3,979 matches
-
fi cauzată de o Întâmplare din trecut, neobservată de pacient (Încălcare a unui tabu) sau aflată În afara sferei sale de cunoaștere (acțiunea malefică a unui spirit, a unui vrăjitor sau a unei alte persoane). Deciziile referitoare la momentul Începerii activităților agrare, la declanșarea unei expediții militare sau de vânătoare, la Înrudirea Între familii sau clanuri, precum și multe altele depind și ele de o reinterpretare a faptelor (greșelilor) din trecut și de anticiparea magică a viitorului. Un exemplu elocvent de utilizare a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vârstă În ceea ce privește actorul sacrificiului. Frecvent, modelul mitic al sacrificatorului este dat de o anume divinitate din panteonul religios, care a inițiat acel sacrificiu și care a Întemeiat ceva printr-un act sacrificial sau prin propriul sacrificiu. Referindu-se la sacrificiile agrare, Mircea Eliade consideră că acestea sunt repetări rituale ale unui scenariu mitic În care o divinitate omorâtă violent genera, din diferite părți ale corpului ei, fie Întregul cosmos, fie unele forme de relief, fie anumite specii vegetale: Sacrificiul de regenerare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
simbolică față de procesele globalizării, vezi J. Comaroff, J. Comaroff, 1993; P. Gose, 1986; M. Taussig, 1997). Existența acestui sistem de clasificări pune sacrificiul În relații complexe cu alte tipuri de acțiuni sociale și, implicit, de categorii culturale: vânătoarea, războiul, practicile agrare. Formula lui Detienne și Vernant (1979, p. 17), deși Întemeiată pe analizarea sistemului de sacrificii din Grecia antică, are valoare de universalitate: Ca o regulă generală, nu se oferă niciodată zeilor animale sălbatice. ș...ț Împotriva animalelor sălbatice Cetatea declanșează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
așa fel Încât gestul sacrificial să nu amenințe rezervele de produse animale sau de muncă animală (de aceea, se aleg pentru sacrificii animale mai neproductive, adică masculi bătrâni, și se evită sacrificiile excesive). Ceea ce Înseamnă că „sacrificiul, În contextul său agrar sau pastoral, este o omorâre artificială (i.e. ritualizată) a unui animal artificial (i.e. domesticit)” (J.Z. Smith, 2004, p. 152; vezi și J. Glazier, 1996, vol. IV, p. 1135). Așa cum am arătat În studiile pe care le-am consacrat bestiarului
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
dau o definiție socială semnificativă trecerii timpului, creând un ciclu al eternelor Întoarceri ale zilelor, lunilor, anilor. ș...ț Riturile calendaristice au loc periodic, În mod predictabil, și Însoțesc schimbările pe care anotimpurile le aduc În ceea ce privește lumina, starea vremii, muncile agrare și alte activități sociale (C. Bell, 1997, p. 102). În felul acesta, dacă ne referim la zonele cu climă temperată, riturile prilejuite de „Înnoirea” anului În miezul iernii, de Începerea primăverii (adică a muncilor câmpului și a trimiterii animalelor În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
asimilate idealurile sociale de gen și vârstă. Spre exemplu, În orațiile de nuntă, căsătoria este prezentată În două coduri: În cel eroic, ea apare ca o vânătoare În care mirele urmărește și prinde o căprioară (metaforă a miresei); În cel agrar, mireasa este asemuită cu o floare pe care mirele o ia din grădina familiei și o plantează la el acasă. În ambele sisteme metaforice, actul mirelui este unul de posedare prin forță (capturare sau dezrădăcinare), În timp ce mireasa este definită prin
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe ea. Femeile o Înconjurau și cântau diferite cântece sau jucau un dans marcat de strigături vesele. Moașa invita nevestele tinere să sară peste covată ca să aibă și ele un copil. De asemenea, În unele locuri se mimau diferite munci agrare sau casnice pentru ca nou-născutul să fie priceput și norocos În viață. Copilul era prezentat familiei, În special nașilor, care Îi ofereau moașei daruri ceremoniale. Urma apoi o petrecere la care participau neamurile apropiate. Un alt moment ritual important era legat
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
care invită la nuntă), fetele din alaiul miresei etc. Nunta propriu-zisă se Întindea pe durata a trei-patru zile, de obicei - de vineri după-amiază până luni Înainte de masă. Perioadele de nuntă erau reglate de calendarul creștin, dar pe baza unui substrat agrar arhaic: de aceea, ele nu se suprapun cu momentele de mare concentrare și intensitate ale muncilor câmpului. Ceremonialul de nuntă este construit pe baza unor secvențe rituale bine definite: chemarea la nuntă, Împodobirea bradului, ospățul tinerilor (care avea loc numai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
este reînnoită În ființa tinerei inițiate” (p. 107; pentru inițierile feminine vezi și M. Douglas, 1965; J. La Fontaine, 1985; M. Mead, 1973). Riturile calendaristicetc "Riturile calendaristice" Riturile legate de ciclurile naturii sunt, așa cum este firesc, mai complexe la societățile agrare și pastorale și mai simple la cele de culegători și vânători. Cu toate acestea, societățile, fie ele simple sau stratificate, au nevoie de astfel de Însemne rituale ale trecerii zilelor, anotimpurilor, anilor, Însemne care Înlocuiesc scurgerea egală a timpului cu
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1928; P. Caraman, 1997; I. Cuceu, M. Cuceu, 1988; I. Ghinoiu, 1988, 1997; T. Herseni, 1977, 1997; I. Ionică, 1996; S.F. Marian, 1994; A. Olteanu, 2001; T. Pamfile, 1997; N. Rebreanu, 2000). Mai multe „calendare”, determinate de tipul de ocupație (agrar, pastoral, pomiviticol, apicol), se Împletesc cu calendarul creștin (I. Ghinoiu 1988). Zilele și perioadele „ținute” au atât nume ale sfinților creștini, cât și nume din mai vechi vocabulare sacrale. Actele ceremoniale provin din sfera vrăjitoriei, divinației și purificărilor, a ofrandelor
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
-l Îngroapă pe câmp prin bucate, prin mărăcini, sau pe malul vreunei ape ori Într-alt loc ascuns (S.F. Marian, 1994, vol. II, p. 323). În plan mitologic regăsim aici cu ușurință temele morții și renașterii, specifice zeilor funerari și agrari, fie ei Tammuz, Osiris, Adonis, Iason, Odin, precum și a asocierii lor cu divinitatea feminină a fertilității (Isis, Demeter, Freya) și cu cetele de femei care celebrează, orgiastic, moartea și nașterea lor (M. Detienne, 1997b, pp. 275-287; M. Eliade, 1992, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
teme mitologice, scheme epice, figuri legendare și toposuri, pe care le activează cu ajutorul unor structuri rituale eteroclite, provenind din diferite sisteme specifice culturii folclorice. În jurul temei dominante a fertilității, el construiește cu ajutorul acestor elemente un „rit magic, având un caracter agrar și meteorologic” (I. Evseev, 1997, p. 66; vezi și I. Mușlea, O. Bârlea, 1970; I.A. Candrea, 1928; I. Cuceu, M. Cuceu, 1988; I. Ghinoiu, 2001; I. Taloș, 2001). Rituri de trecere modernetc "Rituri de trecere moderne" În lumea modernă
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Procesiunile cu măști pot avea atât un caracter magic sau religios, cât și unul laic, de tip politic sau ludic. Măștile pot intermedia rituri de divinație, de vindecare, acțiunile șamanice, riturile de trecere, riturile de contestare, numeroase rituri calendaristice (fie agrare, fie vânătorești) etc. Atunci când procesiunile cu măști durează mai multe zile și au un caracter mai complex, putem vorbi despre mascarade. Acestea au numeroase note comune cu manifestările carnavalești. Referindu-se la mascaradele din secolele al XVII-lea și al
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
ceea ce poate plasa aceste mituri și În categoria celor etiologice. Felul În care este creată lumea reproduce diferite activități umane: este vorba despre un act sexual, o vânătoare, un act războinic sau un act productiv, cu rezonanțe fie În practicile agrare, fie În cele meșteșugărești. Cosmogonia apare fie ca produsul puterii absolute a unei divinități izolate (care singură, prin masturbare, prin amestecarea jegului cu salivă sau prin imersiune și apoi prin modelarea fărâmei de pământ, generează elementele primordiale), fie ca rezultatul
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau cu alți eroi, descoperă noi teritorii și Întemeiază cetăți și au parte de o moarte extraordinară (L. Raglan, 1965). În esență, miturile eroilor arată cum un obstacol pentru umanitate (monstru, cataclism, lipsa accesului la Însemnele civilizației precum focul, tehnicile agrare sau armele) este depășit prin curajul sau istețimea unui personaj - de aici derivă și sintagma „eroi civilizatori”, frecvent aplicată acestor figuri mitice. În alte culturi, eroii civilizatori pot avea un caracter mai „umil”, ei fiind oameni obișnuiți sau, adeseori, animale
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pozitive (pentru om), când meschine și negative. În felul acesta, el este păcălitorul inteligent și ironic, dar și păcălitul și victima acțiunilor sale. Prin acțiunile lor, acest tip de personaje, ca și eroii „majori”, ajută oamenii să stăpânească focul, tehnicile agrare, tehnicile culinare, să scape de unele figuri răuvoitoare, să afle formule magice etc. În spațiul indo-european, miturile eroilor sunt corelate cu cele ale divinității supreme și cele ale divinităților vegetale În ceea ce Georges Dumézil (sinteze În 1968 și 1971) a
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
en scène’ of the Electoral Link”, În Asa Boholm (coord.), Political Ritual, Institute for Advanced Studies in Social Anthropology, Götteborg Crumrine, Ross; Morinis, Alan (coord.), 1991, Pilgrimage in Latin America, Greenwood Press, New York Cuceu, Ion; Cuceu, Maria, 1988, Vechi obiceiuri agrare românești, Minerva, București Cuisenier, Jean, 1998, „Cérémonial ou Rituel”, În Ethnologie française, vol. 28, nr. 1 Cuisenier, Jean, 2006, Penser le rituel, PUF, Paris Culianu, Ioan Petru, 2003, Cult, magie, erezii, Polirom, Iași Curcio-Nagy, Linda, 1994, „Giants and Gypsies: Corpus
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
1966, „Introduction”, În Philosophical Transactions of The Royal Society of London (seria B), vol. 251, nr. 772 Ihl, Olivier, 1996, La fête républicaine, Gallimard, Paris Ionescu, Anca Irina, 1978, Lingvistică și mitologie, Litera, București Ionică, Ion, 1996, Dealul Mohului: ceremonia agrară a cununii În Țara Oltului, Minerva, București Isambert, François-André, 1982, Le sens du sacre, Éditions du Minuit, Paris Isambert, François-André, 1989, „La fête”, În Encyclopedia Universalis, vol. IX, Paris Jarman, Neil, 1997, Material Conflicts: Parades and Visual Display in Northern
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pe care de căte ori îl trage în afară, se încearcă să-l împartă în loturi inalienabile și să-l distribuie populației rurale, sperând că va putea rezolva în acest mod, cu totul empiric și primitiv, delicata și complicata chestiune agrară"27 etc. Toate aceste exemple și, de fapt, cu excepția Fucsiadei, toate textele din Pagini bizare pledează pentru o ipoteză conform căreia descoperim la Urmuz făpturi ireale într-un univers real, deși extrem de caricaturizat, ceea ce ar explica impresia de neverosimilitate generată
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
liberului schimb (ALEA), ce prevede reducerea progresivă, Într-un interval de 15 ani a taxelor vamale până la 5% pentru toate țările membre ASEAN. Puterea economică a Malaysiei se bazează pe industrie, agricultură și turism. Malaysia este una dintre principalele țări agrare, deținând primele locuri pe glob la cauciuc natural, ulei de palmier (asigură jumătate din producția mondială), plantații de cacao, ananas, bananieri și tutun. Dintre culturile pentru consumul intern se remarcă orezul (1/7 din suprafața arabilă). Lemnul prelucrat servește pentru
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
de kava, dinți de cetacee etc.) În momentele esențiale ale vieții de cuplu (căsătoria, nașterea primului copil, circumcizia, intrarea În grădina de legume, Înmormântarea etc.). Astăzi În proporție de 60% locuiesc În comunități rurale, ce se ocupă cu o economie agrară de subzistență (trestie de zahăr, orez, palmieri de cocos, manioc, bananieri, taro și legume), creșterea bovinelor și caprinelor, pescuitul și vânătoarea. Tinerii au tendința de a se angaja pe plantații de trestie de zahăr sau În minerit. În piață pe
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
perechi de mici dansatori În strălucite costume, mai ales ale fetelor, cu mișcări molatice, unduitoare de șarpe, sau ritmice, Îndrăcite. Dansurile filipineze sunt de o mare bogăție și cu o tematică variată, ca și la indonezieni, reflectând ritualuri religioase, războinice, agrare, de vânătoare, căsătorie, Înmormântare etc. Dintre cele mai frumoase dansuri, apreciate În țară și străinătate, se remarcă 662 tinikling, tag-gam, balangbang, pangalay 836. Ne sunt prezentate obiceiuri și ritualuri fascinante. Ca și În părțile Indochinei unde am vizitat populații străvechi
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
Această activitate se referă la transformarea materiilor prime sau a subansamblelor În produse finite, extinzându-se și la nivelul ambalării, depozitării și distribuirii. Industrializarea poate fi definită ca fiind acel proces de dezvoltare puternică a industriei Într-o societate predominant agrară. Industrializarea unei țări sau a unei zone are loc atunci când sporurile de populație activă din agricultură se reduc.1 Dezvoltarea industrială nu se Încheie odată cu finalizarea industrializării. Noi procese apar În prim-plan, legate de modernizare, miniaturizare, informatizare, automatizare etc.
Managementul proprietăţii imobiliare by ANICA-POPA, ADRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/186_a_188]
-
Iorgu Neculescu care aveau o moșie unde se găsește astăzi „Curtea boierească”. Cel mai mare moșier care a rămas și după 1864 a fost Grigore Cantacuzino, care cu timpul înghite și moșia mai sus menționată. În anul 1864, prin reforma agrară din timpul lui Alexandru Ioan Cuza, s-au împropietărit țăranii de pe aceste meleaguri. Împropietărirea nu s-a făcut la fel pe ambele moșii. Mai avantajați au fost țăranii împropietăriți din moșia lui Grigore Cantacuzino, pentru că era mai mare și
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
atunci când orașul simboliza în Occident modernitatea și domnia individualismului, sociologii urbanului (Școala de la Chicago) îl considerau un laborator social. Orașul părea un obiect de studiu privilegiat pentru identificarea transformărilor liantului social în condițiile trecerii de la comunitate la societate, de la dezvoltarea agrară la dezvoltarea industrială. Învățămintele majore desprinse atunci au fost că dezorganizarea socială indusă de creșterea urbană prin afluxul masiv de migranți rurali și imigranți străini care nu aveau în comun decât sărăcia nu era indicatorul unei decadențe ineluctabile, ci o
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]