4,216 matches
-
am adus băiatul care ți-a furat găinile». Când colo, era Ciochină! Dacă n-am rămas nebună: vecin, acilea, să saie gardu’... - Era țigan? - Nu, român! Io-s țigancă. Sărăcie nenorocită. Se lasă amurgul. Trec gâștele sălbatice peste balta Jirlăului. Țipăt stins în «V» ascuțit spre sud. Păcat că zboară prea sus... - Nu m-a chemat nimeni la poliție pentru că mi-au furat găinile, se revoltă Dumitru Antohi. Nu mai am nici o pasăre și ieri mi-au furat și bicicleta. Fură
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cu presupusul." Într-o zi, un pletos a smuls cerceii din urechile unei fete care nu mai avea bani pentru continuarea ghicitului. Pazvante, care toată viața a sărit în apărarea celor slabi, n-a mai putut răbda. Am auzit un țipăt și am alergat în întâmpinarea copilei. Era numai sânge. Cine? Mi-a arătat. Vino-ncoace! L-am luat la bătaie. Au sărit toți pe mine. Mulți, dar i-am lucrat și eu de i-am făcut ca lumea, pentru terapie
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
de spaimă și, cum mă iubea nespus de mult, fu cît pe-aci să cadă mort; mîngîindu-mă, îmi ceru să-i dau scorpionul, dar eu, nevoind să-l dau nimănui, începui să plîng, strîngîndu-l tot mai tare în mînă. La țipetele mele, sosi alergînd și tata, care era de asemenea acasă și care, mut de uimire, nu mai știa ce să facă pentru ca acea jivină veninoasă să nu mă ucidă, cînd zări o pereche de foarfeci. Înarmîndu-se cu ei, mîngîindu-mă, tata
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
totalitatea elementelor inferioare". Vremea trece ("zilele s-au întins, anii s-au înmulțit")29. Din hieros gamos al acestor două "totalități" complementare se naște zeul Cerului, Anu, care la rândul său îl naște pe Nudimmud (= Ea)30. Prin zbenguielile și țipetele lor, zeii cei tineri tulbură odihna lui Apsu. Acesta se plânge lui Tiamat: "De nesuferit îmi e purtarea lor. Ziua nu mă pot odihni, noaptea nu pot să dorm. Vreau să-i nimicesc ca să pun capăt agitației lor. Ca liniștea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
alte exemple. Pentru moment, să amintim episodul nașterii lui Zeus și al copilăriei sale în Creta 8. Este vorba, desigur, de un scenariu mitico-ritual egeean, având în centru Copilul divin, fiu și amant al unei Mari Zeițe. După tradiția grecească, țipetele noului-născut erau acoperite de zgomotele pe care le făceau Cure ții, lovindu-și scuturile. (Proiecție mitologică a grupurilor inițiatice de tineri celebrând un dans cu arme.) Imnul de la Palaikastro (secolele IV-III î. Hr.) laudă salturile lui Zeus "cel mai mare dintre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
început să semene din ce în ce mai mult cu un zeu: într-adevăr, Demeter voia să-1 facă nemuritor și veșnic tânăr. Dar într-o noapte Metaneira, surprinzând-o pe zeița care îi ținea pe Demophon, ca de obicei, în flăcări, a scos un țipăt. "Oameni neștiutori și smintiți, care nu vă cunoașteți nici norocul, nici nefericirea!" (v. 256, după traducerea lui J. Hubert) strigă atunci Demeter. Demophon nu va mai putea obține nemurirea. Atunci zeița se revelă în toată splendoarea sa, într-o lumină
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
găsit lucrul cel mai bun" și toată adunarea izbucnea în ololyge. A doua zi avea loc procesiunea adepților, încununați cu mărar și rămurele de plop alb. Eschine mergea în frunte, agitând șerpi, strigând: "evoe, misterele lui Sabazios!" și dansând în țipete de Hyes, Atte's, Attes, Hyes. Demostene menționează și un coș în formă de vânturătoare, liknon, "vânturătoarea mistică", leagănul primitiv al lui Dionysos-copil. Iântr-o formă sau alta, se găsește mereu, în centrul ritualului dionysiac, o experiență extatică de o frenezie
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
viață"21. Firmicus Materaus a conchis adăugând că, în Creta (unde el își localizează povestirea evhemerizată), omorul era comemorat prin rituri anuale, în care se repeta ceea ce "copilul în clipa morții făcuse și suferise": "în adâncul pădurii, ei simulează, prin țipetele stranii pe care le scot, nebunia unui suflet furios", lăsând să se creadă că omorul a fost săvârșit din nebunie și "sfâșie cu dinții un taur de viu". Tema mitico-rituală a patimilor și a învierii copilului Dionysos-Zagreus a dat loc
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
olympian, acest zeu tânăr n-a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe eshatologice. J 27 Ditirambul, "cântec menit, cu prilejul sacrificării unei victime, să producă extazul colectiv, cu ajutorul unor mișcări ritmice, precum și aclamații și țipete rituale, a pututexact în epoca (secolele VI1-VI) în care se dezvoltă în lumea greacă marele lirism coral - să evolueze în gen literar, prin importanța crescută a părților cântate de către exarchon, prin intercalarea bucăților lirice pe teme mai mult sau mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
În singurătatea luminii). Deși versurile exprimă dorința de a regăsi vârsta inocenței, se simte și aici apăsarea unui sentiment tragic, a disperării, a singurătății ("Se va aprinde o lampă și-n depărtare/ va striga un copil", În singurătatea luminii). Grotescul, țipătul, stridențele introduse în cadența versului, toate disonanțele acestea conturează un univers al decăderii, postapocaliptic (contextul istoric - perioada celui de-al Doilea Război Mondial - justifică aceste imagini, ele însă rămân și în lirica ulterioară ca semn al unui spațiu coșmaresc în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poezii lipsite de prejudecăți, de literaturizare forțată. Textul se construiește prin asocieri șocante, elemente ale limbajului cotidian, colocvial, cu valoarea depreciativă adesea, se descoperă indisolubil unite cu elemente care redau sfera poeticului ("igrasie din ploaie, rachiu din poem/ otravă murdară, țipătul spân"). Acumulările de astfel de sintagme contribuie la potențarea atmosferei de final de lume. Coșmarescul invadează universul cotidian și pe cel literar, poezia devenind expresie a spaimelor proiectate asupra exteriorului. Sunt aici prelungiri ale suprarealismului, dar deformarea onirică a lumii
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
medalion” dedicat poetului („Bacovia”, în Vremea, 2, nr. 56, 21 martie 1929, p. 2), Alexandru Sahia se întreba dacă poetul putea oare să-și numească altfel volumul: „Fier”, „Aramă” sau „Oțel”. Și tot el răspundea : „Arama e zgomot și gol, - țipătul oțelului îngheață, - fierul e strident și crud. Plumb e adînc, - plumb e gînd plămădit în amar, - plumb e tăcere de veci, - plumb e durere de suflet uman”. într-adevăr, plumb e metafora care exprimă cel mai bine atitudinea lui Bacovia
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
întârziată; - hiperinsulinism secundar hiperplaziei insulelor Langerhans; - eventuala insuficiență cortico- sau medulosuprarenală. Hipoglicemia neonatală apare, de obicei, în primele 4-6 h de viață, dar și mai târziu, după 12-24 h. Semnele și simptomele hipoglicemiei neonatale variază foarte mult, de la asimptomatic, la țipăt anormal, tahipnee, apnee, cianoză, convulsii, comă, ajungând, dacă nu se intervine terapeutic, la deces. Riscul de sechele neurologice este mai mare la nou-născuții simptomatici, decât la cei asimptomatici. Semnificația hipoglicemiei asimptomatice este neclară, dar și acesta trebuie tratată, pentru a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
postnatală deficitară a hormonului paratiroidian sau a antagonistului vitaminei D la nivel intestinal, ca urmare a creșterii cortizolului și hiperfosfatemiei determinate de catabolismul tisular. Clinic: hipocalcemia neonatală poate fi latentă sau manifestă, simptomatologia variind de la tremor și semne de iritabilitate (țipăt prelungit, hiperexcitabilitate musculară, contractură), până la crize de tetanie. În cazul nou-născuților normoponderali hipocalcemia neonatală se poate rezolva și fără tratament, la ceilalți fiind necesară administrarea de calciu exogen. Tratament: dacă calcemia este mai mică de 2 mmol/l și nu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
nu se lasă niciodată ghidat numai de subiectivitate și de concluziile pe care aceasta le antrenează. Spre exemplu, aparent fără nici o legătură cu pasajul anterior - "confuzia... devine din ce în ce mai gravă" - el adaugă imediat: "Din celălalt capăt al parcului se aude un țipăt de femeie atroce" (346). Nu ni se dă nici o explicație. După cum spunea Boylan, strigătul poartă numai propriul mesaj. Să fi fost strigătul unei comuniste fidele, lovite cu bastonul poliției? Să fi fost strigătul unei funcționare care, în confuzia creată de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
porcește de mormane de mașini parcate sfidător, de covoare de rahat de câine și puțind aspru a pișat, trotuarul bucureștean nu mai există. Dacă îți dă cumva prin cap să mergi pe jos, printre hoardele de valahi alergând isteric, printre țipete, papornițe și șuți, trebuie să te strecori practic pe stradă, deranjând mașinile blocate, care răcnesc spasmodic din claxoane, gălăgie insuportabilă accentuată, periodic, de răgetele contondente ale șoferilor care transmit simplu, fără complicații textuale inutile, mesaje limpezi către guvernanți. Aborigenii, indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
să nu-și facă probleme pentru ei. Relația dintre Ion și Ana merge din ce În ce mai rău. Ion o batea din ce in ce mai des, chiar dacă era Însărcinată. Au luat-o durerile facerii și a născut un băiat, ajutată fiind de Zenobia. Ion era impresionat, țipetele copilului Îl bucură, dar Îl și supără În același timp. Titu a călătorit până În satul Lusca, purtând-o În inimă pe Roza. După ce s-a stabilit acolo, a cunoscut o Învățătoare de 25 de ani, pe nume Virginia și s-
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
în clipa ta, în cotidian: țiuiturile sfredelitoare din urechi, urletul permanent al hidroforului dezlănțuit, zgomotul sacadat al tramvaielor, surprizele acustice iscate de toboganul de tablă al gunoierului, răbufnirile industriale, apocaliptice, când crezi că totul s-a terminat... Și, uneori, romantic, țipătul dezamăgit al unei locomotive, amintindu-ți copilăria, înviindu-ți regretul că nu ai reușit niciodată să prelingi în versuri inefabilul feroviar. Și doar ai locuit în proaspete cantoane (la Merișani!), în hălți (la Belcești!), în gări paradisiace, în falnice pavilioane
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
și când am căzut peste ea, cu mâna întinsă, am simțit cum mâna mi-o ia razna, am simțit apoi sub palme doar chiloții și, în mijloc, locul ăla moale și fierbinte, și atunci Iza, foarte-foarte tare, a scos un țipăt ascuțit, mi-a țipat de-a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sandvișul meu galben se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
apoi sub palme doar chiloții și, în mijloc, locul ăla moale și fierbinte, și atunci Iza, foarte-foarte tare, a scos un țipăt ascuțit, mi-a țipat de-a dreptul în ureche, iar mie mi s-a umplut tot trupul de țipătul ăla ascuțit, am adulmecat, mai viu ca niciodată, acel miros de fată mare, și am văzut cum sandvișul meu galben se desfăcuse-n două, iar feliile zăceau în praf, cu partea unsă cu magiun în jos, dar de asta nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2209_a_3534]
-
cădea în timp“. Un alt personaj important al romanului este maiorul Radu Virgil, care descoperă în biblioteca vecinului său sinucigaș, ziaristul Dan Stanca, o carte al cărei protagonist are același nume, Radu Virgil. Cartea nu este alta decât Vântul și țipătul altuia, primul roman al lui Dan Stanca: „Mă numesc Radu Virgil, dar nu am nici o legătură cu personajul cu același nume din romanul lui Dan Stanca, Vântul sau țipătul altuia, apărut în anul 1992, la Editura Militară“ - o frază ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
același nume, Radu Virgil. Cartea nu este alta decât Vântul și țipătul altuia, primul roman al lui Dan Stanca: „Mă numesc Radu Virgil, dar nu am nici o legătură cu personajul cu același nume din romanul lui Dan Stanca, Vântul sau țipătul altuia, apărut în anul 1992, la Editura Militară“ - o frază ce ne avertizează din start asupra planurilor multiple ale romanului, care se schimbă în permanență. Întreg jurnalul lui Dan Stanca ajunge încet-încet în mâinile lui Radu Virgil, invadându-i viața
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
linii și culori, pentru a se recompune în spații afective familiare. Citez: „...și mă ascund în ierburi moi / crescute-anume pentru noi” (3); „E-o liniște ce mi-a cuprins / cuvântu mbătrânit și nins / ascuns de lume într-un zbor / în țipătul unui cocor.” (18); „mă cuibăresc în ieri, în azi...” (22); „Mă pierd în linii, printre linii...” (23); „Mă pierd pe-o cale, printre căi...” (ibid.). Frecvența verbelor pierdere și ascundere indică neobosita căutare a propriei ființe, copleșită de teroarea timpului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
linii și culori, pentru a se recompune în spații afective familiare. Citez: „...și mă ascund în ierburi moi / crescute-anume pentru noi” (3); „E-o liniște ce mi-a cuprins / cuvântu mbătrânit și nins / ascuns de lume într-un zbor / în țipătul unui cocor.” (18); „mă cuibăresc în ieri, în azi...” (22); „Mă pierd în linii, printre linii...” (23); „Mă pierd pe-o cale, printre căi...” (ibid.). Frecvența verbelor pierdere și ascundere indică neobosita căutare a propriei ființe, copleșită de teroarea timpului
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
își va putea satisface curiozitatea ascultând cântecul sirenelor, fără însă a ceda farmecelor lor. Cântecul începe să se audă melodios, înduioșător și plin de promisiuni ispititoare. Ulise le strigă tovarășilor lui să-l dezlege, dar desigur aceștia rămân surzi la țipetele lui. În cele din urmă, corabia trece, iar eroii scapă de destinul nefast de care au avut parte mulți alți marinari. La fel ca Ulise, Consiliul s-a "legat" și el de bună voie și în mod conștient, creând Curtea
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]