7,965 matches
-
adică a raționamentului dialectic).52 În plus, Topica cercetează și "predicabilele" (definiția, propriul, genul și accidentul; amintite mai devreme în formația de cinci a lui Porfirios), fiindcă acestea contribuie la alcătuirea elementelor unui argument dialectic, anume, în primul rând, la alcătuirea "premisei" și a "problemei" ("problema" fiind și ea "premisă", diferența, atât cât poate fi admisă, constând doar în modalitatea formulării lor); de fapt, în mod direct, ele contribuie la stabilirea "locurilor comune" (topoi), din perspectiva cărora raționamentul dialectic poate fi
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezentate în această aplicație, însăși fanta de lumină aruncată pentru a sparge orizontul dictaturii judicativului. Aristotel nu rostește răspicat un asemenea gând, dar reflecțiile sale despre neființă pot fi conduse, prin interpretare, către un asemenea sens. 3.1.1.9. Alcătuirea judicativului constitutiv în primul sistem de logică Raționamentul înțelegem din cele spuse mai sus nu este propriu-zis ceva aparte față de judecată, pentru că el doar multiplică principiul formal al acesteia, relația S P. De fapt, operația de scoatere la iveală a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mai multe "conținuturi", "interpretări", "obiecte" intrate în competiție (comparație) după anumite criterii, cel mai "tare" fiind cel al adevărului; și aceasta, fiindcă judecata capătă, de la bun început, o funcție cognitivă, căutând ipostaza cea mai potrivită pentru noțiune (care intră în alcătuirea sa) și identificată cu definiția; de aici și un fel de principiu metodologic al logicii-organon și, în genere, al dictatutii judicativului: "La judecățile adevărate însele". Pe de altă parte, adevărul se împlinește, nu doar în sens apodictic (științific, filosofic), ci
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
noționale își capătă sensul, chiar atunci când sunt vizate din perspectiva corectitudinii, așadar dintr-un unghi care le privilegiază "ființa", adică ceea ce ele sunt, de la judecată, adică de la relația originară judicativă și de la "pozițiile" pe care noțiunile le pot avea în alcătuirea acesteia. Operațiile și relațiile noționale își dobândesc sensul prin "participarea" la judecată. Iată încă un motiv pentru care cercetarea de față se concentrează de la bun început către judecată, mai bine zis, către structurile de raționare alcătuite din judecăți, după reguli
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
stabilirea tipului de relație dintre S și P (ai judecății finale), știut fiind că ei pot alcătui o judecată afirmativă sau una negativă (pot fi în relație de concordanță sau în relație de opoziție, la fiecare cu subdeterminările corespunzătoare); d) alcătuirea, cu ajutorul celor trei termeni (S și P din judecata finală și termenul intermediar), a premiselor unui raționament (potrivit unor reguli stricte); e) formularea ca atare a concluziei și semnalarea necesității sale. a) "Fixarea" logică a pozițiilor corespunzătoare lui S și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Actul acesta cuprinde operații de includere sau excludere, adică operații de natură extensivă, dar și operații de stablire a ierarhiilor "atributelor" celor doi termeni, adică operații de natură intensivă. Înaintea acestor operații de determinare a tipurilor judecăților de predicație din alcătuirea unui silogism (ceea ce înseamnă construcția unui mod silogistic) trebuie identificat al treilea termen; apoi construcția modului silogistic poate continua. b) Identificarea unui termen care poate susține, intermedia, un tip de relație între S și P din judecata finală. Operațiile prin
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pe cea de S, iar în cealaltă pe cea de P. Numărul pozițiilor logice rămâne, prin trecerea de la judecată la raționament, constant: este vorba despre două poziții, S și P. Structura judicativă originară este cea care susține, prin multiplicare, și alcătuirea silogismului, ca structură de raționare mai complexă decât judecata. Aceasta înseamnă că tot ceea ce este valabil, din punct de vedere formal, pentru judecată și a fost consemnat în demersul anterior este valabil și pentru raționament. Următoarea etapă operațională, în căutarea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
la raționament. De altfel, chiar dacă s-ar muta deși o asemenea schimbare este imposibilă, pe temeiuri judicativ-constitutive -, întrucât raționamentul este o construcție logică posibilă prin multiplicarea structurii judicative originare S P, adevărul nu ar fi scos de sub regulile acesteia. d) Alcătuirea, cu ajutorul celor trei termeni (S și P din judecata finală și termenul intermediar), a premiselor unui raționament (potrivit unor reguli stricte). Odată stabilit și tipul de relație dintre S și P în judecata finală, avem toate condițiile pentru a stabili
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
construcția sa după reguli, raționamentul participă la judicativ. De fapt, acesta, luat în aspectul său esențial, cel formal, constituie ca atare raționamentul. În afara regulilor judicative, nu ar fi posibilă construcția de raționamente și, în urmare, nu ar fi posibilă nici alcătuirea discursurilor care pun la un loc mai multe raționamente. Observația din urmă este valabilă doar cu condiția asumării, de la bun început, a unui punct de plecare în această construcție, anume structura judicativă originară S P. Dar ar fi cu putință
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
grad de generalitate, se potrivesc cât mai multor situații concrete de argumentare. Aspectele formale ale constituirii raționamentelor corecte, în general, reprezintă temă pentru Analitici (chiar dacă se acceptă faptul că Topica este anterioară Analiticilor). În lucrarea menționată, tema se referă la alcătuirea premiselor (sau "problemelor") ce reprezintă punctul de plecare al raționamentelor dialectice. De aici și cele mai semnificative subiecte, legate de noțiune și doar derivat de judecată și de raționament: raporturile dintre noțiuni, operațiile cu noțiuni, alte chestiuni referitoare la forma
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
principal al întreprinderii sale este acela de a restabili granițele valabilității cognitive, ale cunoștinței veritabile, granițe dependente de înseși condițiile de posibilitate ale acesteia. Oricum, funcțiile constitutive ale unor reguli logice, ale unor operații etc., pe care logica generală, în alcătuirea sa ca analitică și dialectică, le pune în evidență, legitimându-le, nu se mai regăsesc în această imagine kantiană a logicii generale decât cu sensul lipsei de legitimitate. Unde se află, raportat la această imagine, logica transcendentală pe care o
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sa este din nou condiționată prin făptuiri (facte) ale ființării preeminente ontologic. În plus, dacă enunțul apare doar cu ceea ce logica l-a înzestrat, anume cu funcția de a lega reprezentări (Kant), în genere, adică și concepte, chiar dacă are în alcătuirea sa verbul, pe "este", fiindcă acesta doar leagă, nesemnificând altceva, enunțul însuși rămâne la un nivel de semnificație redus. Schimbarea poziției verbului și această schimbare este, cumva, necesară se produce atunci când enunțul este interpretat fenomenologic; fiindcă în acest caz se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o problemă, atâta vreme cât ne aflăm sub autoritatea judicativului constitutiv, pentru că acesta are, înainte de toate, un caracter formal. Dar aici este vorba și despre o structură a acestei forme, ceea ce înseamnă că trebuie trecut dincolo de prima constatare "formală", anume trebuie revăzută alcătuirea acesteia. În acest caz, problematică este asocierea dintre formă și structură; cea dintâi reprezintă, desigur, o "configurație" a unor elemente, însă nu acestea au sens, ci unitatea lor formală; cea de-a doua este și ea o "configurație" a unor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originară a judicativului. Acum însă ne este clar că o asemenea revenire înseamnă întoarcerea la ceea ce s-a aflat încă de la început în orizontul reconstrucției noastre și care nu a părăsit nici o clipă acest orizont: unitatea de viață omenească, în alcătuirea căreia trebuie să observăm practicile fel de fel, regulile după care acestea se desfășoară, exercițiul justificator al unei gândiri care capătă autonomie față toate celelalte elemente ale unei unități de viață. În felul acesta, ni se dezvăluie nu încă posibilitatea
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pp. 5 6. A se vedea și Topica, I, 1, 100 a 101 a; în Organon IV; p. 3 7, unde Aristotel distinge între "filosofemă" (raționament demonstrativ), "epicheremă" (raționament dialectic), "sofism" (raționament eristic) și "aporemă" (raționament dialectic prin contradicție). 51 Alcătuirea cunoscută a Organon-ului, cu cele șase tratate, nu îi aparține lui Aristotel, ci lui Andronikos din Rhodos (sec. I î.Cr.). Cf. I. M. Bochenski, A History of formal Logic, Part I, II: "Aristotle", § 9. 52 A se vedea și
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-mi cum trebuie urmărită o cheie dichotomică și ajutându-mă să duc la bun sfârșit prima determinare a unei insecte. Trecând peste filele amintirilor, îmi revine în suflet emoția cu care așteptam să-i prezint insectele colectate peste vară în vederea alcătuirii lucrării de disertație și umorul jovial cu care a fost întâmpinată modesta colecție, asemănată cu promptitudine cu una de la Polul Nord. Aceeași emoție am încercat-o și înaintea înscrierii la doctorat, când stând în fața biroului mi-a trebuit ceva vreme să
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a fi receptată și interpretată această carte, ce pune lumina cea adevărată asupra unui timp istoric în care viața nu semăna deloc cu o apă aflată într-o curgere lină, netulburată. În fapt de seară, gândurile mă purtau către sfintele alcătuiri izvodite din inimă și cuget domnesc...Aproape fără voia mea, pașii au pornit în căutarea unei oaze de liniște. Privirea am lăsat-o slobodă precum pasărea cerului. Undeva, în piscul Repedii, mi s-a arătat chip de lumină, cu irizări
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ori prin lăcașuri și zidiri domnești. Te urmăresc de multă vreme. Stiu când ești mulțămit de cele aflate, precum și când ai inima tânguită. Sunt lângă tine de fiecare dată când cauți cu disperare un semn cât de mic despre o alcătuire domnească... Am încercat să-l întreb cine-i, dar nu mi-am auzit glasul. Bătrânul mi-a înțeles gândul și a răspuns: - Apoi n-ai să găsești niciunde numele meu. Eu sunt Spiritul domnesc. M-am născut din fărâmele de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de moment, sugestii de parcurs. Veacul nu ne mai lasă răgazuri nici să citim tratate, nici să le scriem. Dar nota fulgurantă, reflexia frugală, schița de demaraj sunt încă posibile și utile. Cel puțin așa sper. Un rol decisiv în alcătuirea cărții de față, de la titlu până la structura internă, l-a avut doamna Lidia Bodea, a cărei competență riguroasă și a cărei sensibilitate intelectuală i-au dat aproape statutul de co-autor. Îi mulțumesc. Pentru intervenții salutare în diferitele etape ale redactării
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
care și-a făcut datoria. Tipul E: Căutarea de sine și construcția interioară. Ca și cei aparținând tipului C, ești preocupat de propria identitate, dar, spre deosebire de ei, nu reușita publică te interesează. Vrei să obții desăvârșirea lăuntrică, armonia și împlinirea alcătuirii tale de adâncime. Încerci să găsești și să experimentezi felurite versiuni de disciplină spirituală, frecventezi sfera religiosului, cauți, halucinat, calea. E un parcurs nobil, dar primejdios, la capătul căruia, dacă nu ai șansa unei opțiuni limpezi, întemeiate pe discernământ și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
virtute integratoare, expresia unui angajament „trup și suflet“, de fiecare clipă. Când spunem despre cineva că e „om întreg“, avem în minte, conștient sau nu, conotația autenticității. Omul este „întreg“ când, în tot ceea ce întreprinde, este prezent cu întreaga sa alcătuire: fără disimulări, fără sincope, fără fragmente. Există un „model“ politic care se definește exact prin aceea că întreține o criză sistematică a autenticității: dictatura. Dictatura condamnă individul la schizofrenie cotidiană. Din pricina ei, ajungi să fii pre zent trupește, împotriva voinței
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
ca binele să fie majoritar, nici în ființa colectivă a planetei, nici în viața individului izolat. Se cere doar ca binele să existe, să fie identificabil, fie și într-un dozaj minimal. Dacă e prezent, lucrează homeopatic, ca drojdia în alcătuirea aluatului. Lumea poate fi, deci, salvată, dacă drojdia rețetei ei originare se păstrează, dacă fiecare din locuitorii ei se va strădui să fie numărat printre „cei zece“. Mie personal, la cei cincizeci și nouă de ani ai mei, această performanță
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
infinit mai nerealist. El face conexiuni enorme: din existența acută a frigului, el induce, de pildă, inexistența lui Dum nezeu sau lipsa de sens a vieții. Omul care speră ia frigul drept frig. Și socotește că ceea ce e esențial în alcătuirea sa omenească nu atârnă de această „rece“ constatare... Potrivit Evangheliilor, salvatorul lumii, speranța ei ultimă, și-a făcut apariția iarna, într-o iesle încălzită numai de răsuflarea vitelor. Așa se strecoară, uneori, soluția în istorie: în chip discret și mizer
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai pricepe despre ce e vorba, se înfurie, țipă și fuge. E ticălos pentru că n-are criterii, pentru că e depășit de situație, pentru că e incompetent. În fond, e mai curând o victimă: plasat brambura într-o funcție fără legătură cu alcătuirea lui mentală, ipochimenul bate câmpii candid și face porcării din stupiditate și inadecvare. Dacă încerci să-l trezești, nu-nțelege ce vrei: înjură, se învinețește și te pârăște „la centru“. E și obedient (cu cei „mari“), e și sărăntoc, dar
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
fac parte, de regulă, din vocabularul „științific“ al sociologului. La fel, termenul „lăcomie“, folosit de Barack Obama pentru a explica începuturile crizei economice în care ne aflăm. Toți acești termeni se referă la malformații ale interiorității umane, la vicii de alcătuire sufletească, la probleme care țin de „forul lăuntric“. Asta îmi amintește de o discuție purtată în 1975 cu un student din Germania Federală, participant la o grevă universitară care cerea eliminarea latinei din programa analitică a facultăților de romanistică și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]