569,274 matches
-
molozuri și obstacole. Atroce, dacă stai să te gândești ce vrea să spună, din adânc, asta. Și cam ce e cu tine. Dar este suportabil, cum nedureroase sunt în vis căderile de la mari înălțimi, lunecarea pe scări de imposibilă verticalitate, actul execuției. În Testamentul său spaniol, Arthur Koestler povestește cum, în celula în care-și aștepta sfârșitul, și-a visat, pe când i se rupea cu bufnitura patul, împușcarea și că dacă nu cu vreo voluptate, atunci cu o dedublare lipsită de
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
sau slujbașul). De cîte ori istoria culturii universale nu a înregistrat cazuri asemănătoare de nedreptăți în urmă căror genii poate că în fașa doar și privilegiate pînă atunci, din cu totul alte motive, nu s-au afirmat tocmai printr-un act de injustiție socială. Privilegiile, dragul meu, asta să știi că se plătesc totdeauna, - în altă ordine de idei. Ce dracu? - își pierduse brusc răbdarea, - n-ai mai auzit pînă acuma că nu se poate face nimic temeinic fără suferință?!"... Ai
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
Ornea rămâne însă un cărturar. Și morală să este a unui cărturar. Z. Ornea vrea liniște, ca să poată să citească, vrea relații cordiale cu semenii, ca să poată să coopereze. Foarte tolerant cu moravurile celor din jur, devine inflexibil atunci cand ia act de manifestări extremiste, care pun în pericol existența însăși a culturii. Din cauza uriașului volum de muncă pe care il presupune, operă sa pare să aparțină unui colectiv de cercetători și nu unui singur om (și acela fragil, cu o sănătate
CĂLĂTORIE ÎN TIMP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18036_a_19361]
-
constatativa a ritualurilor comportamentale. Nu este nici aceea de a zăbovi asupra unui singur gest, în particular, epuizîndu-i semnificațiile. Intitulîndu-si cartea Rațiunea gesturilor, autorul își declară explicit și miza analizei sale, care este aceea de a stabili contextul și însemnătatea actului în sine de a face anumite gesturi în perioada medievală. Diversele contexturi de apariție a unor gesturi în Evul Mediu presupun reconstituirea unei istorii a disciplinelor perioadei, de la retorica, teatru, muzica, dans pînă la teologie și medicină. Gestul, ca fundament
Civilizatia gesturilor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18043_a_19368]
-
dar nu specificat.) Acesta este, poate, unul din motivele subtilelor întretăieri de ficțiuni și de "fapte diverse" (din care se constituie fundalul narativ) pe care am încercat să le schițez mai sus. Diegeza e situată prea aproape în timp de actul de emisie-receptare, iar apariția românului în foileton nu face decît să sporească "efectul de real". Tocmai de aceea, eul narativ își ia măsuri pentru a proteja ficționalul. Cum stau lucrurile însă dacă textul literar este contemporan cu noi? Cum își
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
într-atât încât să nu vedem ca pe langă șacalii teleghidați de Moscova ai lui Iliescu actualii mandatari ai puterii sunt niște copilași (minus aripa Român, părtașa, în ciuda încercării de a-și ascunde vină îndărătul costumelor aduse de la Paris, la actele criminale din anii 1990-1991). Oricâte rele am avea de reproșat Convenției Democratice, ea n-a fost, totuși, nici asasina, nici complice a vreunei puteri străine, nici instigatoare la războaie civile sau alte nenorociri de care am avut parte din abundență
Autodiagnosticarea la români by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18049_a_19374]
-
același caracter și, în consecință, aceleași libertăți, ca și o expozitie româno- sau belgiano-bulgară, -albaneză, -sîrbă ș.a.m.d. Și tocmai acesta lipsa de crispare, confortul firesc și o anumita seninătate a discursului dau expoziției româno-belgiene de la Ploiești autoritatea unui act cultural cu o incontestabila legitimitate. Generații de artiști români și belgieni se întîlnesc în același spațiu muzeal cu aceeași normalitate cu care se întîlnesc în spațiul aceleiași arte, al acelorași obsesii, al acelorași motive, si asta pentru a accentua încă
Confruntări româno-belgiene by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18073_a_19398]
-
Spune Nietzsche: "Schopenhauer însuși pentru noi - adica acel călăuz care ne conduce din peșteră deprimării sceptice... sus pe culmea contemplației tragice sub cerul nocturn, infinit, înstelat, si care s-a călăuzit cel dintâi pe șine pe acest drum. Este un act de măreție că s-a postat că un tot în fața vieții pentru a o interpreta că un tot." Schopenhauer a fost, crede Nietzsche, vânat de trei primejdii: cea a însingurării, cea a pierderii încrederii în adevăr și a treia, cea
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
și a suferit de țară refuzului de a accede (cînd a fost solicitat) la asumarea răspunderii politice în stat, altfel spus un refuz al acțiunii. Să citez: "Moralitatea lui este mai presus de îndoială - el a refuzat toată viața orice act moralmente suspect- dar aceasta moralitate a constat aproape întotdeauna în tăria de a nu face ceea ce făceau ceilalți, nu în curajul de a combate ceea ce făceau aceștia... Maniu mi se pare, retrospectiv, un politician nu atît secret, cît abulic: nu
De la exegeza literară la cea istoriografică by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18068_a_19393]
-
dar și în memoria subtilă a întregului, o impresionantă experiență a limbajelor, a tehnicilor și a meditației artistice pe care pictorul a traversat-o în anii din urmă. Și, în această perspectivă, expoziția are mai degrabă respirația proaspătă a unui act existențial decît înfățișarea severă a unui eveniment cultural. Cele cinci planuri pe care ea se sprijină sînt deopotrivă planuri ale expresiei, componente formale cu funcții spiritual-simbolice și articulații organice ale unei structuri care crește asemenea unui organism viu. Expoziția lui
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
justiției, ci și în a tovarășilor săi pe care i-a atras în această capcană mortală: până în ultima clipă, el i-a mințit cu grosolănie, pretinzând că-i conduce la București spre a le apăra drepturile! În fața celui mai penibil act al său de bravura criminală, toate ambiguitățile sentinței Curții Supreme de Justiție cad. Să nu uităm că Miron Cozma este condamnat acum doar pentru una din participările la mineriade, si anume, expediția din septembrie 1991. Sunt prea bine cunoscute motivele
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
de logică de totdeauna a banditismului. Despărțirea celor doi (într-o declarație televizată de-acum câteva săptămâni, liderul minerilor a fost extrem de clar: "În 1990, am fost chemat la București de către Ion Iliescu și Petre Român!") se află la originea actului de semi-justitie comis de C.S.J. Simplă condamnare a lui Miron Cozma, fără ca nimeni dintre binecunoscuții complici din viața politică să-l însoțească la ocna e una din marile ironii ale sorții post-decembriste. Personajele de care el și-a legat, în
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
Cozma ar fi primit-o oricum. O dovadă în plus că cinismul politicienilor de la noi nu cunoaște limite. Chiar și comentariile de imediat după anunțarea condamnării, comentarii făcute mai ales de reprezentanți ai societății civile, interesați în primul rând de actul de justiție ca atare, și abia în al doilea sau al treilea rând de eliminarea din viața publică a lui Miron Cozma, probează că politica rămâne, în România, un domeniu extrem de alunecos, în care primejdiile te pândesc la fiecare răspântie
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
însă eu sunt proastă/ Ce mi se bate ochiul drept,/ Chiriac, și-n noaptea asta,// Pentru^mneata, care ți-am zis/ Că doar de gură Zitii/ M-am dus la Iunion, ca-n vis/ Privind la eschibiții" (O noapte furtunoasa, actul I, scena IX) Câtemai gânduri și ce dor/ M-a ars pe mine, Veto,/ Tu nu mă-ntrebi, si,-acum, că mor/ De ce-mi spui mie veto?// Da^ sunt nebun, firește că-s/ Din vina dumitale:/ Treci peste mine
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
mine, Veto,/ Tu nu mă-ntrebi, si,-acum, că mor/ De ce-mi spui mie veto?// Da^ sunt nebun, firește că-s/ Din vina dumitale:/ Treci peste mine fără pas,/ Eu nu-ți mai stau în cale." (O noapte furtunoasa, actul I, scena IX) Inventiv, poetul nu poate rămâne mult timp la acest mod de rescriere. O altă metodă pe care o folosește este aceea de a amestecă diferitele "caragialisme" ca pe niște cărți de joc și de a ajunge la
I.L. Caragiale si Serban Foartă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18114_a_19439]
-
Copilăria și adolescență nescutite de traume, inca insuficient cunoscute, tinerețea aventuroasa, așezarea gospodăreasca tîrzie s-au conjugat cu o mentalitate de autodidact, înclinată spre circumspecție și demistificare. Desigur, adeziunea să, din anii senectuții, la ideologia comunistă nu reprezintă decît un act de oportunism (asupra explicațiilor căruia vom reveni), dar nu putem a nu discerne un sîmbure "proletar", prezent mereu în concepția poetului, care s-a simțit dator a da glas nu o dată solidarității sale cu clasa uvriera, e drept că mai
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
topografie politică se transformă într-un principiu, și atunci nu e bun socialist decît muritorul de foame, ca în călugărie, unde virtutea consista în castrația voluntară. E un socialism de neputincioși". E greu de crezut că, atît de lucid în actul analitic și atît de plastic-exact în scriitura, autorul Pravilei de morală practică și-ar fi putut schimba de-a binelea convingerile, tocmai cînd avea prilejul de-a asista la confirmările lor revărsate că dintr-un corn al abundentei faptice sinistre
Psihologie argheziană (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18099_a_19424]
-
actualului președinte spun, într-o perfectă continuitate de gândire, că n-am avut nici dreptul să-i facem vreun reproș lui Ion Iliescu! Or, lucrurile stau exact... viceversa! Nu s-a petrecut, din punct de vedere legislativ său politic, nici un act care să știrbească prerogativele constituționale ale președinției. Documentul iorgovan e intact, intangibil și la fel de aservit oricărei porniri autoritariste. Firește, există un "autoritarism" care poate imprimă deplasarea țării în direcția bună, după cum există "autoritarismul" ignobil al celor care ne visează sclavi
Nemultumitului i se ia harul! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18112_a_19437]
-
Sadoveanu va scrie și el, marile sale române, după 1930, cînd apare Baltagul, adică în noua, marea să nouă vîrstă de creație, care începe în 1928 cu nuvelă Hanu Ancutei). Ion, marele român al lui Rebreanu, din 1920, este, incontestabil, actul de naștere al românului modern românesc. Și, fapt revoluționar prin importantă, desi tratînd tot despre universul țărănesc, s-a disociat de lirism, de "sentimentul datoriei", de exaltarea virtuților sufletești ale omului de la sat, înfătisîndu-l realist și obiectiv. Lovinescu (se știe
Bătălie cîstigată by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18135_a_19460]
-
dintre ele stau tolănite în fotoliile academice! Cel mai simplu lucru care se poate spune despre eliminarea lui H.-R. Patapievici din Colegiul Consiliului Național pentru Studiul Arhivelor Securității (oribilă denumire, între noi fie vorba!) este că asistăm la un act pe cât de cinic, pe atât de grețos. El îi descalifică pentru eternitate pe cei treisprezece parlamentari români care, în decembrie 1999, au considerat că strălucitul eseist și filozof nu e suficient de patriot pentru gusturile lor! Văzând știrea la televizor
Mântuirea prin academicieni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17404_a_18729]
-
întreabă: era Brejnev chiar atît de lipsit de simțul realității politice încît să-și trimită trupele în două țări din sistem, pentru a certifica existența unei rebeliuni generalizabile din cadrul țărilor satelite URSS? Nu avem probe, dar ne punem întrebarea dacă actul de curaj al lui Ceaușescu n-a fost provocat chiar de la Moscova, pentru a agita în fața Occidentului o țintă falsă. Cehia ocupată, contra "iertării" de ocupație a României lui Ceaușescu. Să nu uităm că Ceaușescu se jura pe socialismul ortodox
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17401_a_18726]
-
Seherezadă modernă, scriitorul ăncearcă să supraviețuiască, să existe, mai bine zis, prin opera pe care o scrie. Deși știe acest lucru, ăn unele cazuri al și spune. an altele, mai puține, aceasta supraviețuire prin scris pătrunde an materia cărții, conditionănd actul literar. Noaptea greșelii, cea mai recentă carte a lui Tahar Ben Jelloun (apărută la Editură Univers an traducerea lui Nicolae Baltă), se situează deopotrivă an literatura și an afara ei. Român al "potecilor ce se bifurca", al poveștilor ce se
A 1002-a noapte... by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17427_a_18752]
-
de vulgarități, exultă, în particular, la auzul unor jocuri de cuvinte cu rimă licențioasă, asta nu dă dreptul nimănui să transforme Revelionul într-o colecție de mizerii lingvistice sau de aluzii mai murdare decît obiectul lor, cel mai adesea onorabil. Actul sexual, care a fost personajul principal al programelor de Revelion t.v., a fost tăvălit în cele mai joase chipuri posibile de tot felul de persoane care ar fi trebuit mai întîi să-și rezolve complexele sexuale. Scenetele construite pe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17418_a_18743]
-
prințesei atacată cu violența de musafirii răutăcioasei marchize d'Espard, d'Arthez este pus astfel să ăncheie scandalul: "- Cea mai mare vină a acestei femeie - (a prințesei, n.n.) este de a pași pe ruinele oamenilor. Ea azvârle ăncolo și ăncoace actele de proprietate, ași trimite amanții la cămătari, ea devora dotele, ruinează orfanii, dărâma vechile castele, inspirând și chiar și săvârșind crime; dar..." Toată lumea ăncremeneste, pregătită să asculte urmărea... "- Dar, - reia d'Arthez - cu o ușurință batjocoritoare, doamna prințesa de Cardignan
Prefăcătoriile printesei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17435_a_18760]
-
Victoria Luță Atunci cînd cineva spune: "scriu pentru mine", este de obicei privit cu ironie suspicioasa. Ipocrizia și falsă modestie nu vor putea acoperi niciodată droaia de dorințe (multe ascunse) care alimentează și motivează actul scrisului. Și totuși excepții există: A. Calafeteanu chiar pare a scrie (doar) pentru sine. Pentru că e cumplit de greu să presupui că ar mai citi cineva (în afara doar a vreunui recenzent chinuit de curiozitate) un roman cum este Dezastrul sau
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]