70,486 matches
-
În ciuda cheii realiste pe care pare să o ofere, însă, microromanul sugerează în același timp trăirea realității "la mîna a doua", un biografism jucat în spiritul poeziilor optzeciste, și se încheie sub semnul acestei ambiguități. Astfel, "promemoria, addenda sentimentală și adevărată (de jure și de facto)" de la sfârșitul cărții pare să confirme și în același timp să răstoarne veridicitatea narațiunii, arătându-ne că substanța palpabilă a romanului este, de fapt, un trompe l'oeil: "1. Vadu Alb = Râu Alb. 2. Coposești
Vârsta și scriitura inocenței by Roxana Pană-Oltean () [Corola-journal/Journalistic/17053_a_18378]
-
etc. etc.) erau obișnuite în munca de gazetar și, evocate azi, merită apreciate în mod cuvenit și nu exagerate. Fobia lui Eminescu față de străinism fanariot adresată liberalilor, considerați greci (inclusiv C.A. Rosetti) e cunoscută ca nedreaptă. A avut o adevărată obsesie împotriva lui Eugen Carada (a creat și substantivul colectiv "Caradale"), injuriat ca grec, deși, o recentă carte a d-lui M.S. Rădulescu despre elita liberală, demonstrează că n-avea, în arborele său genealogic, nimic grecesc. Și nici nu cred
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
Germania, scriitoarea avea cîteva întîlniri cu publicul și la Köln, iar la "Deutsche Welle" precum și la postul învecinat ("Deutschlandfunk") erau programate interviuri... Dialogul nostru a avut loc între patru ochi, în biroul meu de la redacție. Mă așteptam să întîlnesc o adevărată vedetă literară, dar m-am aflat în fața unei făpturi delicate, fragile, cu privirea verde și extrem de limpede, cu fața de culoarea porțelanului aureolată de un păr roșu, nesupus. Aveam cîteva sumare repere biografice (scriitoarea s-a născut în 1941 într-
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
pregnantă. Nu despărțiți aceste două categorii? M.M.: Deloc. Foarte mult din ceea ce scriu se află strîns legat de perceperea realității, iar spre a percepe avem nevoie de organele de simț. Și desigur realitatea există în măsura în care o percepem - aceasta este o adevărată filozofie... R.B.: ..senzualismul... M.M.: Da, se poate citi și trăi fără o prea intensă analiză. Dar atunci cînd scrii trebuie să fii angajat cu toată ființa în această activitate. Eu cel puțin, atunci cînd scriu, sunt și foarte rațională. R.B.
Margriet de Moor: "Temele romanelor mele sînt absența, plecarea, tăcerea" by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/17011_a_18336]
-
ea mor toți, chiar și cei ce pleacă. Căci,"luați seama! Omul nu-i o singură făptură, într-însul sălășluiesc, adunați laolaltă-n aceeași piele, ca în aceeași barcă destui semeni ce lopătează de la un țărm la altul, și omul adevărat și-arată fața poate numai în momentele despărțirii și suferinței - aceea-i adevărata lui față, pe aceea s-o și păstrați în amintire." Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, versiune românească revăzută și note de Mircea Aurel Buiciuc, prefață de Ion
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
-i o singură făptură, într-însul sălășluiesc, adunați laolaltă-n aceeași piele, ca în aceeași barcă destui semeni ce lopătează de la un țărm la altul, și omul adevărat și-arată fața poate numai în momentele despărțirii și suferinței - aceea-i adevărata lui față, pe aceea s-o și păstrați în amintire." Valentin Rasputin, Despărțirea de Matiora, versiune românească revăzută și note de Mircea Aurel Buiciuc, prefață de Ion Vasile Șerban, Ed. Univers, București, 2000, 278p., 52.000 lei.
O rugăciune laică by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17028_a_18353]
-
speranță. Totul concertat într-un subtil discurs ironic (fiindcă, totuși, este vorba de "o lume pe dos"!) despre bucuria de a trăi viața din plin, refuzând tentația unei muzeale "siguranțe" a zilei de mâine în favoarea unei hedoniste escapade cu prietenii adevărați, care se pot identifica ușor cu Domnul Cartof, Șunculiță, Cățelul cu arc sau Dinozaurul Rex dincolo de ipostaza lor pasageră de "jucării ale destinului". Capabile să umple și anime "golul sufletesc" de care suferă cu toții. Și tânărul debusolat, și șoricelul orfan
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
în plus, "Ziarul de duminică (...) își propune să facă din artiștii contemporani - ai scenei, ai condeiului, ai penelului etc. - VIP-uri. Politicienii de toate culorile și mafioții de toate calibrele să ia aminte: vor avea de aici înainte de suportat asaltul adevăratelor VIP-uri, acelea care contează în istorie" (Nicolae Manolescu - Ziarul de care aveți nevoie). în pagina a 3-a a noii publicații cititorul se poate delecta cu primul episod din confesiunile poetului Gellu Naum. Pare un fragment din Zenobia, o
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17047_a_18372]
-
nouă direcție, ci o direcție sănătoasă" (sublin. directorului). Credea oare fondatorul filologiei comparate și al lingvisticii românești, B.P. Hasdeu, că versurile defunctului poet N. Georgescu, lăudate de Grădișteanu, pot egala versurile lui Eminescu? Nu-l cunoștea oare directorul revistei pe adevăratul autor al articolului denigrator, nume ce figurau în comitetul de redacție "imediat alăturea": Gr. Gellianu, Petre Grădișteanu? Hasdeu a consimțit la această mistificare, de îndată ce, în 1889, la trecerea poetului în eternitate, directorul Revistei noi, Hasdeu, oprește tipărirea numărului din 15
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
iunie pentru a introduce un necrolog, în care afirmă: "Eminescu a lăsat multe versuri admirabile: însă meritul lui cel mai covîrșitor, un merit de principiu, este acela de a voit să introducă și de a fi introdus în poezia românească adevărata cugetare și adevărata artă ca formă". Revista literară și sciințifică apare pînă la 15 mai 1876. Hasdeu se retrage de la direcția publicației, care, se contopește la 1 iulie 1876 cu Revista contimporană, reapărînd la 1 iulie și la 1 august
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
introduce un necrolog, în care afirmă: "Eminescu a lăsat multe versuri admirabile: însă meritul lui cel mai covîrșitor, un merit de principiu, este acela de a voit să introducă și de a fi introdus în poezia românească adevărata cugetare și adevărata artă ca formă". Revista literară și sciințifică apare pînă la 15 mai 1876. Hasdeu se retrage de la direcția publicației, care, se contopește la 1 iulie 1876 cu Revista contimporană, reapărînd la 1 iulie și la 1 august 1876, cu titlul
Dosarul Gellianu by I. Hangiu () [Corola-journal/Journalistic/17041_a_18366]
-
DIN LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ și nu la întrebarea CE TREBUIE ARUNCAT LA GUNOI DIN LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ (ar fi putut să-l ia ca model, în această privință, pe G. Călinescu care, citind scrierile cronicarilor, a decupat pasajele expresive). O adevărată operă de revizuire critică ar avea înfățișarea unei antologii comentate. Și mai e ceva dezamăgitor în carte (prin raportare la înalta idee pe care o avem despre clarviziunea și arta de critic a lui Gheorghe Grigurcu): sunt prea multe situațiile
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
în apa nediscutată a privirii europene asupra fenomenelor izolării etc. prin studiul lui Silviu Lupașcu despre insularitatea inițiatului în ascensiunea sa spre desăvîrșire în mistica arabă (Ibn Tufayl, Ibn Al'Arabi, Ibn' Abbad - insula ca topos al regăsirii de sine). Adevărata opoziție nu este între insulă și continent, între minoritate și majoritate, oricare din aceste categorii putînd să se metamorfozeze în cealaltă ("violența "continentală" a majoritarilor asupra minoritarilor "insulari" are drept replică violența "insulară" a minoritarilor asupra majoritarilor "continentali" rătăciți pe
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
face ceva pentru desmoșteniți, în cultură nu exista nici o perspectivă. Și, fără să citez numele lui Troțki, - ceea ce era o blasfemie, - spusesem ce susținea el, și anume că în cultură nici vorbă nu putea să fie de un dirigism educațional, adevărata cultură nefiind de clasă, ci una singură și aceeași pentru toți și pretutindeni în lume. În sală, - scriam - se lăsase o tăcere de moarte. Am precizat cît de buni și de săritori fuseseră cu mine intelectuali ca Silvian Iosifescu, Eugen
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
intelectuali amintiți, acesta semăna leit, ca mod de a gîndi și limbaj, cu mitocănimea de azi a băieților de prăvălie servind la T.V. Faima mea de exclus, în loc să mă izoleze, mă făcuse să fiu apreciat întîi și întîi de intelectualii adevărați care știau că avusesem dreptate. Și-atunci abia s-au pus bazele viitorului scriitor, după cum avea să remarce, profetic, Belu Silber, mai tîrziu, într-una din convorbirile noastre. Ce nu se știa însă, la început, era că făcusem totul ca să
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
unii dau năvală să intre, iar Țoiu vrea morțiș să iasă!" Sînt gesturi care impun. Și nu aveam nimic în comun. Decît, poate, omenia... P.S.: În fața tribunalului amenințător, depusesem mărturie că în întîlnirile noastre nu se discutase politică niciodată, lucru adevărat. De neliniște, probabil, vorbeam răstit. După eliberare, Alexandru Paleologu avea să-mi spună că se temuse să nu fiu reținut, pentru că, vorbind, sfidam tribunalul. Observație ce pare mai curînd complimentul unui om de lume... Domnia-sa fiind martorul de bază
Exact cum a fost by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17062_a_18387]
-
s-auzeau, ca niște aeroplane, și dispăreau fie zburând mai departe, fie zdrobindu-se. Adrian o luă la goană. Cu cât s-apropia de oraș, cu-atât monștrii erau mai numeroși. Cerul de deasupra orașului era negru. O luptă, un adevărat măcel începuse-ntre oameni și monștri. Câțiva soldați în drum spre front trăgeau în neștire. Pe străzi trupurile monștrilor hăcuiți te făceau s-aluneci. Din trupurile lor se scurgea un lichid vâscos. Adrian aluneca într-una. Din câteva case izbucniră
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
d.), că genialitatea ne paște din pempărși, că avem mari șanse în istorie deși geografia ne creează dese coșmaruri din pricina vecinătăților. Și în tot acest timp de așteptări desfrînate și de pusee delirante, mai mult sau mai puțin sistematoizate, artiștii adevărați, profesioniștii care fac în mod real cultura națională, care modelează spiritul acestei țări și îi perpetuează chipul în timp, pășesc rătăciți, pe undeva pe la periferia tranziției, autiști și neinteresanți pentru că și-au pierdut de multă vreme atît calitatea de pericol
O bingotă: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17077_a_18402]
-
fost în România, m-am apropiat mai mult de cultura, de limba, de literatura, de arta ei, de arta populară, de oameni, de orașe etc. Însă totul a început de la această curiozitate, de la această credință a mea, care e poate adevărată, poate nu, că o persoană se ivește din ceva, din locuri anume, din acel humus cu siguranță bogat, dacă omul e bogat. Cred că un Robinson închis în insula lui, rămas dintotdeauna pe insula lui, nu scrie, nu face nimic
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
câțiva ani? Căci Brâncuși părea să nu fi fost introdus în marile circuite publice. Exista în muzee, dar nu se manifestase un atașament special față de el, o mare cunoaștere. Or, această expoziție mi-a lăsat impresia că a însemnat o adevărată revelație pentru vizitatorii muzeelor. Ce credeți despre prezența lui Brâncuși în arta modernă, ce drumuri credeți că a deschis sau a închis - căci se vorbește și despre o ruptură. Ce imagine aveți, așadar, despre Brâncuși, după atâtea "lecturi" ale operei
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
adesea chiar scandaloasa admirație, fascinație pentru lumea americană, pentru "americanism". Când m-am dus într-un oraș ca Târgu-Jiu, cum mi s-a întâmplat în 1994, în unele locuri nu era nimic altceva de băut decât Coca Cola. E o adevărată nebunie. Nu puteam bea un pahar de apă minerală ori de vin - și România produce vinuri excelente... Așadar, dacă se înlocuiesc drapelele roșii cu steaguri roșii marcate cu emblema firmei Coca Cola, mi se pare că nu s-a progresat
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
bătut îl duce pe cel nebătut) la Cluj, sau...? Emilian Galaicu-Păun: Sunt "ardelean" prin adopțiune, odată cu angajarea mea la Vatra, deși în familie exista o legendă conform căreia străbuneii mei pe linie maternă (Păunii) ar fi venit din Transilvania. Dar adevăratul "certificat" de ardelean mi l-a semnat Al. Cistelecan: într-o cronică la Levitații deasupra hăului el spune: "în sufletul ortodox al lui Emilian Galaicu-Păun zace un protestant și chiar în expresionismul crucificării el exploatează mai curînd o tradiție catolică
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
fiu polivalent prin... numele meu dublu! În realitate, nu cred că există niște frontiere bine trasate între genuri (mai ales acum, în plin post... post ce?). Literatura e un corp unitar, cu funcții foarte diferite și, în cazul unui scriitor adevărat, bine definite. Scriu critică la fel cum mi-aș lua temperatura, atunci cînd sunt "bolnav" de-o carte (a mea sau a altcuiva); scriu proză din dorința de-a fi în spațiu și timp (cei 10 km zilnici recomandați de
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Cum credeți, prin ce s-au impus 80-iștii ca generație, ca grup? E.G.P.: Prin faptul că au fost de la bun început condamnați să se constituie în grup. Să ne amintim de acele antologii colective, Aer cu diamante sau Desant, adevărate "morminte frățești", de la începutul anilor '80. Împreună au escaladat baricadele cenzurii, împreună au fost navetiștii care au dus ideologia generaționistă în interiorul țării. Observă cîți 80-iști buni trăiesc în mici orașe provinciale uitate de Dumnezeu și de... criticii literari. Marea
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Frunză, Mircea Zaciu, Jeni Acterian, George Tomaziu, Gabriel Țepelea, Nicolae Breban, Alexandru Vlad, Mihai Sin, Ion Simuț ș.a. sunt aduși rând pe rând în prim-plan, cu aceeași receptivitate. Caracterul eterogen al opțiunilor cronicarului literar este o dovadă de profesionalitate. Adevăratul cronicar literar nu are dreptul să facă mofturi în alegerea cărților despre care urmează să scrie. Nicoleta Sălcudeanu este un cronicar literar înzestrat, care ar putea impune cândva o nouă ordine în literatura română contemporană. Dacă, bineînțeles, nu va dezerta
Descentralizarea vieții literare by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17069_a_18394]