6,732 matches
-
ghinionul să se taie cu briciul înainte de a intra în cușcă, ce mai praznic pe fiare! Am înțeles asta în ziua în care mi-a trecut pentru prima oară prin minte că nu eram poate chiar atât de vrednic de admirație. Din clipa aceea, am devenit bănuitor. Fiindcă sângeram puțin, m-am gândit că mă vor înhăța și mă vor înghiți cu totul. În aparență, eram în aceleași raporturi cu contemporanii mei și, totuși pe nesimțite, ceva între noi începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
virtutea să asupresc. Făceam războiul cu mijloace pașnice și căpătam, prin mijloace aparent dezinteresate, tot ce râvneam. De pildă, niciodată nu m-am plâns când prietenii uitau data zilei mele de naștere; toți se minunau chiar, cu o nuanță de admirație în voce, de discreția mea în această privință. Dar pricina dezinteresului meu era încă și mai discretă: doream să fiu uitat ca să mă pot plânge mie însumi. Cu câteva zile înaintea glorioasei date, atât de bine cunoscute mie, pândeam, atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
el. Pune-te și dumneata în locul acestor domni și doamne!". Îmi arătam, de asemenea, în fața cui voia să mă asculte, regretul că nu mai era cu putință să te porți ca un anume proprietar rus, al cărui caracter îmi stârnise admirația: punea să-i biciuiască atât pe țăranii care-l salutau cât și pe cei ce nu-l salutau, pedepsind astfel o îndrăzneală pe care o găsea la fel de nerușinată în amândouă cazurile. Îmi amintesc de alte isprăvi și mai grave. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
ce se perindă prin fața Mielului mistic nu ar putea distinge copia de original și, prin urmare, nimeni nu are de suferit din vina mea. În al treilea rând, pentru că, în acest fel, sunt deasupra tuturor. Oamenilor le sunt înfățișați spre admirație judecători mincinoși, iar eu sunt singurul care-i cunosc pe cei adevărați, în al patrulea rând, pentru că astfel îmi rămâne o șansă de-a ajunge la închisoare, idee ispititoare dintr-un anume punct de vedere. În al cincilea rând, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
spui și mie?” Nu stau prea mult pe gânduri și-i dezvălui despre ce este vorba în actul pe care tocmai l-am terminat de citit. Bătrânul zâmbește dus pe gânduri. „Cărui gând îi zâmbește oare?” mă întreb plin de admirație pentru frumusețea chipului bătrânului, care seamănă cu un sfânt de pe icoană... Reveria nu a durat însă prea mult, fiindcă mă trezesc cu un nou manuscris pus dinainte: „Tot am vorbit noi despre școlari. Hai să vedem ce spune Grigore Ghica
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ungher al șopronului. Am și o oloierniță. Spunând acestea, a pornit să-mi arate minunea pe bucățele: Aici zdrobesc sămânța, aici o prăjesc puțin și dincoace scot untdelemnul din ea. Bătrânul își purta mâinile ca un scamator. Îl priveam cu admirație sinceră. Până la urmă, s-a așezat pe un scăunel. De fapt era o buturugă. Scărpinându-se apoi în barbă - cam încurcat - cum mi s-a părut mie - cu un zâmbet pișicher, a grăit: Îți aduci aminte de lichiorul pe care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
să ia aere de om serios cu alte femei. Frumoasa verișoară Lenora era modelul perfect ce convenea gustului ilustrului doctor. Amorul ei nesățios pentru primul ei bărbat îi păruse forma ideală a fericirii la domiciliu. Adulmecase în jurul acelei Lenore cu admirație și invidie. Și alte femei drăguțe aparțineau pe rând altor bărbați, la care Rim se gândea cu respectuoasă complezență pentru acele beneficii intime. Toate acele plăceri străine îl ofensau și îl lipsau pe el, care nu avea decât pe Lina
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
părul arăpesc, păpușa de lemn a trupului nu puteau încape în gustul lui onest. Ii făcea plăcere că Elena e frumoasă 214 prin diferență și era mândru că e soțul surorei celei regale. Către Mika-Le se simțea superior, nu-1 paraliza admirația și era totuși o soră, o parcelă care nu-1 înmărmurea din marmura superbă a acelei soții. Simțindu-se în largul lui către Mika-Le, i se părea poate că nu e strâmtorat nici cu Elena. Fu cel dinții care îi spuse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
scrupule, nici ambiții de prisos. Drăgănescu putea comenta toate faptele mari ale Elenei; putea descrie un dlner la care Norica nu asistase și unde Elena strălucise între oameni de înalt merit; putea arăta temeri pentru succesul planurilor ei muzicale si admirația pentru reușita lor, putea chiar risca o timidă dezaprobare pentru severitatea cu care era crescut băiețelul. Mika-Le era un ecou fidel. Față de ea putea emite păreri și da ordine, pe care >ă le revoace, când veneau sentințele Elenei, deoarece Mika-Le
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Recomandă lui Nory secretul: - Nimeni nu știe, nici nu bănuiește, și mai ales Rim! XI în birou] de pe dependințele casei unde Drăgănescu primea oamenii lui de afaceri, Mika-Le. se ocupa de corespondența destul de numeroasă a invitațiilor, mulțumirilor, scuzelor, felicitărilor etc. . . . Admirația ei pentru Elena dura mai departe. Elena binefăcătoarea găsise în Mika-Le o umilă slujitoare. Luxul, mândria, succesul, toate atributele acelea de "damă maro" ale Elenei uimeau pe domnișoara Norica, care, necutezând să~și exprime laudele în fața sorei ei, împreuna mâini
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
repetițiile audiției Mika-Le nu asista, dar concertul avea ecouri mari în birou și Mika-Le cădea în extaz când se vorbea de muzică, cu atât mai transportată cu cât nu înțelegea nimic. Tot ce ieșea din putințele ei o prosterna în admirație. Drăgănescu era și el în nesiguranța dacă trebuie sau nu să fie prezent la repetiții. Elena nu-i precizase nimic în privința asta și asista uneori de teamă ca nu cumva contrariul să fie o greșală, dar, odată acolo, era chinuit
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe frunte lua ochilor galbeni orice lumină. Stau mari, goi, căscați spre Elena pentru a-i putea vedea impresia în caz de primejdie. Totuși intrase pentru că vrea cu orice preț să vadă pe Marcian, de care îi vorbise Drăgănescu cu admirație. Marcian, 234 ce se dusese spre bibliotecă să caute o partitură, dase peste acea arătare ascunsă acolo de o rușine necunoscută. Mika-Le, surprinsă, pusese mâna peste gură cu gestul ei prostesc. Mirarea lui Marcian fu așa de mare că Elena
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
instrumentelor. Recunoscu bucata auzită cândva la Varșovia ca și cum în alveola urechilor se păstrase memoria melodioasă și acum se deștepta: orga era o pedală și o clapă unică, pe care Marcian netezea unitatea vocilor. Cum în auditoriu circula un murmur de admirație, Elena se uită în jur, mirată că și ceilalți se bucură. Știa că n-a răsturnat nimic din cochiliile în care se acumula melodia numai pentru ea singură. Marcian în ziua aceea nu părăsea nici un moment pe executanți, sta cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
socială pregătită de Vardali și de Ada și de care n-avea habar. își aminti de Maxențiu. Ca și mort! Era o ușurare și o pierdere. Prezența lui Maxențiu între el și Ada fusese totdeauna un stimulent. Prințul îi inspira admirație, teamă, milă, invidie, necaz, emulație, umilință, ambiție. Odată el dispărut, toate simțurile astea erau păgubite și ar fi vroit parcă să le ia de aiurea. Prințul mai fusese pentru el și un parapet de care își rezema lenea și nepăsarea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
frunze. Pe ici-colo, flăcări reci străluceau printre ramuri. Merele au fost culese de dimineață, iar acum își așteptau drumul către beciul casei. Câteva dintre ele au ajuns la bucătărie. Estera sau Steluța, cum o alintau toți, își privea mama cu admirație. Se uita la mâinile acesteia cum trebăluiau prin bucătărie, ba spălând vase, ba punându-le la loc, ba lustruind mânerele de la mobilă, ba stând cu ele în șold uitându-se, un pic abătută, pe geamul ce dădea spre terenul de
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
anticariatele ca pe livezile unui Paradis din visul lor minunat în care credeau entuziast și nelimitat; profesorii și toți școliții ajunși la salar erau cumpărătorii frecvenți în librării și toți erau prietenii bibliotecilor înnobilându-se cu lumina cărții și manifestând admirație, fascinație, pentru scriitorii care aveau atâta grijă pentru cuvântul trimis în lume cu certitudinea că va rodi, mai ales în tinerele generații cărora orice popor le încredințează speranța. Citesc pe coperta ultimă însemnarea lui Ovidiu Papadima de pe biletul „eliberării”: „Susnumitul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
civic și personal, astfel că fiecare individ devine fără voia sa personaj literar. Autorul Jurnalului nu poate face excepție de la această regulă și își asumă deschis o chemare sine die către mirabilul sex opus, față de care exprimă în majoritatea cazurilor - admirație, respect, contemplare pozitivă. Relațiile, de multe ori platonice, sunt descrise cu grijă, cu decență dar și cu satisfacțiile proprii omului tânăr aruncat în mrejele lui Cupidon, scriere ce dă savoare textului, oarecare suculență dar exprimă și sentimente de compasiune pentru
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
stau mărturie în acest sens, ca și volumul mare al corespondenței de autor (cu Ion Popescu-Sireteanu, Ion N. Oprea, Vasile Fetescu dar și Ion Hurjui, Constantin Ostap, Lucian Vasiliu), la care se adaugă vizitele și convorbirile telefonice, toate „exerciții de admirație” făcând ecou dialogului și comuniunii familiei și prietenilor. Ca și în primul volum, memoria neatinsă de ani a Profesorului revine cu frânturi, secvențe, felii întregi din anii copilăriei priponeștene și, mai ales, din aceia ai urgisiților - de război, de comunism
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
filă”... am încheiat citatul. Astăzi, stimat auditoriu, mă văd nevoită să caut iar piersicul cu pricina și să vă spun doar că domnul profesor m-a uimit din nou. Dacă din prima clipă când l-am cunoscut mi-a stârnit admirația pentru modul exemplar cum și-a trăit viața, acum, prin a doua carte, mi-a dat încă o lecție: aceea de a prețui fiecare clipă care a trecut, cu bune și rele. Citind cartea am realizat că la lansarea primei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Deci un simplu volumaș, aproape o nimica toată pe care e în stare să-l facă orice mâzgălitor al hârtiei care, uneori, rabdă și tace, că n-are ce face... Dați-mi voie să vă contrazic, cu tot respectul și admirația pe care o am față de scrisul dvs. spunându-vă că acest pretins volumaș e o operă în sine atât de reușită, încât chiar dacă n-ați avea în palmaresul dvs. de scriitor zecile de volume pe care le-ați pus la îndemâna
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
tot mai clar, cu gura larg deschisă - pentru a o determina să pronunțe cât mai clar, cât mai inteligibil pentru restul clasei, care devenea tot mai interesată și tot mai apreciativă la adresa ei, care depășise norma fixată. La sfârșit, în admirația clasei întregi, i-am pus Gabrielei acel neuitat zece, neuitat și astăzi. A repetat fidel întreaga poezie - după atâția ani - mult mai clar decât atunci - dovadă a progresului marcat către o vorbire normală. În felul acesta original am revenit în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
cu înalte cuvinte de apreciere pe „minunații profesori, cu naturalețea și noblețea lor rară, dăruirea, înțelepciunea nu te lăsau să te risipești... Minuni dumnezeiești - aceștia au fost profesorii mei din Focșani. Nu-i pot uita, cu drag, cu respect, cu admirație mi-i amintesc!” Amintiți în scrisoare despre OMUL și DIRECTORUL Ilie Gheoroaie din 1955, care a lucrat după aceea ca director la Liceul Pedagogic din Bârlad, al cărui apreciat subaltern am fost și de prietenia aleasă pe care mi-a
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
bună înțelegere (cartea nu e scrisă într-un stil greoi, dimpotrivă) am recitit-o pentru retrăirea unor sentimente de maximă intensitate, o carte - un tezaur de învățăminte. Cu o nestăpânită emoție am închis cartea și mi-am îndreptat privirea cu admirație spre coperta cărții, spre portretul nonagenarului Alexandru Mânăstireanu. Parcă văd aievea un monument viu, cu fața brăzdată de adânci riduri - mărturie a existenței de aproape un veac - riduri, mărturie a unor suferințe, tristeți, dezamăgiri, împotrivire, luptă... În același timp, apare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
postmodernist și declară că a fost și rămâne un romantic. Am precizat această opinie ca o introducere la notițiile ce urmează despre „Suburbii municipale”, carte ce se lecturează cu dificultate datorită epicului abordat de autor dar și cu sentimente de admirație pentru uriașa cantitate de idei și metafore, de enigme, taine, mistere, în parte decopertate după parcurgerea multor pagini, dar și grație repetării lor ca un laitmotiv sacru în alte contexte. Atmosfera esoterică domină întregul roman și structura sa fragmentată cinematografic
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
În vezi ? făcu el admirativ. Le știe pe toate : a zis în patruzeci că nu stau legionarii, și-au plecat legionarii. Ia te uită la el : o dată nu s-a sfădit cu baba, nu bea, nu fumează. Cu toată vădita admirație pentru această lipsă de vicii, finul scoase o țigară. - O țigară mărășască dup-o masă boierească, făcu el. Hai, nașule, ia zi-i și dumnealui ceva, s-audă și dânsul ce știm noi. La plată mușteriul ezită o clipă cui
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]