5,281 matches
-
figurile în șapte clase, împărțite la rîndul lor în genuri, specii și varietăți: (1) figuri de semnificație, numite și tropi într-un singur cuvînt (metonimia, sinecdoca, metafora); (2) figuri de expresie sau tropi în mai multe cuvinte (personificarea, alegoria, hiperbola, aluzia, litota, ironia); (3) figuri de dicție, ce reprezintă o alterare produsă în forma primitivă sau obișnuită a cuvintelor prin adăugare, suprimare sau schimbare a unei litere sau a unei silabe; (4) figuri de construcție, care privesc organizarea sintactică a discursului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
morfo-sintactice, și a factorilor exteriori pe care se bazează enunțul, atunci cînd prezența implicitului în enunț nu este marcată. Cîmpul semantic și cel pragmatic disting numeroase categorii de conținuturi implicite, printre care se pot aminti presupoziția, subînțelesul, inferența, implicarea, implicatura, aluzia și insinuarea. Dacă presupoziția este un tip special de conținut înscris în enunț, corespunzînd unei realități presupuse a fi deja cunoscută de către interlocutor și care constituie baza pe care se construiește ceea ce este spus efectiv, subînțelesul este o deducție ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
DUBOIS 1973; FLEW 1984; COSERIU 1994. RN INTERTEXT. Prin intertext se înțelege discursul sau ansamblul discursurilor (ori textelor), exterioare și anterioare, cu care un discurs intră în interacțiune în tratarea unui subiect. Altfel spus, intertextul este ansamblul fragmentelor invocate (citații, aluzii, parafrazări etc.) în realizarea unui text, pe baza cărora se realizează intertextualitatea. Într-o perspectivă mai extinsă, Julia Kristeva a considerat pentru romanul francez din secolul al XV-lea un intertext rezultat din transformarea mai multor coduri: scolastica, poezia de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
însuși o tradiție în devenire. În acest sens, S. Moirand a arătat că prin succesiunea de texte se constituie "în și prin media" o memorie interdiscursivă asupra formulărilor ce se repetă, care țin de discursurile anterioare, funcționînd sub formă de aluzie și participînd la interpretarea evenimentelor (După tăierea salariilor, guvernul...). P. Charaudeau a propus, de aceea, într-o lucrare din anul 2000, să se distingă trei tipuri de memorie: 1) o memorie a discursurilor, care se constituie din cunoașterile și credințele
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și credință. Soluția la această dilemă o vor găsi, încercând să-i mulțumească și pe istoric, și pe credincios, Panneberg, prin conceptul său revelația ca istorie, și Wittgenstein. Ultimul, un Gamaliel al zilelor noastre, vine cu o observație care face aluzie involuntar la lucrarea Providenței divine în istorie: Conținutul credinței poate fi mediat istoric atât printr-o poveste falsă de un anumit fel, ca și printr-una adevărată, printr-un mit ca și printr-o istorioară"64. La fel ca odinioară
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
se vedea graffitiurile de astăzi), scoarță de copac, pânză (ori mătase) etc. Unii au scris chiar și pe nisip (eu însămi am făcut așa ceva pe o uriașă plajă pustie de lângă New York), mizând tocmai pe efemeritatea textului scris în nisip (nici o aluzie la Borges, să fie limpede!). Alții au scris pe frunze de palmier. În închisori, s-a scris pe fundul gamelelor ori pe săpun. S-a scris și pe sticlă (pe geamuri). Și, poate, au mai existat și alte fantezii legate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
nesiguranței angoasate a Evelinei de pe chei, o tulburare "îi trezi o greață în tot trupul” și ni se spune că "toate mările lumii se rostogoleau înverșunate spre inima ei”. Găsim aici, pare-se, o atenționare textuală: să ne amintim o aluzie anterioară, criptică, la o eventuală boală de inimă: Chiar și acum...intra în panică uneori, cînd își ieșea din fire tata. Știa că de la asta i se trăgeau palpitațiile. În notele la revizuirile Evelinei, între prima apariție în revistă și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
Evelinei, între prima apariție în revistă și publicarea ulterioară în volumul Oameni din Dublin, Scholes&Litz fac o remarcă legată de "adaosul interesant al palpitațiilor” (Scholes&Litz, 1969: 239). Cînd citim acele prime fraze sîntem așadar îndreptățiți să bănuim o aluzie analeptică și să punem întrebarea: "Ce palpitații?” La finalul povestirii, cu Evelina paralizată psihic și imaginativ, s-ar putea foarte bine să vedem efectul acestor palpitații. 4.3. Trăsăturile și atributele personajului În numeroase narațiuni moderne dintre cele mai complexe
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
care cu greu și le pot permite, grija față de oaspeți pare veritabilă), Grettei, în ceea ce privește generozitatea arătată față de memoria lui Michael Furey, dar nu și lui Gabriel, în ciuda numeroaselor indicații textuale referitoare la generozitatea acestuia. Căci toate aceste aluzii sînt suspecte sau calificate într-un anume sens, indiferent că e vorba de atingerea revigorantă a lui Lily sau de afirmația soției: "Ești un om foarte generos, Gabriel” chiar în momentul în care Gabriel, aprins cu o de mult reprimată
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
neașteptată „ca acum” din fraza introductivă. Expresia ne aliniază rapid la orientarea imediată a personajului „Bertha” către lumea interioară proprie, „ca acum” fiind nu atît coeziv, legat de un anume moment cotextual specificat, ci mai degrabă expresiv și deictic, făcînd aluzie la momentul prezent, pe care l-am identifica fără dificultate dacă am fi Bertha însăși. Pornind de la această expresie putem afirma, pentru întreaga povestire, că Bertha este personajul-focalizator intern (și adesea personajul- focalizat). De asemenea, în acel prim paragraf, cititorul
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
important în procesul de consolidare a miturilor tradiționale ale secolului al XIX-lea. În primul rând, chiar alegerea sa a fost văzută în general ca un eveniment miraculos, care confirmă destinul special al Poloniei. Mai târziu, predicile sale, care făceau aluzie la ideea vocației speciale a Poloniei, au avut un larg ecou. Agravarea crizei economice și sociale a Poloniei comuniste n-a facut decât să accentueze fenomenul. Este dificilă estimarea impactului Papei asupra mândriei poloneze, autoorganizării rețetelor politice independente și asupra
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Astfel, fără surpriză, reprezentanții intelectualității, chiar după căderea vechiului sistem, au întreprins acțiuni individuale și colective, pentru a-și asuma rolul de critici mai mult sau mai puțin constructivi ai reformelor liberale de după 1989. Unii dintre acești reprezentanți au făcut aluzie la caracterul stângist al "primei" Solidarității (1980-1981) care, după ei, a mobilizat milioane de polonezi cu slogane în favoarea justiției sociale și a libertății naționale. În numele grupurilor precum "Solidarnosc Pracy" (Solidaritatea Partidului Muncii) sau sindicatul "Solidarnosc 80" care ilustrează trădarea idealurilor
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
ca pana corbului, care-i atârnă ca un decimetru pe ceafa-i rotunjită și, lăsând să se scurgă din ele la vârfuri câte două picături limpezi de untdelemn franțuzesc". Omul, ca un sunet... Asumându-și rolul celui ce re-creează, din aluziile sonore ale dimensiunii onomastice două personaje schematice, prezente mai mult ca vibrație și rezonanță decât ca parte pozitivă, limitată material, Urmuz realizează un exercițiu dinamic de compoziție poetică, exploatând culori și nuanțe vocalice, fiecare sunet amintind de o deformare fizică
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
decât în treacăt pe Simmel și pe Tonnies. El a fost criticat sever de către Pareto, care a avut o părere defavorabilă despre cartea Le Suicide: "Din nefericire, scria el, argumentele sale nu sunt riguroase". În schimb, Durkheim nu face nicio aluzie la contemporanul său. Weber pare să fi ignorat existența teoriei paretiene privind circulația elitelor, iar la rândul său Pareto nu spune nimic despre teoria weberiană a leadership-ului politic. Nu a existat niciun schimb între Weber și Freud. Ernst Bloch și
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
lui Beniuc, Pe muchie de cuțit, În care, la modul foarte transparent și incitatoriu, Blaga, autorul singurului sistem filozofic românesc, uriaș poet, este „demascat” ca fascist! Azi, după unele investigații făcute În arhivele securității, se știe că aceste „denunțuri și aluzii” făcute de așa-ziși colegi ai poetului au declanșat o veritabilă operație de urmărire a „obiectivului”; astfel era numit autorul Nebănuitelor trepte, În vederea, probabil, a unei posibile arestări!Ă După cum se vede din aceste succinte note În legătură cu opera de „lansare
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trăit-o literații, artiștii români, dar și ceilalți intelectuali ce respirau doar arareori, adunați fortuit Într-o sală de spectacol, cu paltoanele pe ei, tresărind și aplaudând feroce când, Într-o replică shakesperiană sau cehoviană, actorul făcea mai apăsat o aluzie la „libertate, bunul plac, prostia puterii” etc.! Da, Sorescu, cu care nu am fost prieten intim - Între el și Nichita exista un conflict surd pe care nu am putut să-l aplanez! -, În calmul său aparent și oarecum dezabuzat, mi-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un "pedagog talentat, respectat de țărani, deși, pe de altă parte, circulau pe seama lui fel de fel de legende, unele deocheate sau fanteziste". De câte ori acesta zâmbea "lăsa să i se vadă canini mult prea lungi decât s-ar fi cuvenit", aluzie la o eventuală trăsătură de vampirism. Invitându-l pe un consătean și omenindu-l cu o cină copioasă, cu vorbe calde și pline de duh, de îndată ce acesta iese pe poartă, Rebega îi trimite din urmă un "luceafărul mamei lui de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
între care: G. Călinescu, M. Eliade, Edgar Papu, Zoe Dumitrescu-Bușulenga, M. Cimpoi, G. Munteanu, D. Vatamaniuc și alții. Reținem textul foarte erudit și de o mare probitate științifică al maestrului Mihai Cimpoi. Se pare, și chiar Theodor Codreanu face unele aluzii la acest lucru, că literatura română pierde mult nefiind vehiculată de o limbă de circulație mondială. Dar nici limbajul Vedelor nu este, nici Kalevala sau Saga islandeza, nici Rubayatele lui Omar nu sunt scrise în engleză. E adevărat că orice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
intuirii lirice a tragismului existențial. Mijloacele sale, departe de a fi cum par, sărace, se multiplică aproape neverosimil, simbolistica apei, a ploii, a căderii sugerând o infinitate de nuanțe, de sensuri imposibil de captat în cuvinte, ci numai în pauze, aluzii, tăceri. Cu toate că descoperirea nu-i aparține, ci a intrat în circulație odată cu Nichita, poetul "necuvintelor" este Bacovia, exprimând esența poeziei sale. Asemeni lui Urmuz, descoperitorul antiprozei, a antiromanului, a schemelor mentale care, umplute cu fraze, cuvinte și punctuație alcătuiesc piramida
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lui Theodor Codreanu, care se dovedește, prin această probă de trecere, un mare critic literar, din familia rară a celor aleși de destin. Impozanta monografie Complexul Bacovia este dovada nobilă a talentului său, care "căftănește" un sceptru, pentru a face aluzie la niște inspirate cuvinte ale lui Ion Barbu referitoare la Mateiu Caragiale. Alături de "complexul Cenușăresei", "complexul lui Oedip", "complexul lui Lear", psihiatria s-a îmbogățit cu un nou termen, preluat ca atare de Theodor Codreanu. "Complexul Bacovia" este o descoperire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și istoriei literare, fie din domenii conexe ori complementare, pe de o parte, pentru a folosi și topi ideile în demonstrație, pe de alta pentru a se delimita polemic. Scriitura critică, discursul ca structură monolitică se încarcă de referințe, trimiteri, aluzii, sugestii, interogații dubitative, supoziții și aserțiuni, câteodată riscante. În aceste din urmă cazuri argumentația e pe muchie de cuțit. Cititorul atent și empatic este mereu stârnit, contrariat, uimit, sedus, incitat, provocat la atitudine. Pagina critică nu somnolează niciodată, este vie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dovedită, de exemplu, prin faptul că în cele două versuri eminesciene "Istoria umană în veci se desfășoară/ Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău", din Împărat și proletar, unde ciocanul și ilăul/ nicovala se schimbă între ele la nesfârșit, aluzia la astfel de rotiri oarbe ar putea avea o legătură indirectă, transistorică, transmodernă deci, cu emblematica de tip comunist și, chiar mai departe, cu "revoluția" din 1989. După înfățișarea amplă a caracteristicilor postmodernismului de tip înalt, se trece la chestiuni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ai aranjat, scrie-mi să mă pot bucura și eu. De palton mi-ai scris că ai cumpărat de la Buzău stofa, dar în plic nu am găsit nici un eșantion, poate că ai avut gândul plecat în sat. Ce zici ? de aluzia pe care o fac, cred că ai înțeles-o ! Ai terminat probele sau nu te-ai mai dus, știu că de obicei nu prea stai pe acasă, cuculeț, dragă. Bănuiam că tăcerea ta te îndeamnă să faci din nou escapadă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
Priponești am scris și eu. Cred că Domnica îmi va răspunde. Lenuței i-am scris un plic, abia ieri, până ieri nu prea am avut chef. Ce va zice ea de scrisorile noastre? Eu cel puțin am făcut doar câteva aluzii la dragostea noastră. De ceea ce îmi urezi de ziua nașterii mele, nu pot decât să ți mulțumesc cu aceeași dragoste, iar fericirea mea nu aș vrea să constea decât din sănătatea noastră și din cea mai apropiată revedere a noastră
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
a corespondenței primite: „E vorba de mașina de cusut pe care i a dat-o Miei. Nu știu ce a fost cu cei 650 lei, de care scrie, Mia. Ba, da ! Reparatul mașinii de cusut rezervată Miei, ca fiind de la mama-sa”. Aluzia făcută de Mia că soțul îi era acum sublocotenent este întărită de cele ce scrie soțul ei în cartea la care facem din când în când trimiteri. „La 10 mai școlile militare avansaseră ca sublocotenenți elevii din ultimul an. Șeful
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]