17,588 matches
-
și celălalt. De la poziția egocentrică la poziția altruistă, Editura Junimea, Iași. • Rudică, T., 1990, Maturizarea personalității, Editura Junimea, Iași. • Rutter, M., 1980, Changing Young in a Changing Society, University Press, Harvard. • Sălăgean, V., Titieni, D., Vinti, I., Costin, M., 1997, Adolescentul, familia și reproducerea, Ed. Dacia, Cluj. • Schlanger, Judith, 1983, L’invention intellectuelle, Fayard, Paris. • Selman, R.L., 1976, „Toward a structural analysis of developing interpersonal relations concepts”, in A. Pick (ed.), Minnesota symposia on child psychology (vol. 10), University of Minnesota
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
Assouline și D.L. Ambroson (eds.), Talent development: Proceedings from the 1993 Henry B. and Jocelyn Wallace National Research Symposium on Talent Development (pp. 265-277), Trillium, Unionville, NY. Anastasi, A., Schaefer, C.E. (1969), „Biographical correlates of artistic and literary creativity in adolescent girls”, Journal of Applied Psychology, 53, pp. 267-273. Anastasi, A., Schaefer, C.E. (1971), „Note on the concepts of creativity and intelligence”, Journal of Creative Behavior, 5, pp. 113-116. Bachelor, P. (1989), „Maximum likelihood confirmatory factor-analytic investigation of factors within Guilford
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
Personality and Individual Differences, 13, pp. 295-302. Runco, M.A., Vega, L. (1990), „Evaluating the creativity of childrens ideas”, Journal of Social Behavior and Personality, 5, pp. 439-452. Schaefer, C.E., Anastasi, A. (1968), „A biographical inventory for identifying creativity in adolescent boys”, Journal of Applied Psychology, 52, pp. 42-48. Shapiro, R.J. (1970), „The criterion problem”, în P.E. Vernon (ed.), Creativity (pp. 257-269), Penguin, New York. Shaywitz, B.A., Shaywitz, S.E., Pugh, K.R., Constable, R.T, Skudlarski, P., Fulbright, R.K., Bronen, R.A., Fletcher
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
adesea priviți ca victime ale prostituatelor. Eugeniștii nu erau singurii care promovau un standard dublu al comportamentului sexual, activ pentru bărbați și pasiv În cazul femeilor. Argumentele eugeniste nu se refereau Însă doar la aspecte morale legate de coruperea virtuții adolescenților și la normele de comportament acceptabile pentru femei, ci mult mai puternic la problema infectării organismului sănătos al națiunii cu afecțiuni sociale care puteau crea un handicap general. Acuzele la adresa prostituatelor deveneau, astfel, mult mai dure și foloseau limbajul științei
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
Aceeași remarcă și pentru eucharistie: a rejuca simbolic scena sacrificiului nu mai oferă niciun fel de pertinență. Nici ultima împărtășanie, administrată muribundului pentru a-l elibera de păcate înainte ca el să înfrunte judecata lui Dumnezeu. Același lucru în ce privește confirmarea adolescenților, căsătoria adulților, penitența credincioșilor sau ordonarea călugărului consacrat unei vieți de contemplație sau de acțiune în slujba lui Dumnezeu. Amaury recuză, refuză toate cele șapte sacramente. De unde o luptă fără cruțare contra profesioniștilor Bisericii, a preoților în primul rând, cei
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Nobilă, perfectă, Virtutea ajunge lângă Heracle chiar în momentul plecării celeilalte. Fie prima a alergat, fie a doua merge încet sau chiar s-a oprit în drum, dar, dată fiind lungimea prozopopeii, sincronizarea merită o ajustare... Iat-o deci lângă adolescent. Ea îi propune cealaltă ramură a arborelui grecesc: singurul lucru care contează este valoarea; metoda cere și presupune muncă, efort, suferință, chin; e vorba așadar de a viza țeluri înalte: a înfăptui isprăvi nobile și mărețe, a-i cinsti pe
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
adesea cu o criză complexă a adolescenței: eșecul școlar sau chiar abandonul școlar, comportamente antisociale, violențe, nerespectarea, adesea ostentativă, a normelor conviețuirii sociale. Într-un cuvânt, un deficit de incluziune/integrare socială într-o perioadă critică a formării personalității. Socializarea adolescentului este determinată de o mulțime de factori/componente ale vieții copilului și adolescentului: familia, școala, grupul de copii/adolescenți, mass-media, Biserica, mediul social care poate fi integrativ sau delincvent. Totul formează un sistem cu efecte contradictorii. În unele cazuri, efectele
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
comportamente antisociale, violențe, nerespectarea, adesea ostentativă, a normelor conviețuirii sociale. Într-un cuvânt, un deficit de incluziune/integrare socială într-o perioadă critică a formării personalității. Socializarea adolescentului este determinată de o mulțime de factori/componente ale vieții copilului și adolescentului: familia, școala, grupul de copii/adolescenți, mass-media, Biserica, mediul social care poate fi integrativ sau delincvent. Totul formează un sistem cu efecte contradictorii. În unele cazuri, efectele interacțiunii pot fi predominant pozitive, în alte condiții, predominant negative. Într-un moment
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
a normelor conviețuirii sociale. Într-un cuvânt, un deficit de incluziune/integrare socială într-o perioadă critică a formării personalității. Socializarea adolescentului este determinată de o mulțime de factori/componente ale vieții copilului și adolescentului: familia, școala, grupul de copii/adolescenți, mass-media, Biserica, mediul social care poate fi integrativ sau delincvent. Totul formează un sistem cu efecte contradictorii. În unele cazuri, efectele interacțiunii pot fi predominant pozitive, în alte condiții, predominant negative. Într-un moment, o componentă/problemă poate intra în
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
că învățământul preșcolar este foarte important în evoluția intelectuală și socială ulterioară. Se constată, pe de altă parte, că adolescența înregistrează un proces de schimbare a cadrului valoric-normativ de referință al copilului, putând afecta negativ achizițiile anterioare. Intervenția asupra mediului adolescenților este și ea vitală pentru asigurarea unei dezvoltări normale. Rolul familiei în acest stadiu se schimbă. Intervenția școlii trebuie să dezvolte activități specifice pentru susținerea procesului de incluziune socială a adolescentului. Biserica poate avea, de asemenea, o influență benefică alături de
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
copilului, putând afecta negativ achizițiile anterioare. Intervenția asupra mediului adolescenților este și ea vitală pentru asigurarea unei dezvoltări normale. Rolul familiei în acest stadiu se schimbă. Intervenția școlii trebuie să dezvolte activități specifice pentru susținerea procesului de incluziune socială a adolescentului. Biserica poate avea, de asemenea, o influență benefică alături de alte asociații și organizații. Un program centrat pe susținerea procesului de incluziune socială a adolescenților se află în momentul actual în fața nevoii urgente de elaborare a unei strategii globale de intervenție
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
se schimbă. Intervenția școlii trebuie să dezvolte activități specifice pentru susținerea procesului de incluziune socială a adolescentului. Biserica poate avea, de asemenea, o influență benefică alături de alte asociații și organizații. Un program centrat pe susținerea procesului de incluziune socială a adolescenților se află în momentul actual în fața nevoii urgente de elaborare a unei strategii globale de intervenție. Schimbare organizațională - Daniel Arpinte Schimbarea organizațională (s.o.) este definită ca fiind orice modificare, planificată sau nu, a structurii și procedurilor de lucru (Dawson
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
existența unui număr redus de parteneriate între instituțiile de stat implicate în protecția copilului și organizațiile neguvernamentale din același domeniu; lipsa unor programe de prevenire viabile, în domeniul sănătății (reducerea infecțiilor cu transmitere sexuală și a consumului de droguri), destinate adolescenților cu vârste de până la 18 ani; lipsa mijloacelor de a stopa în plan concret cerșetoria infantilă și exploatarea sexuală juvenilă; lipsa personalului specializat pentru integrarea copiilor cu dizabilități în învățământul de masă. - Ce ne puteți spune despre capacitatea ONG-urilor
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
promovarea unui stil de viață sănătos în familie și/sau în comunitate, vizând sănătatea publică; b) organizarea de programe educative adresate elevilor, care constau în activități de instruire, informare, comunicare, incluse în programa școlară; c) organizarea de programe educative pentru adolescenți, în afara școlii, presupunând dezvoltarea de către instituțiile de învățământ a unor activități alternative pentru petrecerea timpului liber; d) realizarea de campanii mass-media constând în activități de informare a populației prin diverse mijloace, precum: articole în presa scrisă, anunțuri publice, emisiuni, reportaje
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
arată că 80% dintre copiii cu vârste între 4 și 10 ani urmăresc asemenea programe. Personalizarea consumului de programe de televiziune constituie, de asemenea, un factor de risc, sustrăgând minorii de sub supravegherea părinților (în Marea Britanie, două treimi dintre copii și adolescenți - 6-16 ani - dețin propriul televizor în camera lor și se pot uita, deci, nestingheriți). În România, dacă echipamentele audio-video existente nu fac încă posibilă vizionarea de programe de televiziune individuală la nivelul celei din Occident, cel puțin, în planul dezirabilității
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
lor și se pot uita, deci, nestingheriți). În România, dacă echipamentele audio-video existente nu fac încă posibilă vizionarea de programe de televiziune individuală la nivelul celei din Occident, cel puțin, în planul dezirabilității, tendința este prezentă: în rândul copiilor și adolescenților (cu vârste între 11-14 și 15-18 ani) se manifestă dorința individualizării consumului TV; mai mult, dorința se realizează pentru adolescenți (54% dintre elevii cu vârste între 15 și 18 ani urmăresc programele TV de unii singuri). Preocuparea față de riscurile expunerii
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de televiziune individuală la nivelul celei din Occident, cel puțin, în planul dezirabilității, tendința este prezentă: în rândul copiilor și adolescenților (cu vârste între 11-14 și 15-18 ani) se manifestă dorința individualizării consumului TV; mai mult, dorința se realizează pentru adolescenți (54% dintre elevii cu vârste între 15 și 18 ani urmăresc programele TV de unii singuri). Preocuparea față de riscurile expunerii minorilor la violența TV este foarte vizibilă la nivelul politicilor publice europene, de exemplu în Recomandarea nr. R (97) 19
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
Media și Noi Tehnologii de Comunicare în colaborare cu Centrul de Sociologie Urbană și Regională pentru CNA, a inclus o secțiune destinată evaluării respectării signalecticii de către telespectatorii minori și a controlului parental/familial exercitat asupra consumului TV al copiilor și adolescenților. Respectarea signalecticii. Pe ansamblu, numeroși copii și adolescenți ignoră signalectica: mai mult de o cincime dintre elevii de 7-10 ani (22,2%), mai mult de o treime dintre elevii de 11-14 ani (39%) și aproape trei sferturi dintre elevii de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
cu Centrul de Sociologie Urbană și Regională pentru CNA, a inclus o secțiune destinată evaluării respectării signalecticii de către telespectatorii minori și a controlului parental/familial exercitat asupra consumului TV al copiilor și adolescenților. Respectarea signalecticii. Pe ansamblu, numeroși copii și adolescenți ignoră signalectica: mai mult de o cincime dintre elevii de 7-10 ani (22,2%), mai mult de o treime dintre elevii de 11-14 ani (39%) și aproape trei sferturi dintre elevii de 15-18 ani (72%); ignorarea signalecticii se accentuează odată cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
indiferent de categoria de vârstă) discută despre programele TV cu profesorii. Un procent de aproximativ 10% dintre elevi (din toate categoriile de vârstă) nu discută deloc despre programele TV. EMBED Word.Picture.8 Tendințe generale. Din nefericire, numeroși copii și adolescenți se abat de la reglementările CNA și ignoră complet signalectica: mai mult de o cincime dintre elevii de 7-10 ani, mai mult de o treime dintre elevii de 11-14 ani și aproape trei sferturi dintre elevii de 15-18 ani. Controlul familial
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
mai mult de o cincime dintre elevii de 7-10 ani, mai mult de o treime dintre elevii de 11-14 ani și aproape trei sferturi dintre elevii de 15-18 ani. Controlul familial, în special parental, asupra consumului TV al copiilor și adolescenților este limitat și relativ precar, marcat de carențe de supraveghere și de individualizarea (tot mai accentuată odată cu vârsta) a televizionării, precum și de absența discuțiilor în familie despre programele TV. Tot mai mulți copii și adolescenți preferă să se uite, și
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
consumului TV al copiilor și adolescenților este limitat și relativ precar, marcat de carențe de supraveghere și de individualizarea (tot mai accentuată odată cu vârsta) a televizionării, precum și de absența discuțiilor în familie despre programele TV. Tot mai mulți copii și adolescenți preferă să se uite, și se uită efectiv, la TV de unii singuri; totodată, discută despre programele TV cu cei din categoria lor de vârstă, cu prietenii și colegii. Controlul școlar asupra consumului TV al telespectatorilor minori este cvasiinexistent. Dacă
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
din perspectiva celor două direcții de cercetare enunțate mai sus vom analiza, pe de o parte, conținutul strict de violență (prin indicatorii frecvență și durată) al programelor, iar pe de altă parte, percepția asupra acestui conținut în rândurile copiilor și adolescenților (cu vârsta cuprinsă între 7 și 18 ani, în mod diferențiat pe trei grupe de vârstă: 7-10 ani, 11-14 ani și 15-18 ani). Pornind de la preferințele copiilor și adolescenților în materie de audiovizual, ne interesează câtă violență este în respectivele
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
de altă parte, percepția asupra acestui conținut în rândurile copiilor și adolescenților (cu vârsta cuprinsă între 7 și 18 ani, în mod diferențiat pe trei grupe de vârstă: 7-10 ani, 11-14 ani și 15-18 ani). Pornind de la preferințele copiilor și adolescenților în materie de audiovizual, ne interesează câtă violență este în respectivele programe și în ce măsură conștientizează ei prezența acestei violențe. Problema violenței prezentate în mass-media și, mai ales, a violenței din emisiunile de ficțiune este la fel de veche ca însăși televiziunea. Astfel
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
și cercetări (Glucksman, 1966), conform cărora nu s-a demonstrat existența unei relații cauzale între consumul de violență televizată și deprinderea unui comportament violent și, în special, nu se poate vorbi cu certitudine despre influența violenței televizate asupra copiilor și adolescenților, adică exact segmentul de public care necesită o grijă specială din partea autorităților de control din domeniul audiovizualului. Toate aceste teorii fac să existe o legitimitate a demersului nostru, problema urmărilor expunerii copiilor la violență televizată fiind mereu de actualitate. Din
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]