13,186 matches
-
a renunțat la Seminarul Teologic Union, devenind mare mahăr în afacerile cu mașini la mâna a doua. Mal a plecat la Stanford, a terminat facultatea, după care s-a chinuit un an la Drept, unde a visat la urmăriri pe alei dosnice și a vânat femei ușoare, fără să fie vreodată satisfăcut de cuceririle lui. Când studiile de la Drept au devenit insuportabil de plicticoase, a intrat la Departamentul de Poliție din Los Angeles, fără să știe cât va rezista ca polițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Duarte din L.A., Vendome, 1890. Ai notat? Shortell spuse: — S-a făcut. Danny închise telefonul și porni în căutarea LUI. Se întoarse în La Paloma și își găsi mașina exact așa cum o lăsase. Scoase lanterna pe geam și cercetă bungalow-urile, aleile, curțile și grădinile. Oameni normali, soți și soții ducând gunoiul, câini, pisici și un coiot speriat, transfigurat de sclipirea din ochii lui. Nici urmă de bărbatul între două vârste, cu păr grizonat, care dispăruse foarte calm de la locul infracțiunii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Hill. *** Numărul 343 de pe South Corondelet era o casă cu frontoane, în stil victorian, între două terenuri virane, în aripa vestică din Bunker Hill. Danny parcă în fața casei și auzi un schelălăit de animale. O porni în direcția zgomotelor pe aleea de la intrare și ocoli o curte terasată, de unde se vedea o imagine de ilustrată a Orașului Îngerilor. Cuștile cu acoperișuri din metal zincat era aranjate în formă de L, câte una la fiecare nivel, construcțiile erau izolate în partea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
laterală, trântind ușa. Danny traversă platoul, se opri și o deschise. Ușa îi fu trântită în față - ușă grea, de metal -, prăvălindu-l pe spate. Alunecă pe zăpada artificială, dar apoi ieși și îl văzu pe Duarte alergând pe o alee, spre un gard de sârmă. Danny fugi după el cât putu de repede. Juan Duarte ajunse la gard și începu să se cațere. Un crac al pantalonului îi rămase agățat. Se zbătu, smuci piciorul și se zvârcoli, încercând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru că ai atacat un polițist în exercițiul funcțiunii. Tu decizi. Duarte își scutură mâna încătușată. Danny îi zise: — Iei de la doi la cinci ani. Minimum. Și zău că mă doare-n cur de AUFT. Oamenii începuseră să se strângă pe alee. Danny le făcu semn să plece și ei se retraseră, aruncându-i priviri piezișe și scuturând din capete. Duarte spuse: — Scoate-mi chestiile astea și poate că stau de vorbă cu tine. Danny îi descuie cătușele. Duarte se frecă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Apoi văzu o serie de luminițe albăstrui pâlpâind la intrarea unei clădiri. — Trage pe dreapta. Văd locul, spuse el. Mal trase tare dreapta și, după ce parcă lângă bordură, opri motorul. Buzz arătă peste drum. — Mașina aia albă era parcată pe aleea din fața casei lui De Haven. Mal dădu din cap, deschise torpedoul și scoase o pereche de cătușe. Aveam de gând să anunț presa, dar cred că nu mai avem timp. Buzz zise: — Poate că nu-i aici. Loftis și Claire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Grigore Băjenaru Cișmigiu & Comp. CAPITOLUL I GAUDEAMUS IGITUR! O, cum mai înfioară vântul frunzele copacilor din Cișmigiu! Parcă e același freamăt adormitor de acum 15―20 de ani, când rătăceam cu colegii, în anumite ore ale dimineții, pe aleile mai dosnice, care adăposteau zeci de... plimbăreți! Și ce ciudat! Frunzele ruginite sau palide foșnesc parcă mai puternic și mai nostalgic decât cele încă verzi... Poate unde știu că sfârșitul li-e mai aproape... În umbra destrămată de toamnă a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
peste altele, dîndu-ne prilejul să ne cățăram în vârful lor, ca pe niște piramide, și să sărim, întocmai unor Tarzani în miniatură, pe crengile pomilor, spre spaima și indignarea gardienilor care fluierau alarmați! De la "morminte", o potecă îngustă duce spre aleea mare, care, la rândul ei, te scoate în spatele Liceului Lazăr. Este timpul să mă-ndrept spre liceu. N-aș vrea să-mi stric tocmai acum, la întîlnirea noastră după douăzeci de ani, reputația de punctual, bine stabilită printre colegii mei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mă socoteam mai bine pregătit. Ce bine că s-a nimerit o zi frumoasă! Ciudat de mult seamănă unele zile de toamnă târzie cu zilele de primăvară timpurie! Întocmai cum uneori" râsul se aseamănă cu plânsul, sau zorile cu amurgul! Aleea mă primește cu aceeași căldură ca și acum douăzeci de ani; iar grilajul ei mărunt, de trestie îndoită în semicercuri ce se-ntretaie, parcă îmi surâde ia fel de prietenos. De după o perdea de plopi uriași se ivește liceul, vechi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
jurat că în fiecare oră liberă am să viu să mă odihnesc sub baldachinele de crengi înflorite, ce mi le oferea cu atâta generozitate! " Ah, de ce nu sânt liber acum?" îmi spuneam de fiecare dată când treceam spre școală pe aleile lui. "Aș sta toată ziua în Cișmigiu, atât e de frumos!" De pe banca pe care m-am așezat se vede perfect toată aripa dreaptă a liceului, cu "sala de gimnastică", ce era transformată la micile noastre festivități în "sală de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
trimis cu câteva zile înainte... Pajiștile înverzite sânt smălțate cu violete și ghiocei, ce zâmbesc șăgalnic și parcă fac cu ochiul trecătorilor maturi sau copii, care de-abia se-abțin să nu-i culeagă. Și dacă astăzi ai trecut pe aleile discrete ale Cișmigiului, privind la bobocii de pe crengi, peste noapte Primăvara înfăptuiește minunea: în zori, la fiecare pas, te întîmpină mirese de basm, încremenite de un vrăjitor poznaș ― buchete uriașe de zăpadă proaspătă îți dăruiesc miresme suave și de un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și mai ales de a avea o intrare prin această grădină, nu-i este hărăzit nici unui alt liceu din București... Este o plăcere, pe care și-ar dori-o toți elevii, să treci dimineața, mai ales primăvara și toamna, pe aleile înflorite ca prin farmec, peste noapte, cu alte flori în fiecare zi, sau cu frunze pale, de nuanțe variate la infinit, frunze din basmele cu păduri de aramă, de argint și de aur. Intri în clasă cu pieptul săgetat de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Și nicicând nu ne atrăsese Cișmigiul mai puternic ca acum. Poate și pentru că primăvara asta avea în ea chemări pline de un farmec necunoscut, poate pentru că ne dădeam seama că este ultima primăvară pe care o petreceam ca liceeni pe aleile și pe sub bolțile de flori ale Cișmigiului. Nostalgii viitoare, bănuite numai, ne-nfiorau și ne tulburau liniștea de pe acum. Chiulul îl lăsaserăm pe seama acelora din clasele mai mici. Este adevărat că, din pricina Tiranului, se chiulea cu foarte mare greutate și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
următoarea: Primăvara, vineri, pe la șase seara. Cișmigiul era, tot, numai liliac înflorit. Ne-ntorceam de la liceu, unde avuseserăm repetiție la cor, un grup de vreo patru-cinci colegi, care locuiam în același cartier. Mergeam agale, cu șapca pe-o ureche, pe aleea trandafirilor, paralelă cu Bulevardul Schitul Măgureanu, fericiți că a doua zi este sâmbătă și se sfârșește încă o săptămână de școală! Și cum atât podoaba de mov și alb a ciorchinilor înfloriți, cât și parfumul dulce ne îndemnau la lirism
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
răspunde? Pe tine te chem, mereu, mereu, Odorul meu! Ah, vin-la mine, Voi muri fără tine, Ah, unde..., undeeee Ești tu, răspundeeeee!" Băieții vor să m-aplaude și să mă felicite, dar le-ngheață vorbele pe buze, când din capătul aleii se aude o voce groasă și foarte cunoscută: ― Aicea sînt! Și-n fața ochilor noștri îngroziți apare... Tiranul, privindu-ne scrutător! Am rămas cu toții "pe loc repaus"; dar la o nouă privire a Tiranului, ca la o comandă invizibilă, am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
civilizații arabe, ci că are ceva din masivitatea și răcoarea unui munte ascuns. Doar În locurile unde spiritele muntelui ocroteau Înălțimile mai putea fi simțită o asemenea liniște dincolo de care sufletul singur putea auzi foșnetul egal al timpului. Mausoleul de pe aleea mărginașă, nu departe de mormântul „regelui nemuritor” Amir Temur, conducătorul care Înnobilase orașul cu zeci de victorii și de moschei, Îi apăru tânărului mongol la fel de părăsit și de modest ca prima oară. Își aminti felul În care Nogodar reușise să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vânt, poarta venise peste trăsură, lovise un cal la picior. Calul sărise și Lina țipase, agățîndu-se de "capa" lui Mini cu gheare desperate. Vizitiul sărise și el jos - și curba, curba vestită, de care erau așa de mândri proprietarii, curba aleei largi, așa de tare bătută cu nisip fin, că părea un asfalt, curba nobilă a trăsurei care, de la poarta mare de fier lucrat, cotea în jurul boschetelor serioase de brazi și se oprea cu un ropot al copitelor pe trotuarul lat
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
ciudați prin fixitate și prin lipsa de expresie, dar galbeni, de un galben mat ca chihlimbarul vechi, care surprindeau. în ordonanțarea perfectă a gospodăriei Hallipa, fata cea mică reprezintă o dezordine prin fizicul acesta fără de rost în rosturile regulate ale aleilor, odăilor deprinderilor și oamenilor, și acum iată că un vis greu, de amiază plictisitoare, făcea pe Mini să gândească că acea Mika-Le era și pricina dezordinei morale de acolo. Cu capul plin de migrenă, pe care-1 avea după astfel de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
se petrecea, nimerise, prin instinctul unor armonii tainice, locurile care erau la fel neștiutoare, așa cum alteori, dimpotrivă, descoperea tocmai ceea ce te poate îndruma. 13 Ieșise chiar pe poarta care da spre câmp, de mirare și ea deschisă, și pornise pe aleea de plopi superbi, pe care o admirase alteori de la depărtare. Aleea, stropită de curând, cu profilurile țepene ale plopilor egali, pe seninul câmpiei era mult mai puțin frumoasă aproape. Mini gândi că pe acest domeniu încremenit, unicul semn al turburării
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
la fel neștiutoare, așa cum alteori, dimpotrivă, descoperea tocmai ceea ce te poate îndruma. 13 Ieșise chiar pe poarta care da spre câmp, de mirare și ea deschisă, și pornise pe aleea de plopi superbi, pe care o admirase alteori de la depărtare. Aleea, stropită de curând, cu profilurile țepene ale plopilor egali, pe seninul câmpiei era mult mai puțin frumoasă aproape. Mini gândi că pe acest domeniu încremenit, unicul semn al turburării erau acele porți deschise pretutindeni. Era gata să facă reflecția banală
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
pe care le ținea moșul. - Unde sunt roibii? întrebă nervos Lenora. - La grjd, coniță! răspunse vizitiul bătrân. - Gabrioleta a plecat cu mânjii, zise Hallipa grăbit, ca să o lămurească. Trăsura se urni greoi, comodă, de altfel, și pe arcuri bune. De pe aleea albă, Elena făcea semne de adio lui Nory; Hallipa trăgea obloanele verandei pentru noapte, Lenora dispăruse în alcovul alb, roz, mauve, plin de dantele și panglici, cu îngeri pe plafoane și roze pe pereți. Mini se cuibări în colțul ei
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
cutreier cu îndeletnicirile mele pentru "Asistența femeii". Să te Jj? odată pe-acolo, te-ai sătura! Prin ochii lui Mini treceau atunci priviri care, desigur după ideile ei, ar fi proiectat, la examenul unor instrumente viitoare, fășii ele uliți, colțuri, alei, popasuri, un film de peisagii fragmentate, la lumini și anotimpuri felurite, dar toate învăluite în farmecul ce da acelei priviri o lumină de fericire enigmatică. - Sunt aceleași! zise încet. Drumurile pe care le cutreieri tu sunt tăiate de celelalte, de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
In boschetele tunse pe jumătate, ramuri răzlețe se înălțau ridicol. Florile aduse până la dezvoltare, apoi părăginite în plină eflorescentă, ceea ce făcea mai vizibil necazul lor, amestecul de putregai al corolelor bolnave cu frăgezimea celor care îmboboceau. Seceta îngălbenise gazonul; pe aleea căreia nu i se împrospătase nisipul era puțin noroi, de-a lungul moșiei întregi, o priveliște de incurie a holdelor totuși bune. Porțile închise ermetic și o stație lungă până când vizitiul să se trudească singur ca să poată asigura intrarea, pe când
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
robie adevărată către o mulțime de îndatoriri, așa cum ie înțelegea ea. Mini se uita jur în jur la cartierul pe care îl răzbătea foarte rar. De la un loc înainte parcursul îi era aproape străin. Bulevardul Lascăr Catargiu se desfășura cu aleile lui, cu casele noi, încă rare, aliniate după un proiect definit. Locul, căruia nu-i putea împrumuta nici o impresie, îi părea neexpresiv. Ploaia contenise, dar aleile erau încă pătate de lacuri mici. I se părea că pe măsură ce înaintează e dusă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
un loc înainte parcursul îi era aproape străin. Bulevardul Lascăr Catargiu se desfășura cu aleile lui, cu casele noi, încă rare, aliniate după un proiect definit. Locul, căruia nu-i putea împrumuta nici o impresie, îi părea neexpresiv. Ploaia contenise, dar aleile erau încă pătate de lacuri mici. I se părea că pe măsură ce înaintează e dusă undeva departe, în exil, și o ciudată emoție o rechema spre miezul viu al orașului. Cum reîncepuse să picure dintr-o fășie de nor, birjarul ridică
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]