noi doi azi dăm spectacol în cartierul unde se trăiește obscur îmi pare că sună alarmă obsedant obsesiv posesiv Referință Bibliografica: ex-ul / Angi Cristea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
EX-UL de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349476_a_350805]
-
hol, sau la vreo cățiva kilometri de spital. Nea Mărin era suspect de T.B.C. Lucra pe la oameni ce se nimerea. Și oamenii, ca să mai scutească banii, îi mai dădeau și câte o țuică sau mai multe și poate și o țigară. I s-a prescris o rețetă. Se știa că va muri. Numai el, nebunul, mai trăgea o slabă nădejde. Fusese dat acasă. Așadar, cineva trebuia să meargă să-l viziteze. De data aceasta eu am fost delegată de către familie. Mama
AUTOR DORUŢA DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1301 din 24 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349481_a_350810]
-
liniștit sub răcoarea dimineții. Începea să se crape de ziuă, iar întunericul părăsea cu umbrele sale cartierul. Pe stradă, măturătorii erau deja la lucru. Paznicul din colț stătea rezemat de balustrada din fața bistrou-lui pe care îl păzea, fumându-și nepăsător țigara. Doar câțiva tineri întârziați prin stațiune, se întorceau gălăgioși spre case. Cine știe prin ce cluburi de noapte sau discoteci și-au vărsat amarul în dans și bere, nădușind în ritmuri de rock. Era muzica litoralului din vara aceea. Fetele
PESCAR PE MAREA NEAGRA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349505_a_350834]
-
Tiranie și Libertate. Dar ei știau că trebuie să-și păstreze credința într-un adevăr sublim: Răul triumfă la început, dar finalul aparține victoriei Binelui. Pentru ridicarea moralului, soldaților li se trimiteau pe front pachete cu îmbrăcăminte călduroasă, alimente, băuturi, țigări... In Ajunul Crăciunului, germanii au primit brăduleți împodobiți, în care erau agățate lampioane de hârtie. Trupele germane și cele franco-britanice erau așezate față în față, în tranșee atât de apropiate, la numai două-trei sute de metri, încât își auzeau chiar
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
Un acord tacit: armele să tacă, să se lase învinse de Lumina divină. Pentru câteva clipe, toți au considerat că sunt făpturi cu aceleași valori și că interesul niciunuia dintre ei nu era reprezentat prin acest război: îmbrățișări, schimburi de țigări, de ciocolată, de fotografii și de adrese, promisiuni de întâlniri după încheierea păcii... dacă vor mai fi în viață. Peste puțin timp erau împreună într-un aprins joc de fotbal, mult evocat după terminarea războiului. Mai mult incă, au căzut
NIMIC NOU PE FRONTURILE TERREI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349580_a_350909]
-
șteargă-n veci durerea, o iubire așteptată, să trezească învierea/ și cu patos fulminant își expune convingerea /iubesc, iubirile pierdute de alții/ iar incertitudinile se răsfrâng în sensibilitate dusă până la exacerbare / Uneori nu îndrăznești... să mă aprinzi ca pe o țigară... uneori mă ții între degete, mocnesc/. Iubirile surprind prin miresme romantice ca și, subtilitățile instrumentiștilor în ultimă instanță ale orchestrei și dirijorului, transformând într-o melodie cantabilă tot volumul de versuri /sclipește viața. „în valul necuprins albastru își moaie aripa
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
mea. Aunci,stați voi,ochi îndoiți,,înmiiiți. Iată ,nu am magazin,nu sunt patron. Nu am cum să vă cumpăr Libertatea. Așa că o dau,urme,grame,fărâme de cer.. Râdeți,uați,dați.iar eu,urc,]n colțul străzii alăturate... Am țigări, dor de ducă, Libertate... 18 august,2014 Referință Bibliografică: DOR DE DUCA / Mia Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1394, Anul IV, 25 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Mia Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
DOR DE DUCA de MIA POPA în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349715_a_351044]
-
chiar într-o seară și-a dat frâu liber instinctelor și a agățat un tip într-un bar. S-a comportat aproape ca o târfă. După ce au ajuns în apartamentul ei și au făcut dragoste, tipul și-a aprins o țigară și a privit-o fix: "Ce este o enigmă, Lisa? Fanteziile tale l-au costat viața pe Julian... Spune-mi, sunt mai bun decât el?". De data aceasta, nici nu s-a mai obosit să îl chestioneze, pentru a vedea
ENIGMA de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350196_a_351525]
-
acum cu condescendență, apoi, rătăcit undeva pe faleză contemplam minunata întindere a mării, absolutul său, vraja atemporală... Apoi s-a făcut seară. M-am făcut comod în camera de hotel, am făcut un duș și apoi mi-am aprins o țigară, privind ecranul minuscul al tv-ului în timp ce sorbeam cu nesaț un cappuccino. Ai venit lângă mine fără să te simt aproape, te-am cuprins în brațe și mi-am lipit buzele de părul tău cu iz de nisip, ți-am simțit
ACATIST PENTRU O LUME MAI BUNĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350204_a_351533]
-
aer ușor amuzat și pentru câteva clipe am avut o imagine complet bizară, despre a cărei proveniență nu aș putea da nicio explicație. Mi se părea că scoate fum pe nări și chiar pe urechi, fără a avea, evident, vreo țigară. Am rămas pe loc, împietrit de această imagine halucinantă. ”Vă simțiți bine?”, mă întrebă, politicoasă. Da, nu-i nimic”, i-am răspuns, încurcat. Am o ușoară amețeală, asta-i tot”, am continuat și i-am comunicat numărul de telefon, apoi
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
să trecem peste faza de politețuri și să ajungem la subiect. ”Ai mai scris scenarii pentru film sau teatru?”. ”Doar literatură de sertar”, replică ușor jenat. ”Este primul meu proiect important”. ”Înțeleg”, i-am răspuns și mi-am aprins o țigară. ”Vrei?”, l-am chestionat întinzându-i pachetul. Nu, mulțumesc, nu fumez”, rosti destul de grăbit și clipind des. ”Ai vreo gagică, în timpul liber?”. Liviu s-a înroșit la față și a tușit ușor. ”Vai, vă rog, domnule... Ei bine, de fapt
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
tușit ușor. ”Vai, vă rog, domnule... Ei bine, de fapt, nu, nu am timp pentru așa ceva. Tot timpul mi-l dedic studiului”, adăugă, pe jumătate mândru, pe jumătate încurcat. ”Care sunt scriitorii tăi preferați?”. ”Dostoievski, Nabokov, Huxley, Hesse...”. Am stins țigara cu un gest grăbit. Asta e bine, n-ai gusturi rele”, i-am răspuns și m-am uitat la ceas. Îmi cer scuze, dar nu mai am timp acum. În regulă, te aștept peste o săptămână-două cu un material. Mi-
REPETIŢIE PENTRU O PIESĂ DE TEATRU de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350230_a_351559]
-
din Ohaba au ferestrele aprinse, ca amintirea unui soare uitat de iulie afară, in noaptea ce se lasă încet. „Dacă ninge tot așa până dimineață, va fi zăpada de un metru! “ spune bunicul, întors de afară, unde fumase o altă țigară, din porția zilnică de două pachete de „Mărășești”. La biserică, lângă Ieruga înghețată, dar și pe Ogaș, pe deal, ard focurile, unduind a grâu înverzit în oale smălțuite de lut ars, semănat în seara ultimă a lui noiembrie. Focurile, împletite
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
într-o descătușare totală. Va trebui să uit... Să uit de unde a plecat totul. Aceasta fusese scena care precedase întreg visul. M-am strecurat în bucătărie și am desfăcut o sticlă de Cola de la frigider, apoi mi-am aprins o țigară. Am rămas minute bune, cu privirea ațintită în gol, cuprins de o violentă emoție. După un timp, Deborah s-a trezit și a venit alături de mine. "Nu poți să dormi?", mă întrebă, încă somnoroasă. "Nu... Deci, tu ai scris toată
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
univers. Orele trec greu, ca un tren care se lasă așteptat și nu mai vine. Simptomele persistă și îmi acompaniază, parcă sinistru, singurătatea. Un tremurat dinspre picioare spre cap mă apucă dintr-o dată. Mă pun în pat. Îmi aprind o țigară. Trag trei fumuri, privindu-le cum se înalță către tavan. Durerea se întețește. Nu mă mai pot ține pe picioare, chiar îmi amintesc că acum cinci luni scăpam din spital după operație de apendicită acută. Păi dacă tot am durerea
DESPRE VIAȚĂ ȘI LUMEA DE DINCOLO de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2117 din 17 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350274_a_351603]
-
univers. Orele trec greu, ca un tren care se lasă așteptat și nu mai vine. Simptomele persistă și îmi acompaniază, parcă sinistru, singurătatea. Un tremurat dinspre picioare spre cap mă apucă dintr-o dată. Mă pun în pat. Îmi aprind o țigară. Trag trei fumuri, privindu-le cum se înalță către tavan. Durerea se întețește. Nu mă ... Citește mai mult Despre viața și lumea de dincoloDrumul către iad e pavat cu intenții bune, iar drumul către cimitir trece prin spital. După cimitir
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
univers. Orele trec greu, ca un tren care se lasă așteptat și nu mai vine. Simptomele persistă și îmi acompaniază, parcă sinistru, singurătatea. Un tremurat dinspre picioare spre cap mă apucă dintr-o dată. Mă pun în pat. Îmi aprind o țigară. Trag trei fumuri, privindu-le cum se înalță către tavan. Durerea se întețește. Nu mă ... IV. ROMÂNIA ȘI NOUĂ ORDINE MONDIALĂ, de Andrei Toader, publicat în Ediția nr. 2114 din 14 octombrie 2016. România și nouă ordine mondială Știm după
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/350277_a_351606]
-
iau altfel... La ora 12, acum trei zile, unde erai?”. „Acum trei zile... 12... am oprit cu mașina la o intersecție în centru”. „Așa, vezi că începi să-ți aduci aminte. Și pe urmă?”. „Mi-am cumpărat un pachet de țigări. Dă-mi drumul, altfel chiar se va produce o crimă”. „Ați omorât-o, na! Uite, nu mă duc la niciun polițai, dar spune-mi pentru cultura mea generală cine va plătește? În numele cărei idei ucideți?”. „Prietene, du-te la doctor
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
vedem niciodată?”. Să-l refuz, ar fi însemnat să-mi complic singur situația. Mai bine accept și văd pe parcurs ce se poate face. „OK”, am răspuns. M-a condus la mașină și a demarat după ce și-a aprins o țigară. În zece minute eram acolo. Ceea ce am văzut la intersecție m-a umplut de uimire, m-a pietrificat, m-a făcut să îngheț. Mică țiganca cu vioară își făcea numărul obișnuit. Era mai inspirată și mai... vie că niciodată. „Hai
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
și bem o bere sau o cafea... Aproape că m-a apucat amețeala”. „Da, sigur, cu plăcere”. În timp ce mașina rula egal, am simțit că mă cuprinde amețeala. I-am privit pielea neagră că tăciunele, apoi rochia luxoasa și pachetul de țigări Dunhill. Aproape aceeași poveste, numai că - într-un fel sau altul - inversasem rolurile. După cam 20 de minute, am ajuns. Pe când sorbeam din cafea, privirea mi-a alunecat către imensă bibliotecă din lemn masiv pe care o avea. „Citești mult
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
pe partea cealaltă și m-am lăsat în voia instinctelor, înfierbântat de trupul ei moale și cald... Apoi am iubit-o iar și iar, ca și cum nu as fi vrut să se mai termine niciodată. La sfârșit, și-a aprins o țigară din care a tras cu voluptate. „Ce este lumea?”, m-a întrebat brusc, de parcă în această întrebare ar fi stat sensul întregii noastre întâlniri. „Lumea? O iluzie...”, i-am răspuns, apoi am sărutat-o din nou, cu pasiune. În acel
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
da? Foarte bine, atunci, veniți amândoi la premiera. E chiar minunat!”. „Mda...”, am răspuns. „O sa vad ce pot face, am să-l iau și pe el...”. Apoi am tăcut minute în șir, am încercat să uit. „Pot să fumez din țigările tale Dunhill, să dau drumul la aerul condiționat și apoi să facem dragoste într-un mod nebunesc, ca și cum nu ar mai urma nimic după aceea?”, am chestionat-o brusc. „Ha, ha...”, rase. „Da, desigur. Nu sunt o femeie ușuratica, dar
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
fântână pe mâini și pe față, apoi am luat masa de seară, constând din pâine, conservă de carne de vită și cafea surogat. Ni s-a dat liber, ne-am așezat foile de cort pe iarbă, unii au fumat o țigară, alții au mai stat de vorbă, dar toți erau obosiți și cei mai mulți s-au pregătit de culcare. PIERDUT ÎN STEPA IMENSĂ DE ZIUA NUMELUI Era 21 mai 1943, o zi frumoasă de primăvară, cu mult soare și cu mult praf
FRAGMENTE DIN MEMORIILE UNUI OFIŢER DE ARTILERIE de CONSTANTIN ZAVATI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350333_a_351662]
-
o dată jenant să stea singură cu profesorul Condurache în casa acestuia. Era ceva inedit, la care nu se așteptase. Când i-a spus ce s-a întâmplat cu Brigitté, profesorul se întunecă la față și pufăia continuu din interminabila lui țigară, ca o locomotivă. Parcă suda țigările una de cealaltă. Surescitat, o invită și pe Gabriellé să se servească din pachet, dar tânăra se codi, refuzându-l. Îi era rușine să fumeze de față cu profesorul, chiar dacă se mai întâmpla uneori
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]