60,912 matches
-
că n-au voie să ciocnească și să primească urări de bine. l Ajungeți cu puțin înainte de începerea spectacolului, la teatru sau la cinema. Se întărește regula de a intra la locul dumneavoastră, pe un rînd unde oamenii s-au așezat deja, numai cu fața spre aceștia. Să le întorci spatele (ca să nu spunem fundul) e nepoliticos. Dacă cei așezați sînt bărbați și prin fața lor trece o femeie, e elegant ca bărbatul să se ridice, să-i facă loc. l Apropo
Codul bunelor maniere by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9960_a_11285]
-
lîngă Moscova în 1873, a fost deshumat și reînhumat în țară în 1935. Astfel de exemple întîlnim în toate țările est-europene. Rostul lor e unul de reconfigurare a unui univers spațio-temporal în centrul căruia fiecare națiune simte nevoia să-și așeze cele mai importante piese ale tezaurului istoric. Cum s-ar spune, cîți morți celebri, atîtea repere spațio-temporale pentru fiecare națiune.
Viața morților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9963_a_11288]
-
acela al lui Voronca: "menționat prin micile antologii moderniste ale tinerilor francezi, Voronca umbla ca o cometă în largi ocoluri, dintr-un colț al lumilor stelare, ca să apară într-altul." Însuși stăpînului casei, într-un moment de armistițiu, i se așază poza, unu la unu, în raftul cu modele în negligé: "Lovinescu însă se anima repede, rîzînd cu mare poftă, dînd capul pe spate, și rotunjind buzele lui. Nu se scula de la birou pentru nimic în lume, în pijama marron cu
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
Gheorghe Grigurcu E vădit din capul locului aerul intemporal al poeziei lui Ștefan Ioanid, așezat sub patronajul prelatului benedictin Anselmus, devenit arhiepiscop de Canterbury în 1033, care, "a interpretat mîntuirea în termenii umilinței pe care o datorăm măreției insultate a lui Dumnezeu". Dar n-avem a face cu o "exaltare mistică", stare ce, conform confesiunii
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
am avut puterea, la treizeci și ceva de ani, România literară, membru în conducerea US, membru în CC, după aia, deodată, o surpare. După ce erau zeci de inși care umblau în jurul meu, deodată sînt singur, merg la Casa Scriitorilor, mă așez la o masă, nu vine nimeni, doamna Candrea nu mă mai servește, văd la mese tipi care zîmbesc, uite, mă, ce-a ajuns Breban. Nimeni nu s-a gîndit că eu am fost demn sau curajos. Ei gîndeau: a pierdut
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
asigurată. După un timp, copăcelul a bătut timid din crengi și i-a șoptit cald păsării salvatoare: Ce bine-i că exiști! Fără tine aș fi fost mort acum. Mulțumesc, pasăre dragă! CUIBUL Între ramurile țepoase ale unui zarzăr era așezat un cuib de pasăre. Era țesut cu grijă de jur împrejur, alcătuit ca un culcuș călduț. Înăuntru erau pene și puf moale. L-am văzut de mult timp. Urmăream pasărea care venea cu paie și firișoare de iarbă uscată în
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
venit în minte imagini cu case luate de ape, risipite la cutremur și am simțit gustul amar al lacrimilor celor care și-au pierdut casa. Cu ce era o pasăre mai prejos decât un om? Peste câteva săptămâni din cuibul așezat în vârful copacului se auzeau glasuri firave de puișori. I-am văzut la marginea cuibului cum căscau ciocul dantelat cu galben, primind hrana adusă de părinți. M-am bucurat că nu am atins ouăle și că am dat o șansă
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
rochii și batice asemănătoare gospodarului și gospodinei care au îngrijit până acum livada. La început graurii s-au speriat și au zburat mai departe. Mai ales dacă bătea vântul se auzea un zgomot sinistru provocat de mișcarea sacilor de plastic așezați pe vârfurile cireșilor. Acum graurii au înțeles: bunicul voia să-i sperie! Nu-i lăsa să mănânce și ei cireșele coapte care le făceau cu mâna și le mutau ciocul din loc cu mirosul lor de fructe parfumate. Deci așa
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
După pilda ei, Constanța Crăciun și-a lăsat fratele condamnat la 25 de ani muncă silnică, pentru simple neglijențe ale subalternilor și lucrătorilor săi - deținuți politici - în marile lucrări de la Canal. A luat drumul Aiudului, pentru exemplaritate și pentru a așeza o treaptă la statuia intransigenței partinice, la noile statui ale țîrcovnicilor". Iar pentru a ne da seama cum arăta în realitate "grija față de om" a sistemului opresiv e suficient să aruncăm o privire asupra vieții hărăzite deținuților de conștiință, victime
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
fie un jet grațios de mică arteziană: "(la începutul nopții crâșma se ridică/ în aer propulsată de ventilatoare// acum simt cum se naște între noi/ armonia unui grup sanitar" (Apoteoză); "(în fiecare noapte beau/ un pahar de ceai negru/ mă așez pe pat/ cu fața în jos/ îmi ascult zvâcnirile inimii/ și îmi închipui că/ sunt îndrăgostit)" (Prima iubire). În sfârșit, în ultimul cerc din proximitatea centrului vedem poeme remarcabile, anunțând secvențele apoeticului copleșitor, dar care păstrează într-un fel sau
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
majore, ci spre gesturile primare, cele mai la îndemână, ale eului regresiv: "(am stat pe recamier și/ mi-am pus mintea la contribuție/ acum intră în zbor/ pe fereastra deschisă/ gunoaiele aruncate de la etaj/ mă aplec în genunchi și/ îmi așez fața în găleata cu/ apă - ca să bolborosesc)" (Sic cogito); "(mi-am închis fălcile cu mâna/ și mi-am vârât pe rând vârful limbii/ în toate spărturile din măsele// atunci ai întins mâna și ai început/ să îmi încâlcești părul - apoi
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
o altă bătălie. Apoi o scenă emoționantă: semnarea capitulării fără condiții, în fața rușilor, a statului-major german. Intrarea mareșalului Keitel învârtind amenințător bastonul de mareșal. înaintează ca un Mefistofel de comedie; sucește și învârte în juru-i vasta-i pelerină neagră. Se așează ca un mecanism bine reglat, semnează și își îndreaptă de două ori, foarte sigur, monoclul. Totul să se fi petrecut, într-adevăr, așa? Doar consecința unei educații tradiționale să fi strâns taliile într-un corset de fier? Ori toate acestea
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
cu siguranță, și vinul, adăugând: "cu un plan cincinal". La același dejun participa și un grup de sindicaliști ce urmau să plece la Paris, la un congres. Alături de mine era un "metalurgist", care nu vorbea franțuzește, dar când ne-am așezat la masă a simțit nevoia să ne ureze: "bon appétit". După masă am fost serviți cu niște cupe mari de șampanie Pommery. Nu mai băusem șampanie de ani de zile. Ministrul Muncii, bucovinean de felul lui, a amestecat șampania cu
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
solemnă, s-a petrecut la ultima lui vizită, în 1983, cînd mama a dorit să ascultăm împreună Simfonia a 4-a de Mahler, una din piesele ei preferate. Și astfel, după ce copiii mei au adormit, am rămas doar noi trei, așezați în liniște, în sufrageria preschimbată pentru o vreme în sală de concert, în acordurile simfoniei lui Mahler. A fost un moment unic. Muzica se revărsa și nimeni nu rostea nici un cuvînt. Eram toți trei într-o armonie perfectă... Am simțit
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
Germania sau Franța, de exemplu! Aproape fără să vreau, prin intermediul uitatului meu Dicționar de proverbe pe care l-am alcătuit în primul rând pentru ca, la începutul anilor '90 ai libertății noastre recâștigate și într-o țară liberă - Portugalia - să pot așeza pe copertă și tricolorul nostru alături de steagurile celorlalte țări, de astă dată cu adevărat "surori" - prin intermediul, așadar, al acestui Dicționar, am pătruns, către sfârșitul anului 2007, în lumea fascinantă și nebănuită a paremiologiei.
Et in Algarve ego... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8970_a_10295]
-
se constituie și ca o scurtă istorie a infamiei bazată pe concubinajul dintre crimă, minciună, ticăloșie și prostie într-o societate anormală, "societatea comunistă multilateral dezvoltată". Cinismul lui Ilie Merce vorbește de la sine. Într-un decor luxos cu mobilă bidermeyer, așezat într-un fotoliu imperial, parlamentarul nu-și ascunde scîrba princiară față de cei "care se dau rotunzi"; regizorul, într-un joc al contrastelor, i-a alăturat imaginea Monicăi Lovinescu pe patul de spital, o umbră a trecutului grăitoare, o mărturie. Cît
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
așteptat de domnul mareșal. Abia la urmă Gologan își îndesă căciula lui de urs bătrân pe capul încărunțit. Intrară în vilă. Ofițerul cu pas de paradă străbătu biroul și îi împinse fotoliul. Primarul se postă înaintea fotoliului fără să se așeze. Aștepta. Trecură cam trei minute, în care, alături se auzi vocea ușor pițigăiată a lui Antonescu. Pași repezi și, îndată, apăru el în uniformă, cu cizmele strălucind, frecate dimineața de ordonanța lui - Gheorghe, - lustruite cu os de miel... Mareșalul îl
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
față o pagină necunoscută, sau foarte puțin știută, de istorie. Mareșalul se plimbase un timp, așa, repede și nervos; pe urmă, văzându-l pe primarul chemat că ședea în picioare, îi făcu semn să ia loc; dar Gologan nu se așeză; rămase în picioare; parcă mai întâi voia să știe de ce-l chemase la el Antonescu... Acesta, parcă sesizând intenția, și caracterul musafirului, nu mai zise nimic. Se oprise din mersul lui precipitat, fără să ia loc, întrebând așa, în picioare
Neuitatul coleg de bancă, Gelu Gologan by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8986_a_10311]
-
toți actorii și toți figuranții întâmplători ai disputei ideologice inițiate de Edgar Papu în 1973, dincolo de analizele pertinente ale unor mostre de text din gazetele timpului, dincolo de segmentarea unor abuzuri de interpretare (cum ar fi acela, celebru deja, care-l așază pe Eminescu în nobila ascendență a lui Einstein), Alexandra Tomiță înlătură, asumat, perdelele artificiale ale inocenței de pe o mișcare maculată - ideologic - până în viscere. Dintr-o aparentă doctrină științifică naivă și plină de hibe, protocronismul se revelează brusc drept o certă
O carte glorioasă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9001_a_10326]
-
256). Regăsesc în Calomnii mitologice (volum pe care autorul nu a mai apucat să-l revadă și să-i dea, cu obișnuita scrupulozitate, formă definitivă) felul complex și derutant al lui Octavian Paler de a gândi. Raporturile în care el așează elementele palpabile și bine cunoscute ale autobiografiei sunt mai mereu neașteptate, surprinzătoare. Când crezi că ai pus degetul pe un punct nodal, pe un vector al personalității și al atitudinii, constați că desenul, schema explicativă abia închegată se destramă. Cu
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
tot apartamentul meu de-acum, și stăteam într-o dezordine cumplită - cred că era plin de lenjerie, de lucruri azvârlite în toate părțile, după nu știu câte zile -, am scris un poem stând pe marginea patului. Nici n-aveam unde să mă așez, așa că scriam de zor poemul într-un haos absolut. Nu contează ordinea. Iar lângă mine, am nevoie doar de țigări, de brichetă, scrumieră, creion, hârtie. Să fie multă hârtie. D.P.: Colorată și senzuală... M.P.: Sau albă și senzuală. Dorința mea
MARTA PETREU - "Făcutul unei cărți este o activitate senzuală" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/8988_a_10313]
-
în imaginarul artistului așa cum și le-a definit el încă de mai multe decenii. Chiar și înarmați cu aceste informații generale, o întrebare, deloc retorică, se împune de la sine: de fapt, cine este Ilie Boca și unde poate fi el așezat în arta românească de astăzi? Răspunsul, aparent simplu, dar extrem de complicat în procesul elaborării lui, poate fi chiar acesta: Ilie Boca este unul dintre cei mai importanți pictori români contemporani. Opera sa extrem de variată și de o bogăție rar întîlnită
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
-și în așa fel mișcările încât păreau o singură ființă, cu mai multe mâini, picioare și capete, evoluând lent în spațiu. Postúrile, expresiile și veșmintele stranii ale personajelor; pregăteau spectatorii pentru atmosfera spectacolului. În cel de-al doilea cerc, spectatorii așezați pe gradene, în jurul scenei, urmăreau pe patru ecrane, care mărgineau circumferința acesteia, un film cu aceleași personaje mișcându-se într-un peisaj, pentru ca, abia apoi, actorii-dansatori să-și spună povestea fără cuvinte, în cercul central al scenei. Comparând prima piesă
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
de o vigoare remarcabilă, dar și aici intervenind umorul și continuând asocierea cu diferite elemente materiale, naturale sau construite, de la "piatra filozofală" , o piatră seacă din care au stors apă, până la ingenioase invenții omenești, precum vaporașele sau o păpușă- dirijor, așezată deasupra capului personajului care-l reprezenta pe tatăl sau pe maestrul celor patru fii sau ucenici ai săi, dirijor situat, deci, într-un plan suprapus, superior celui terestru, în care se afla chiar și maestrul. Mișcarea dansatorilor-actori implicați în tot
Un teatru al imaginilor by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9062_a_10387]
-
caz, el devine altul prin simplul fapt că îl poți privi printr-o fantă interpretativă pe care nimeni pînă la tine nu a găsit-o. Originalitatea unui gînditor ține de amprenta pe care unghiul de vedere în care s-a așezat o imprimă temei alese. E ca și cum, pus în fața trunchiului tradițional al opiniilor vehiculate de-a lungul timpului, el găsește o "pană" pe care s-o introducă în corpul acestor doctrine, despicîndu-le coerența și creînd în interiorul lor un spațiu ce nu
Fatalitatea seducției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9023_a_10348]