6,858 matches
-
găsesc pe linoleum o altă pagină din aceeași revistă și calc pe ea, fiindcă știu ce-i acolo: bardul Cernea care-atacă un subiect ce de multă vreme ne roade pe toți, „Steagul Țării”. Poetul apucă voinicește steagul de băț, Îl agită cu Înfocare, cu dragoste de patrie, ca pe un evantai chinezesc, național, cu care face vînt post-mortem prea răcitei figuri din Scornicești. O ploaie Înghețată de particule intrate-n putrefacție, dar căzînd de pe culmile de aur, udă făptura cititorului. Gingașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-un desăvîrșit kitsch hollywoodian al anilor ’40: o femeie, În costum de baie, stînd cu spatele spre privitor pe plajă. Ceva nu-i priește lui Barton, deoarece nu izbutește să scrie nici un rînd. Începe să-și pună Întrebări, se agită, se frămîntă, Își pierde treptat entuziasmul, privește-n sus și vede cum, din cînd În cînd, tapetul transpiră și se dezlipește ca Într-un vis urît. Se-nvîrte prin cameră, se tot așază În fața mașinii de scris, bagă coli de hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pe sărite, straturile primare ale vocabularului de uz curent, cenușiu și sărăcăcios ca un bloc, cuvinte care, evident, nu au cum să-i ajute să treacă bariera. Șoferul este un om simplu, definitiv obișnuit, adică rotund mitocan universal, ce trece agitat pe fundalul noii Moscove mafiote și dezolante ca după un război, făcînd mici afaceri la fel de dezolante, habar n-are ce vrea Sașa, ce cîntă, iar muzicianul nu-i În stare să-i explice, fraze despre insondabil nu cunoaște, așa că Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
niște „biete urlătoare ilogice”, În vreme cu bursucii, de pildă, sînt logici, dar nu urlă iarna, căci fac gropi. Cum ne asigură alt socialist, o pagină mai la dreapta: „bietul român sărac de azi este În situația pieilor-roșii; i se agită prin față niște produse occidentale și el zîmbește cu o bucurie tîmpă”. Singura observație pe care țin să o aduc, În scopul lămuririi preaînțeleptului cititor, este aceea că urangutanul nu are pielea roșie, nici cratimă, iar atunci cînd poartă pene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Împuternicit de Departamentul Poliției din Los Angeles să le bag la zdup pe aceste labe triste numai pe baza unor bănuieli, iar dacă nu o fac, se cheamă că mi-am neglijat datoria. Asta pentru că joc jocul după reguli. Peltz agită țigara de foi. — Atunci continuă s-o faci - dar pianissimo la treaba cu durii. Și... ia te uită, Miller o soarbe din priviri pe păsărica ta! Mamă-mamă, da’ știu că-ți plac astea tinerele! Zvonuri: Max și niște fetițe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Bracken, Gilette i-a vîndut-o pe Kathy Janeway lui Cathcart, iar Cathcart urma să se apuce de-o afacere cu materiale porno. „Porno“ atinse o coardă - ochii aceia mici tresăriră. Bud Întrebă: — Îți sună cunoscut? Patchett ridică un pahar și agită cuburile de gheață. — Nu-mi sună deloc cunoscut, iar Întrebările dumitale se Îndepărtează tot mai mult de subiect. Ai venit cu o abordare proaspătă și de aceea te-am tolerat. Dar deja mă obosești și Încep să cred că motivele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
În primăvara lui 1953 prietenul și asociatul tău Sid Hudgens a fost asasinat, iar doi detectivi care au lucrat la caz sub conducerea lui Russ Millard mi-au spus că l-ai făcut pe Sid „jigodie“ și că erai vizibil agitat În dimineața În care a fost descoperit cadavrul. În același interval de timp Dudley Smith ți-a cerut să-l urmărești pe Bud White și ai fost de acord. În același timp era și În lucru cazul Nite Owl și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
e de tot rahatul. Ar fi trebuit să-l lași pe Mickey să te salte de aici. Goldman Își scoase un muc din nas și-l Înghiți. — Davey, ești pe nasoale cu Mickey? Goldman Îi Întinse revista: niște negri goi agitînd sulițe. — Drăguț. CÎnd or să-nceapă s-arate și chestii cu albi, mă abonez și eu. Davey, Îți amintești de mine? Jack Vincennes. Lucram la Narcotice, la LAPD, și ne tot ciocneam unul de altul pe Sunset Strip. Goldman se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
făceai livrări pentru Fleur-de-Lis, nu? — Corect. Da, sigur. — Tu și Lamar Hinton. — Nu l-am văzut pe Lamar de ani de zile! Nu puteți să-mi aruncați În cîrcă rahaturile lui Lamar! Ed Înhăță celălalt scaun și Începu să-l agite. Nici nu vreau. Dă-mi un răspuns la ce-o să te Întreb acum și o să-ți rămîn foarte Îndatorat. E un test, iar tu ești pilot de Încercare, așa că ar trebui să te descurci bine. Cine a tras În Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Tomberon fusese pe post de cobai. Îi fusese administrat un compus format din heroină și un medicament antipsihotic. O să trăiască și o să se facă bine - Îndată ce va elimina supradoza din organism. O soră Îi șterse fața lui Vincennes. Karen se agita cu niște batiste de hîrtie. Ed verifică biletul lui Fisk: „A sunat Inez Soto. Nici o info despre afacerile cu $ ale lui R.D. R.D. pasibil de anchetă??? A fost foarte criptică. D.W.“ Ed mototoli hîrtia și o aruncă. Vincennes s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui de-a sinuciderea. Tomberon deschise ușa. Clopoței. Kikey ridică privirea și duse mîna sub tejghea. Ed văzu că Vachss se prinsese și se prefăcea că Își netezește pantalonii. Luciu metalic la nivelul șoldului. Oamenii mîncau și discutau. Chelnerițele se agitau de colo colo. Tomberon se Îndreptă spre casa de marcaj. White nu-l scăpa din ochi pe Vachss. Un fulger metalic sub masă, ridicîndu-se. Ed Îl trase pe White la podea. Kikey și Vincennes scoaseră pistoalele. Foc Încrucișat - șase gloanțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
O voce interioară pune întrebări punctând figurațiile și retușând conveniențele. Ce oare în cavalcada deșertului sec aleargă să poți cuprinde nimicul ce nu sfârșește nicicând? Ce oare înnebunește iscusința geniului agitat spre alte zări tulburi de atâtea nelămurite judecăți? Ce oare îți spui de fiecare dată contrazicându-te în balansul acela înfiorător al bucuriei de a auzi glasul obișnuit să poruncească succesiunea firească a stagiunii următoare? E o treabă personală care
Glasul by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83716_a_85041]
-
din nou să Te chem. La poalele dealului sumbru, Îmi duc azi al lanțului gând. Găsesc tot alaiul lugubru, În jalea din mine plângând. Sub cruce m-așez chinuită, Triști, ochii mei cată în sus Și-o nouă nădejde se-agită, Șoptind, Îl implor pe Isus: - De vrei, știu că poți împăcarea Cu Tatăl Prea sfânt să-mi aduci, Căci sufletu-mi cere iertarea, Isuse, să vii să-l ridici! Abia se zărește speranța De tot ce se-ntâmplă în jur
Golgotha mea by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83297_a_84622]
-
lipsuri foarte concrete și doar pe urmă a văzut câte lucruri frumoase dispăruseră, în afara cărților, transportate în parte încă de dinaintea plecării ei. Ar fi trebuit să o cuprindă disperarea și câteva clipe a fost convinsă că va urla, mișcându-se agitat de colo-colo, frângându-și mâinile și trecându-și-le fără rost prin păr, până a observat copiii rămași pe loc, țepeni, o priveau cu încordare, tăcuți. Atunci și-a mușcat buzele, a răsuflat a ușurare după un răstimp, ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
A avut putere să ajungă până la telefon și să sune salvarea, dar nu auzea decât apelul ocupat. I-a telefonat Ioanei Sandi, spunându-i doar că îi e rău și să vină. În zece minute era la el, speriată și agitată până în clipa în care l-a văzut, pe urmă a fost teribil de calmă, făcând metodic tot ce credea că trebuie. Nici ea n-a avut noroc cu salvarea. A sunat-o pe maică-sa la spital. Era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a conștiinței. Uneori i se păreau toate câte se petrec cu el și în jurul lui nemaipomenit de dure și nedrepte. Alteori avea o senzație acută de ireal. Ca și cum ar fi existat un ecran și dincolo de ecran lumea înconjurătoare care se agita și tropăia fără zgomot, ca într-un lichid amniotic și chiar el însuși în mijlocul acelei mulțumiri și totuși, concomitent, fiind și de cealaltă parte a ecranului, de unde se vedea și își urmărea propriile gesturi caraghioase. Sau ca și cum s-ar porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
din sticla așezată pe birou și a dat peste cap paharul. S-a aplecat să dea drumul picupului și în încăpere a răsunat vocea lui Armstrong cântând „Blueberry hill“. A întredeschis ușa, scoțându-l afară pe Pisistrate, care se plimba agitat de colo-colo: „Cară-te, du-te la taică-tu“. Și-a strâns peste brațe șalul pe care îl purta pe umeri, ca și cum i-ar fi fost frig. Ochii îi sclipeau, îi scânteiau. S-a legănat un timp în ritmul muzicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
am prins într-un moment slab și la ananghie și te storc cum vreau eu și fac un schimb cu tine. O, Doamne, știu că asta gândești, sunt convinsă că asta gândești!“. O privea cum își frământă brațele, cum își agită privirea de colo-colo, mișcându-și într-o parte și în cealaltă capul. „Nu răspunzi“, i-a zis din nou. „De ce naiba nu răspunzi? Pentru că am dreptate, asta e! Pentru că acum gândești așa cum ți-am spus eu.“ „Nu, nu e chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
grumazul și umerii cu brațele-i subțiri peste care i se revărsau pletele blonde, șoptindu-i „nu sunt în stare acum nici măcar să fac dragoste“, apoi descleștându-se brusc și ținându-l la distanță, frământându-și mâinile, stăpânindu-se, mergând agitat prin camera îngustă, stăpânindu-se. Așezându-se iarăși pe marginea patului, alături de el, întinzând mâna și atingându-i cu buricele degetelor obrazul, zicând: „Nu vreau să plec, băiatule, înțelegi?“, repetând vorbele și el incapabil să-i răspundă, știind bine sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
trecea încet și cerul cenușiu încremenit într-o nemișcare rareori tulburată de vreo fulguire palidă se încăpățâna să nu se întunece. Privea pe fereastră orașul tăcut și mort. Luminile aprinse în câteva case erau lipsite de viață. Ceasul electric se agita sub clopotul de sticlă, dar altceva nu se mai auzea. Privea în gol, spre spațiul înghețat, cu pumnii strânși vârâți în buzunare și cu dinții încleștați. Ce anume fusese nu mi-a spus - se gândea - sau n-a vrut. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
plătit - în cazul în care a fost plătit - sau trebuie plătit și dacă pentru ceva la care țin a trebuit să fac vreo intervenție și dacă... Naiba să le ia de treburi, iarăși!“ Se înfuriase și îi turuia mai departe, agitându-și acum brațele. Iar Andrei Vlădescu îi răspundea, cu aceleași glas înghețat, dar furios, punându-i întrebările de dinainte, la care nu mai afla răspuns, și vorbele lor înverșunate se amestecau, umplând casa, nici măcar nu se ascultau unul pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcut un semn să iau sanviciuri, am negat din cap, i-am arătat paharul burduhănos pe jumătate plin cu votcă. „E o idee, într-adevăr“, a zis, după ce se grăbise să înghită și mărul proeminent al lui Adam îi săltase agitat de câteva ori. Și-a turnat într-un pahar, în clipa în care Rodica Dumitrescu, ținută de mijloc de Iuliu Sofronie, trecea pe lângă mine în sens invers. „Mă, Vlad, mă“, s-a repezit spre el, „ce naiba faci?“. „Nimic altfel decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
târziu am priceput ce voia. Venea rar la noi, unchiului nu-i plăcea. Mă întreba mereu cum se simte, ce boli are, ce spun doctorii, dacă are alți moștenitori. Ridicam din umeri. Odată l-am găsit acasă așteptându-mă, era agitat, nervos, a plecat imediat spunându-mi că are nu știu ce treburi. În seara aceea unchiului meu îi sclipeau ochii, ca de o mare bucurie. Stătuseră de vorbă, dar n-am aflat niciodată despre ce.“ „Du-ți mâinile la ceafă și saltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după ce angajații lui au plecat de mult acasă. E mult mai curat, mult mai intim și mult mai puțin riscant decât plictiseala de a invita actrițele acasă la el și de a le face promisiuni absurde. Ce rost are să se agite atât și să-și facă obligații? Thomas este deci supărat pe Henry nu atât pentru că l-a trădat față de mama lui, cât pentru că a putut sugera că motivația lui ar fi atât de banală și de înjositoare. — Cred că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fâșii de carne de rață și cu castraveți. Își folosea degetele cu îndemânare. — Deci, ia spune, Michael, care sunt revelațiile despre tine însuți pe care ardeai de nerăbdare să mi le împărtășești? Abia aștept să le aud. Am zâmbit. Fusesem agitat toată ziua, gândindu-mă ce ciudat va fi să iau din nou masa împreună cu cineva, dar acum mă cuprindea o euforie liniștitoare. — Nu am nici o revelație de împărtășit, am spus. — Deci ieri-noapte a fost doar o încercare subtilă de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]