7,946 matches
-
Stai, să vezi! Am glumit odată cu el și i am spus că în lift e o broscuță care...” Frumosul vis al fetiței fu, brusc, destrămat: Ajutoor! Mă mușcăăă! Nu mă lăsaaați! Broscuța mă mușcăăă! Ce-i, ce-ați pățit? Cine țipă așa? Ce-i, Sorinel, ce-ai visat, dragul meu? Mama și tata sunt acum în camera copiilor. Mă mușcă, mă ciupește! - spune băiețelul, stând în capul oaselor. E, pe jumătate adormit, pe jumătate treaz. Fii liniștit, nu te mușcă și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
injecții de altfel foarte dureroase, surioara lui era cea mai bună fetiță din lume: ca să-i fie durerile mai ușoare, Sorina îi dădea - după ce pleca asistenta păpușile ei cele mai dragi, cărțile ei cele mai viu colorate - fără să mai țipe la el: „Vezi, să nu care cumva să le rupi, că ai încurcat-o cu mine!” - îi cânta și-i spunea cântecele și poeziile cele mai frumoase. Însă, de la o vreme, nimeni nu știe ce s-a întâmplat; Sorina s-
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
Sorina s-a schimbat mult. Mereu pe harță e pusă, încât Sorin, ca să n-o supere deloc, ar trebui să stea doar după ușă. Dar, nu trebuie să mai meargă mult așa. Băiețelul se gândește ce măsuri să ia. Să țipe și el - n-ar ajuta la nimic. Așa cum e, mic, nimeni n-ar observa, zău!, că s-a făcut și Sorin un băiețel rău. Și-apoi, el nu vrea să fie rău de-a binelea, ci, numai, așa, puțintel, cât
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
mici lumințe. Tichiuțele verzi cântau: Noi avem aici de toate: apă, aer și lumină. Bucătarul Clorofilă pregătește dulci bucate. Ha, ha, începu să râdă Ionel, pentru că din nenumarate ceaune ieșeau balonașe care zburau de colo-colo, cu un țiuit subțire. Oxigen! țipau speriați bucătarii și, cum puneau mâna pe balonașe, le aruncau afară, prin ferestre... la să prind și eu un balonaș, zise Ionel, dar cum se agață de el zbură cu el cu tot pe fereastră... și se trezi afară, sub
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dreaptă și mă strigă "ciocolată". Eu păzesc pe cei mai mici, nu doar când sunt de servici. Trebuie să fim mereu după ei cu ochi-n patru. Să nu stea prea mult la soare, nici în apă toată ziua. Unul țipă că-i e sete, altul găletușa vrea, cu un peștișor în ea. Să vedeți ce întâmplare! Ieri la Radiovacanța, la concursul pentru cel mai iscusit constructor în castele de nisip, m-am trezit că suntem două Anișoare: una eu și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
imagine În minte, am simțit dintr-odată niște degete osoase trăgându-mă de obraz, ciupindu-mă până am simțit gustul de sânge. Era Mama Scumpă. Tata se Întorsese și mai insistase Încă de trei ori ca să vină. Cu demnitatea zdruncinată, țipând, s-a lăsat smulsă din fotoliu și purtată până la mașina care Îi aștepta și care i-a adus În viteză până la chei. Astfel s-a Întors Mama Scumpă, mai hotărâtă ca niciodată să-mi bage mințile În cap și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
călduroasă la cumpărături. Dricul rula, orchestra mărșăluia, iar prietenii mei Își târau picioarele de-a lungul aleii mărginite de eucalipți, trecând pe lângă grămezi de gură-cască ieșiți din clădirea Academiei de Științe din California, țânci agățați de dinozaurii de cauciuc și țipând de bucurie la vederea acestei parade inedite. —Ham-ham! Cea mai tare emisiune! se auzeau strigăte. Harry dădea din cap către fanii săi. —Jenant, de-a dreptul, spuse el Încet, dar plin de mulțumire. Cu zâmbetul lui telegenic Încă Întipărit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Bărbații În schimb și-au imaginat o crăpătură În munte mărginită de tufișuri stufoase, de fapt o intrare strâmtă care duce la o peșteră foarte umedă, la toate acestea imaginația lui Bennie adăugând și Întuneric, noroi și niște lilieci care țipă. Esmé a fost prima care a văzut bivolul pe partea dreaptă a șoselei. Părea că nu se mai poate mișca, Îngropat În noroi până În dreptul burții. De ce era legat la ochi? Și de ce-l biciuiau? Wendy s-a apucat grăbită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
plină de murdărie. Îi amintea lui Esmé de cățelușul de la hotel. Când a simțit-o că se apropie, cățelul a sărit, a răsturnat un scaun scund și s-a prefăcut că se repede la ea, lătrând cu furie. Esmé a țipat. —Fetițo, strigă femeia care lua interviul. Vino puțin să te Întrebăm de ce te-au adus părinții aici. Esmé se uită Întrebător la mama ei, iar Marlena Îi făcu un semn aprobator din cap. Când Esmé se Întoarse lângă ei, femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
parcului În acest templu din afara perimetrului deschis publicului, au strigat la ei să iasă afară. La auzul acelor amenințări ininteligibile, Dwight și Roxanne s-au Înarmat cu bețe amenințându-i pe paznici pe care-i luaseră drept hoți periculoși. Heidi țipa ca din gură de șarpe sigură că va fi răpită și vândută ca sclavă sexuală. Bătrânul de la intrare se dovedi a fi șeful minorității Bai. Țipă la domnișoara Rong cerând să i se plătească o amendă substanțială pentru toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu bețe amenințându-i pe paznici pe care-i luaseră drept hoți periculoși. Heidi țipa ca din gură de șarpe sigură că va fi răpită și vândută ca sclavă sexuală. Bătrânul de la intrare se dovedi a fi șeful minorității Bai. Țipă la domnișoara Rong cerând să i se plătească o amendă substanțială pentru toate aceste nelegiuiri de nedescris. Când Își dădu seama că ea nu Înțelege o vorbă din ce Îi spune, trecu pe mandarină făcând-o cu ou și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Toți se comportaseră ca niște masculi fără minte care cred că e dreptul lor să ignore regulile. Harry Încerca să facă față situației, deși se simțea ca un idiot și era sigur că și Marlena Împărtășea această părere despre el. Țipase la ea, o acuzase când el fusese idiotul care-i scosese din minți pe oamenii de la televiziune. Se așezase În fundul autocarului, ca Într-un fel de autoexil. La rândul ei, Marlena rumega la cele spuse de Harry. Detesta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
la ea, o acuzase când el fusese idiotul care-i scosese din minți pe oamenii de la televiziune. Se așezase În fundul autocarului, ca Într-un fel de autoexil. La rândul ei, Marlena rumega la cele spuse de Harry. Detesta să se țipe la ea, mai ales de către figuri autoritare. Tatăl ei făcuse la fel și acum nu se mai simțea intimidată, ci doar paralizată de furie. Wendy era complet neafectată de cele Întâmplate. Sprijinită de umărul lui Wyatt, chicotea la gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu tine? Cu inima cât un purice, Marlena alergă spre spatele autocarului, iar cu cât se apropia mai mult, cu atât mai nefericită părea Esmé. Marlena se aplecă să-și ajute fetița să se așeze. O secundă mai târziu, Marlena țipă: —O, Doamne! Cățelușul scheună din nou. Harry alergă spre ele. Esmé Începu să urle: — Nu-l las aici! Dacă vreți să-l lăsați aici, rămân cu el. Încă de noaptea trecută, Esmé știa că inevitabilul se va petrece. Or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sufletul auzind-o pe fiica ei pronunțând cuvântul „a omorî“ când știa că există adolescenți care dăduseră curs unor astfel de gânduri pline de furie. Harry Își puse mâna pe umărul lui Esmé ca s-o calmeze. — Nu mă atinge! țipă ea. Poți să-ți pui labele scârboase pe mama, dar nu și pe mine. Sunt minoră, știi?! Marlena se Înroși, la fel și Harry, plin de rușine și indignare. Ridicându-și privirea, văzu că toți din autocar se uitau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ridicându-și privirea, văzu că toți din autocar se uitau la el. —Esmé, termină chiar acum! spuse Marlena. Harry, amintindu-și de pregătirea lui ca behaviorist, Își recăpătă calmul. Când era vorba de câini speriați, nu ajuta la nimic să țipi la ei. Se transformă Într-un monument de stăpânire de sine. — Sigur că nu o să ți-l ia nimeni, spuse el pe un ton blând. Sunt veterinar și pot să-mi dau seama ce e cu el. — Ba nu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mai rău decât ce le facem noi acasă, constată Esmé cu sânge rece. Știm doar s-o ascundem mai bine. Am văzut o emisiune la televizor. Porcii sunt Înghesuiți toți la un loc, apoi sunt Împinși pe un tobogan și țipă pentru că știu ce-i așteaptă. Așa fac și cu caii. Din asta se face mâncarea pentru câini. Uneori nici nu sunt morți când sunt tocați. Marlena Își privea țintă fiica. Era ca și cum tocmai atunci, sub ochii ei, Esmé Își pierduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
condiționat; prietenii mei erau amorțiți de greață și durere de cap. Walter observă că până și cei mai gălăgioși - Wendy, Moff, Bennie și Vera - se potoliseră, cuprinși de amețeală. Apoi, domnul Joe, care era În mod normal un șofer morocănos, țipă că a văzut un Nat călare venind către el. Walter dădu dispoziție să oprească imediat ca să ia toată lumea aer. Toți bărbații se năpustiră spre ușa autocarului, căutând puțină intimitate În bezna de afară și În vegetația necunoscută. Femeile preferară să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
imitară cuplul scoțând limbile și mișcându-le ca niște șerpi. Alții Începură să dea din coapse, apoi să le miște Înainte și-napoi. Izbucniră În hohote de râs dezlănțuite. Wendy și Wyatt se despărțiră și se uitară la copiii care țipau, În sus pe cărare. Băieții se Împrăștiară ca veverițele, pentru ca apoi să iasă Încet, unul câte unul, de după plantele de bambus, cu ochii În patru ca nu cumva să apară vreun călugăr mai În vârstă care să-i certe. Lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor. Tot acest ocean de verde Îi amețea. Trunchiurile copacilor erau acoperite cu mușchi și căptușite cu epifite: ferigi, bromelia și orhidee micuțe În culori pale Își aveau rădăcinile Înfipte În scorburile și adânciturile pline cu pământ ale copacilor. Păsările țipau Încercând parcă să-i avertizeze. Undeva În depărtare, se auzi cum se rupe o creangă sub greutatea unei viețuitoare nevăzute, poate o maimuță. Ținându-și respirația, prietenii mei se lăsau copleșiți de uimire. —Extraordinar. Divin. Suprarealist. Prietenii mei fură cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
l-a certat pentru bietele lui Încercări de a stinge flăcările cu rochia ei. De unde să știe el că bucata aceea de material era un furou scump de firmă? Dumnezeule, se năpustise furioasă asupra lui din cauza unei cârpe portocalii. Nu țipase; fusese mai rău. Îl privise fix cu o expresie asiatică implacabilă, impenetrabilă, ininteligibilă, inadaptabilă, ca a unei pisici. De-aia Îi plăceau lui câinii. Când ceva mergea prost, erau cea mai bună companie - iertători, veseli non-stop, tot timpul cu chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
o zeiță ieșită la vânătoare. Ceilalți se sprijineau de câte un copac căzut. Trosnetele crengilor Încetaseră, nimeni nu mai respira greu, iar liniștea se lăsase la fel de grea ca norii de furtună. Sus de tot se mai auzea câte o maimuță țipând - sau era ceva mai periculos? — Ce fel de animale trăiesc aici? Întrebă Wendy uitându-se spre frunzișul des. Dwight râse malefic: —Bu-ha-ha-ha! Lei și tigri și urși, vai-vai. De fapt, spuse Moff pe un ton amuzat, chiar există tigri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Ne pare bine să fim aici. Trei copii se apropiară să-i vadă mai bine - străini la ei acasă, În junglă! Erau muți de uimire. Fețișoarele lor erau serioase și atente, iar când Moff și Wyatt se lăsară pe vine, țipară ascuțit și o luară la goană. Salut! strigă Wyatt după ei. Cum vă cheamă? Fetițe În rochii albe din pânză de sac stăteau la o distanță respectuoasă, evitându-le privirea. Când bărbatul alb nu se uita, ele avansau Încet-Încet, zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
celor din trib un nou truc cu cărți. Se uită În sus spre cameră și, zâmbind larg, spuse: După cum se vede treaba, s-ar putea să nu mai plec de-aici niciodată... Brusc, se auzi o voce ascuțită de copil țipând, iar toată lumea amuți. Toate capetele se Întoarseră spre băiatul cu păr arămiu din a cărui gură atârna o țigară de foi fumegândă. Stătea În picioare pe un butuc și avea o expresie sălbatică. Se legăna Înainte și-napoi. Sora lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
conta dacă erau tinere sau bătrâne, șase bărbați pe o singură fată, toată noaptea, toată ziua. Țipetele nu au Încetat o clipă În cele două zile. Soldații le spuneau că sunt scroafe, le Înjunghiau ca pe scroafe, le spuneau că țipau și sângerau ca niște scroafe. Celor care au Încercat să se Împotrivească, le-au tăiat sânii. Câteva au murit din cauza sângerării. Cât despre cele care au trăit, când nu au mai avut nevoie de ele, soldații le-au Împușcat. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]