5,855 matches
-
anterioară). Lovinescu ridiculizează un pic pe fericitul "ales", căruia îi împrumută vorbele lui Jupân Dumitrache ("Silvia e atât de simțitoare! Când ai ști cum o mișcă; câte lacrimi n-a vărsat în brațele mele!"), pentru ca în final, o dată cu aflarea adevărului (amicul îi dezvăluie că femeia trăise în același timp, cu amândoi, în minciună), perspectiva să se răstoarne, iar personajul "comic" de mai înainte, victimă a iluziei, să iasă din scenă discret, cu o lacrimă "în colțul ochiului" pusă pe seama frigului (bietul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ascundă, totuși, suferința). În alt loc (Într-o zi de curse), viclenia femeii e ilustrată anecdotic, printr-o istorioară ce-și scoate efectul comic din inteligenta utilizare a qui-pro-quo-ului, fără alte pretenții. Bănuind că nevastă-sa îl înșală cu un amic al casei, soțul găsește prilejul de a le cere socoteală după ce-i zărește plimbându-se la braț, într-o postură compromițătoare. Știindu-se nevinovată, femeia răsuflă ușurată iar amantul respinge acuzația, precizând că e vorba de o cu totul altă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
E mai frumoasă soarta mea de învins decât trofeele tale de învingătoare". Satisfăcut de pedeapsa imaginară aplicată iubitei mincinoase (pedeapsă exclusiv de ordin "verbal"!), Andrei își amintește nu fără satisfacție că o cunoscuse pe Mab în ipostaza de amantă a amicului său, Claude Bertin, care o părăsise pentru altă femeie (situație simetrică așadar, "în oglindă", circumscrisă de dorința triunghiulară: "[...] el o scăpase odinioară și acum era lovit prin brațul ei"!). Întâlnind-o chiar în seara fatală a despărțirii de "celălalt", tânărul
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
amantului înșelat, până când acesta, învins, îi acordă iertarea. În fapt, Andrei era dispus s-o ierte de la bun început, numai că nu se aștepta la o trădare de asemenea proporții (Mab fusese tot timpul duplicitară, îndeplinindu-și "datoria" față de vechiul amic încă înainte de a-l cunoaște pe dânsul). Duplicitatea femeii distruge, astfel, plăcerea bărbatului de a trăi în trecut ca într-un refugiu binecuvântat sau măcar ca într-un spațiu confortabil, în genul pensiunilor din Elveția: "când mă gândesc că te
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a dorit să adreseze publicului și autorului, deopotrivă, cîteva cuvinte din partea sa: „Cu deosebită plăcere împărtășim cititorilor noștri acest articol cu care suntem datori penei măiestoase a unui bărbat pe care noi ne ținem din fericire a-l numi între amicii noștri, și pe care nația română de mult îl prețuiește ca pe unul dintre cei mai geniali poeți ai săi. Acest articol este comentariul unei culegeri de poezii populare, pe care D-lui binevoi a promite gazetei noastre, și din
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
găsi un papagal frumos, așa că-i aduse prietenului o... bufniță. Io dădu zicându-i că e un papagal special, o specie rară, acela mulțumi și se despărțiră. La o săptămână, cel care se întorsese din Israel îi dădu un telefon amicului și-l întrebă ce-i mai face... papagalul. Prietenul îi răspunse: „Face bine, nu vorbește încă, dar știi ce atent mă urmărește când îi vorbesc?” Am râs cu poftă și am intrat în gară. Acolo ne așteptau cei doi tovarăși
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
toți stăteam cuminți și halba a sărit în sus din senin. S-au uitat toți la mine mirați, eu m-am uitat la ei și-am căzut pe gânduri. Nu mai spun că berea vărsată a udat pantalonii unui bun amic ce se afla în stânga mea. Nu am spus nimic și nu am crezut nimic. Mai târziu am cerut un rând de cafele. Ni le-a adus doamna care mă servea întotdeauna, o femeie serioasă, trecută de jumătatea vârstei. În momentul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cineva fericirea de a fi singur cu natura. În definitiv, o lotcă ce trece o dată la trei zile nu-i rău, dimpotrivă, îmbogățește peisajul. Și cine credeți că era lângă lipovanul cu o barbă mare și roșcovană? Chiar el, Sandu, amicul meu, cel cu acordeonul. Eu l-am recunoscut imediat, el pe mine nu prea, apoi totul a mers repede: Salut, salut. Apoi a acostat, lipovanul a legat lotca de o răchită. Sandu a scos o sticlă, gâl, gâl, din vodca
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
din alcoolul căpătat încă o dușcă lungă, a astupat sticla cu grijă și și-a pus-o în buzunarul de la rubașcă. Apoi a dezlegat lotca și a plecat, nu înainte de a-i debarca acestuia bagajul și de a-i spune amicul meu să vină în seara următoare ca să-l ia. Și atunci, când ultimul plescăit de ramă s-a stins în stufăriș, ne-am lăsat la hodină în cort. Completasem masa cu supă de la pachet făcută în ceaun și cu șalău
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
bomboane, zahăr, biscuiți... Am rămas perplex. Moșul venise oare să pescuiască sau... numai așa, de dragul bobocului de gâscă? Și de unde prietenia aceasta dintre ei? Cum nu prea obișnuiesc să mânânc dulce și nu aveam la mine așa ceva, i-am oferit amicului o roșie tăiată felii; el s-a uitat curios cu un ochi la ea și s-a dus la Mitică și, ga-ga-ga, l-a apucat cu ciocul de pantaloni. Fratele meu, mai, inspirat, l-a tratat cu cozonac. După ce a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ne-a liniștit moșul, cunoaște regulile nescrise ale pescuitului sportiv mult mai bine decât mulți alții ca noi, oamenii. Și așa a și fost, nu ne-a stânjenit cu nimic. După ce ne-am liniștit și în privința noului și neobișnuitului nostru amic, atât de blând și prietenos, m-am asigurat că peștele nu mușcă încă și am scos sticla cu vin, oferindu-i, după obicei, primul pahar celuia din stânga noastră, respectiv, lui moș Bâcu. - Apăi, domnule dragă, eu vă știu, erați trei
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
și ele, cu latura de cinci milimetri și pe altele cu râme roșii de gunoi, după care ne-am așezat toți trei la masă. Am adus pungile cu mâncare și, pe o foaie de polietilenă așezată sub ciocul simpaticului nostru amic, am tăiat felii de roșii, castraveți, ouă tari, carne friptă și alte bunătăți. Din când în când, invitatul și "hăitașul" nostru se servea cu ce-i dorea gușa, ba o dată a băgat ciocul și-n paharul cu vin al lui
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înseamnă focurile de armă sau îmbrâncirea/împingerea altor rezidenți într-o zonă de siguranță [...]. 4. Dezvăluirea informațiilor cu caracter privat. Rezidenții sunt îndreptățiți la respectarea unui nivel rezonabil al spațiului privat în privința vieților lor "secundare". Împărtășirea informațiilor personale cu un amic rezident inclusiv cele privind genul, religia, vârsta, statusul marital, rasa, preferințele sexuale și localizarea în lumea reală [...] este o violare a spațiului privat al rezidentului. [...] 5. Indecența. Second Life reprezintă o comunitate formată din persoane adulte, dar materialele destinate acestei
Societatea izomodernă. Tranziții contemporane spre paradigma postindustrială by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
soarelui. În natură inchidem ochii, iar vântul ne poartă pe brațe peste toate greutățile de care ne lovim. Universul ne este tovarașul pe care ne putem baza dar pe care nu mulți îl descoperă și recurg la alt fel de «amici»: tutunul, drogurile și băuturile alcoolice. Acesta este un pas greșit care te poate poate face pentru un moment să simți cum lumea ta se schimbă în bine. Diferența dintre cele două elemente este aceea că, deși în clipa de față
Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Cimpoca Luiza Ştefania, Lazăr Oana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2047]
-
prieten drag copilăriei, care purta în deget un masiv inel de aur, cu piatră de diamant. Daniel era un personaj sobru, misterios, maiestru în arta magiei albe. Robert îi povesti iubirea sa. Daniel îngrijorat de starea în care se afla amicul său, întrebă: -Dorești să te leg de ea, ca să-ți cunoști clar soarta, să-ți citesc norocul, scoțându-te din arzătoarea vâltoare? -Ași vrea acum să fie aici, ca viața să nu-mi mai fie elegie. -De vrei așa tu
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
că lanțul era la picioarele mele și eu mă chioram la el și nu-l vedeam. Ce-ar fi? mi-am zis. Și într-o după masă am rămas minute lungi în fața unei vitrine de pe strada Doamnei, pe care scria amicii orbilor. Eu până atunci nu fusesem la un cinematograf... O să-i pun și eu numai atunci, mi-am zis, încolo nu simțeam că am nevoie, uitând că și în clasă adormeam în timpul orelor de matematici și chimie din pricină că tabla la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
și scria cifre pe hârtie pentru laborator, să-mi facă ochelarii. Le-am simțit și parfumul și m-am îndrăgostit de ea pe loc, ieșind de acolo foarte turburat... Afară însă mi-am revenit și am înțeles. Pe geam scria amicii orbilor. Nu numai că te ajutau să vezi mai bine cu lentilele lor, dar îți erau și prieteni. Ce loc minunat! "De ce, mă întrebam, n-ar fi peste tot, unde existăm și ne ducem, aceeași prietenie, același calm, aceeași căldură
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întreb, îmi dăduse un soi de răspuns: Megherel îl ajutase. Da, se luase după el, asta era, dar atunci care era secretul ăstuilalt, inițiatorul, al lui Megherel?... O să aflu eu... În ceasurile acelea gândul mi-a revenit la doamna de la "amicii orbilor" și deodată m-a trăsnit parcă o revelație. Așa era, îmi plăcuse, dar eu ei? Și m-am zărit într-o oglindă a unei vitrine și m-am oprit. Slab, osos, rău îmbrăcat... haine lăbărțate, negre, țesute în casă
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
e a mea de la părinți care nu mai sunt..." Dispăru și reveni prin alte uși, până mă trezii într-un târziu că adusese cafele, o sticlă de coniac, prăjituri și pahare cu apă... O vedeam fără halatul ei alb de la Amicii orbilor, dar într-o rochie ușoară, tot albă, cu puncte albastre, cu încrețituri bogate în poale, cu gâtul și brațele descoperite, și îi vedeam acum și picioarele, cu glezna și pulpele în deplină armonie cu chipul ei cu carnație bogată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai târziu, în "Monitorul medical", nr. 21 și 15 din 1865, observațiile sale "asupra holerei asiatice din Iași", unde avusese prilejul "să caute 2 000 de bolnavi". Totodată și le-a editat într-o broșură separată, "după dorința expresivă [!] a amicilor de omenire", fiind "insuflat de speranța că măsurile cuprinse în aceasta ar contribui foarte mult la împiedicarea răspândirii holerii, ca și la ușurarea decursului ei"237. La Iași - preciza doctorul Schiffer - primul caz ivit la 7/19 mai 1848 a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
să sară spre ajutorul unui bolnav, într-un car, ca să-l ducă la spital. Viind la barieră, nu l-au lăsat să intre, și așa românii au fost siliți să-l ducă pe bolnav înapoi. A doua zi vin patru amici ai bolnavului, îl pun în trăsură și-l duc pe furiș până-n dreptul "Sfîntului Spiridon", unde bolnavul și-a dat sufletul. Cui? - Acei patru amici, adevărați creștini, care au purtat pe bolnav pe mână și între care a și murit
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
românii au fost siliți să-l ducă pe bolnav înapoi. A doua zi vin patru amici ai bolnavului, îl pun în trăsură și-l duc pe furiș până-n dreptul "Sfîntului Spiridon", unde bolnavul și-a dat sufletul. Cui? - Acei patru amici, adevărați creștini, care au purtat pe bolnav pe mână și între care a și murit și care l-au înmormîntat, trăiesc și astăzi [1872] teferi, fără să fi fost bolnavi. Este deci holera lipicioasă ca ciuma?"468 . Răspunsul tranșant la
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
grăbesc să-l strângă în brațe pe distinsul coleg, retrăgându-se apoi repede spre negrele limuzine. Lumea se află iar în foaier, amânând sfârșitul serii. Sărbătoritul a pierdut, parcă, în succesiunea îmbrățișărilor, zâmbetul sceptic. Camarazii bătăliilor de tot felul, foști amici și inamici, admiratorii ipocriți, zeloșii stupizi, foste iubite, tineri oficianți ai artei se trezesc alături de păgubosul lor prieten într-un act de solidaritate și bravură. Țin să afișeze elanul unei regăsiri esențiale, alături de sucitul și imprevizibilul maladiv. Prezența lor pare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vaze de flori, printre care se disting capete palide și roz, rotindu-se la fiecare deschidere a ușii spre nou-veniți. N-au mai rămas decât puține scaune libere. Neagu zărește, însă, la timp o masă retrasă, lângă fereastră. Își descoperă amicii, care îl și cheamă, ridicând brațele : Doctore !... Doctore ! Colosul din fruntea echipei de la masa de care ne apropiem este cunoscut oricărui telespectator. Ghidul nostru îi prezintă doar porecla : Balaurul. De lângă umerii imenși ai tribunului se ridică apoi, încurcat, un ochelarist
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
firav. N-am de ce să fac false acte de credință autorului. N- am nevoie să fac din prietenia cu el un stindard. Nu transformi solidaritatea față de un prieten sau credința într-un poet sau atașamentul față de filmul valoros al unui amic într-o luptă cu care să te încununi până la urmă tot tu. Omul acesta reprezintă prea mult ! Dacă ne grupăm în jurul lui, știm de ce o facem. Și nu este în primul rând meritul nostru... Se golesc primele pahare. Sala se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]