390,853 matches
-
întîlnire - mai mult sau mai puțin fericită - cu scriitori români, organizată de Uniunea Scriitorilor. Cum traducerea lui Humboldt îmi ridica o serie de nedumeriri legate de realitățile americane care pe atunci îmi erau perfect străine, l-am rugat să-mi acorde o întrevedere de lămuriri. L-am vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
primit Premiul Nobel pentru literatură (a fost, pînă acum, singurul scriitor american, laureat al Premiului Nobel, rămas în viață). în 1984, președintele François Mitterand i-a conferit titlul de Comandor al Legiunii de Onoare, iar în 1990 i s-a acordat medalia National Book Foundation. în proza ficțională americană, Bellow este exponentul fazei de tranziție între generația modernistă - clasicii modernismului - Hemingway, Faulkner, Steinbeck, Dos Passos, și cea a postmoderniștilor: Pynchon, Barth, Coover, Federman etc. Dacă ar fi să-i lipim o
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
întîlnire - mai mult sau mai puțin fericită - cu scriitori români, organizată de Uniunea Scriitorilor. Cum traducerea lui Humboldt îmi ridica o serie de nedumeriri legate de realitățile americane care pe atunci îmi erau perfect străine, l-am rugat să-mi acorde o întrevedere de lămuriri. L-am vizitat de două ori - firește cu aprobarea directorului editurii în care lucram și pentru care traduceam cartea -, la locuința surorii Floricăi Bagdasar, unde se instalaseră soții Bellow. Era iarna 1977, anul cutremurului, și Bucureștiul
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
poetul a fost coautor, în manuscrise, în periodice, versificări ocazionale - cuprinse generos în volumul Ochiul lui Dumnezeu (poezii inedite și regăsite), apărut ca urmare a colaborării dintre editurile Charmides (din Bistrița) și Eikon (din Cluj-Napoca). De notat și sprijinul financiar acordat de Biblioteca Județeană Bistrița-Năsăud și de Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud. Consiliul Județean Bistrița-Năsăud a contribuit decisiv și la tipărirea volumelor 21 și 22 din ediția critică de Opere Liviu Rebreanu, realizată de Niculae Gheran - ceea ce dovedește că în vremuri anormale, ca
Dacă nici Coșbuc, atunci cine? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11861_a_13186]
-
dintre ele își păstrează intactă actualitatea. În pofida celor două schimbări de putere produse în urma alegerilor din 2000 și 2004, multe dintre problemele culturale semnalate de Marin Mincu încă din anul 1999, își caută încă rezolvarea. Modul discutabil în care se acordă subvențiile pentru carte, grupurile de interese care dirijează acordarea premiilor literare, festivismul găunos prin care se marchează la noi momentele aniversare, absența traducerilor din limba română în limbi de circulație internațională, prezențele mereu nemulțumitoare ale României la tîrgurile internaționale de
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
burg mantovan, operele traduse în limba italiană care intră în concurs, urmînd ca pe 2 iulie să fie desemnat un singur cîștigător, învingătorul premiului. Este vorba de un premiu internațional pentru proză, ajuns la a XIII-a ediție, care se acordă inițial literaturii unei națiuni și, ulterior, după ce operele candidate au fost citite și evaluate de un juriu specializat, format din zece profesori universitari, jurnaliști, literați și de un "juriu popular" compus din 300 de cititori, aleși de bibliotecile din Provincia
Nominalizări - Premiul "Giuseppe Acerbi" pentru literatura română by Emilia David Drogoreanu () [Corola-journal/Journalistic/11871_a_13196]
-
în așa fel încît poezia să fie pusă sub semnul întrebării// scriu și scriu/ ca să-mi distrug posibilitatea de a primi o cunună de lauri" (Mărturie, pp. 184-185). Prin tonul său vag nostalgic, melancolic și prin valoarea pe care o acordă obiectelor care compun universul casnic, cotidian, scrisul lui Petre Stoica seamănă cu cel al prozatorului Daniel Vighi. Aceeași fascinație în fața banalității existenței, același efort al redesenării vieții din perspectiva inocenților utilizatori ai unor obiecte care azi ni se par desuete
Viața în paranteze mici by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11877_a_13202]
-
său normal și că se vizează crearea unui nou sistem de "cumetrii" bazate pe atacul la baionetă, în stilul pesedeilor, atunci va trebui, firește, să reacționăm. Și încă deosebit de energic. Până atunci, însă, cred că noi, jurnaliștii, ar trebui să acordăm măcar prezumția de nevinovăție unui politician a cărui competență, onestitate și, de ce nu, fidelitate față de o idee - fie ea și întrupată în Traian Băsescu - n-au fost niciodată puse la îndoială.
Țara lui Șestache by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11875_a_13200]
-
n-au voie să abată guvernarea de la imperativele naționale. Cicero spune într-o scrisoare că treburile politice la Roma nu evoluează cum trebuie, că nici lui Caesar nu-i plac multe, dar că n-are ce face, deoarece trebuie să acorde anumite satisfacții celor care l-au ajutat să repurteze victoria. Omenesc, prea omenesc ar spune Nietzsche. Dar, gesturile în favoarea partizanilor trebuie azi, în România, reduse la minimum. La fel și orgoliile personale. După căderea lui Nero la Roma a devenit
Eșecul lui Galba by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/11896_a_13221]
-
a o privi strict - mă hazardez - prin lentila spectatorului de teatru, unde regizorul poate continuă să fie demiurgul din culise. Fără a vrea să diminuez importanța regiei de film, aș vrea să atrag atenția asupra unui detaliu: când s-a acordat Oscarul pentru cel mai bun film, nu regizorul, ci producătorii au fost chemați să primească premiul, iar Clint Eastwood s-a scuzat pentru prezența lui pe scenă! Cu alte cuvinte, în lumea filmului, noul demiurg e producătorul, nu regizorul. Cred
Doi mari regizori (II) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11938_a_13263]
-
de la București, aflate în goană disperată după recuperarea onorabilității pierdute ca urmare a acțiunilor minerești din centrul capitalei, și-ar fi putut permite riscul asasinării unei somități a vieții științifice internaționale ca urmare a publicării unui interviu (e drept, incendiar), acordat revistei "22" (în momentul asasinatului, Culianu renunțase de cîteva luni la rubrica de comentarii politice din revista "Lumea liberă", dar nici aceea nu cred că ar fi putut declanșa o asemenea ripostă). Presa din țară era plină, la vremea respectivă
De ce a fost ucis profesorul Culianu? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11925_a_13250]
-
ochii ațintiți pe o foaie albă de hîrtie. înscenarea a fost repede descoperită, însă autorul a fost avansat, nu sancționat. Probă că țarinei îi plăceau aceia ce, cu grație, își jucau capul, fără să și-l piardă. Așa că i-a acordat încredere deplină secretarului. Pînă într-atît, încît l-a însărcinat să pună în siguranță două testamente olografe și identice, prin care moștenitorul legitim al tronului era exclus de la domnie. Totuși, imediat ce împărăteasa a murit, același Bezborodko i-a mărturisit moștenitorului legitim
Scrisorile primejdioase by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/11940_a_13265]
-
apariția unei noi publicații (vezi "Lamura"), dar pentru centenara "Ramuri", care se bucură de recunoaștere în lumea intelectuală - nu. Sau nu se știe cum? Probabil și asta. Am avut prilejul să fac parte efemer din comisia care a stabilit subvențiile acordate revistelor culturale. Previzibil, Ministerul Culturii a fost sufocat de cereri, de "proiecte" (ghilimelele țin să sublinieze că destule proiecte nu erau proiecte...). Calea aleasă în fața acestei avalanșe a fost să se dea tuturor puțin (neîndestulător). Or, mie firesc, logic mi
Revistele literare by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/11966_a_13291]
-
ar fi în continuare discursurile sale, ele rămân vorbărie goală atâta vreme cât nu sunt urmate de fapte. Și, din păcate, nu sunt. Nu știu cine sunt sfătuitorii reali ai președintelui, dar nu prea simt nici una din ideile oamenilor de forță din jurul său. A acorda Justiției, Poliției, Serviciilor secrete și celorlalte structuri mai mult sau mai puțin determinante ale vieții politice șase luni pentru a-și dovedi eficacitatea înseamnă o inutilă tragere de timp, tocmai bună pentru a șterge urmele vechilor poltronerii. Bun, vor trece
Specialiști, cadre, nulități by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11965_a_13290]
-
și-o construiește pe-a ei revenind, în plin exhibiționism și provocare, la vechile arme ale sugestiei și imaginarului." Atenția de a nu scrie la fel despre toți, de-a nu face, în nici un caz, concesii, nici măcar tinereții și încrederii acordate de vreun "cap" de cenaclu (a se citi, spre exemplu, cronica despre poezia Adelei Greceanu), transformă "verdictele", mai totdeauna exacte, ale lui Cistelecan, în puncte de plecare pentru cea mai de folos dintre lecturi, aceea pe cont propriu. Titlurile (am
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
scurtă vreme după moartea scriitorului. O evocare nesemnată apăruse în "Opinia" din Iași, în 14 iunie 1912, și se referă la anul 1893 când scriitorul a încasat o sumă infimă pentru reprezentarea Scrisorii pierdute la Iași; supărat, nu vrea să acorde nici un interviu, acuzându-i în bloc pe publiciștii români de la orice "Trompetă": "Dv. nu știți virgula, nici punctuația, fiindcă sunteți intelectuali" (p. 173). Ultimul text din volum este tot un fel de evocare, apărută în "Universul" din 18 iunie 1912
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
și veseli" (p. 31-34). Caragiale însuși, pasionat om de presă care se recomanda "publicist român", va adopta în scurt timp interviul ca modalitate de explorare a actualității și va fi mirat în 1897 când Gherea se arată indispus să-i acorde un interviu pentru "Epoca" (articolul nu figurează în acest volum, dar poate fi citit în Opere III. Publicistică, 2001, p. 736-740). Dacă Anton Bacalbașa este considerat inițiatorul interviului la noi, în ziarul "Adevărul" din 1893, Caragiale va solicita răspunsuri pe
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
deteriorării relațiilor sale cu "Junimea": din 1892, când rostise la Ateneul Român conferința Gaște și gâște literare, se rupseseră legăturile cu Maiorescu și încetase colaborarea la "Convorbiri literare". Amărăciunea sa cea mai devastatoare se manifestă într-un interviu în franceză, acordat în 1900 publicației bucureștene "L´Independance roumaine", unde afirmă că nu avem, ca într-un deșert, nici un fel de mișcare literară și nici nu am avut (p. 112-119). Negația e totală și radicală. Dintre opiniile sale politice, cel mai ciudat
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]
-
încă o frînă datorită unor tablouri temporale care, potențînd neîndoios impersonalizarea, îi restrîng în subsidiar caracterul aleatoriu. Fiu fidel al unui răstimp istoric, Liviu Georgescu înfățișează aspectele unei panorame ce cuprinde "epoca de aur" și dramatica ei abolire. Nutrimentul istoric acordă versurilor o violentă autenticitate existențială care o susține pe cea pur metaforică, încercînd a suplini deficitul propriu-zis confesiv. în pagini joacă ample umbre epice. îl înregistrăm astfel pe Liviu Georgescu în ipostază de cronicar, pe spații suficient de extinse, al
Expresionism and avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11951_a_13276]
-
cititor din fruntea Executivului, nici o legătură cu norma didactică. De citit, se citește în timpul liber! Statul nu ne plătește să citim! Oare de asta sînt așa de puțini cititori printre oficialii noștri de toate spețele? Am o sugestie: dacă am acorda membrilor guvernului și parlamentului o indemnizație pentru lectură, s-ar pune ei oare pe citit? l Și, dacă tot am vorbit de cotidiane, în Cotidianul din 23 februarie, Elena Vlădăreanu întreprinde și ea o anchetă pe tema Lupilor tineri ai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
nu este un mare stilist. Scriitura sa este una directă, cursivă, cu fraze scurte, fără zorzoane inutile, apropiată stilului publicistic. Calitățile epice ale prozatorului devin evidente însă la nivelul construcției (destul de bine elaborată, cu siguranță, la nivelul acestei cărți, a acordat o atenție specială acestui aspect) și, cum spuneam, la cel al imaginii, al unghiurilor diferite din care este abordată aceeași întîmplare epică. Femeia visurilor este o carte (foarte curînd va fi și un film) care demonstrează că viața poate fi
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
hagiografice cînd e vorba de un scriitor "mare". Constantin Călin are șira spinării dreaptă. Respingînd fățiș ori implicit stereotipiile, d-sa înțelege a-l aborda pe autorul Scînteilor galbene într-un mod degajat, cu o funcționalitate a contactului critic ce acordă admirației alibiul firescului. Astfel e comentată o presupusă deficiență de imaginație ce l-ar fi marcat pe poet: "Bacovia reprezintă cazul unui mare poet fără imaginație. în aproape tot ce spune, el trece rareori dincolo de propria biografie, de spațiile familiare
În slujba lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12000_a_13325]
-
distins cu Premiul I la Festivalul „Cântarea României” pentru soliști profesioniști. Tot în 1979 a fost distins cu Premiul I, la același festival, pentru interpretarea rolului Dragomir din opera „Năpasta” de S. Drăgoi. În 1998, Opera din Constanța i-a acordat o Diplomă de onoare „pentru calitatea prestației artistice și devotamentul pus în slujba artei în întreaga carieră”. În 2003 a primit Diploma de excelență pentru întreaga activitate din partea Ministerului Culturii și a Operei Naționale din București. În 2004 a fost
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382673_a_384002]
-
vânătaie urâtă la frunte. Posibil se lovise înainte de a se declanșa airbag-ul. Accidentata părea o copilă după cum reușea să-i distingă trăsăturile. Apărură lângă el încă doi bărbați tineri. În câteva secunde își revizui mental cunoștințele despre cum se acordă primul ajutor în cazul unui accidentat auto. Își apropie gura de buzele fetei pentru o respirație gură la gură obturându-i cu degetele nările. Chiar și în acele tragice momente nu a putut să nu simtă mirosul deosebit de plăcut al
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
nu trebuiau să treacă prin filtrul gândirii lor nimic, să nu judece. Trebuiau doar să execute întocmai comenzile și instrucțiunile femeii tiran. Doar ea era cea care le asigurase serviciul, lor, celor care nimeni de niciunde nu le-ar fi acordat o astfel de șansă, loc de muncă atât de greu de găsit și pentru cei sănătoși și pregătiți profesional.. Sonia își aduse aminte că mereu uita în geantă mâncarea ce și-o lua pentru școală și o găsea în zilele
LICEUL „HORROR” AL CHIŞTOROAIEI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1787 din 22 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382638_a_383967]