8,411 matches
-
unde, / mi-a spus un bun prieten, e un plaur / cam cât Olanda-n care se ascunde/ un hipodrom cu armăsari de aur!/ La mine însumi nu pot eu pătrunde,/ mi-aține calea un bizon centaur.” SCRIERI: Academicianul, București, 1963; Apostolii (în colaborare cu Fănuș Neagu), București, 1966; Murgul lui Mantu, Timișoara, 1969; Mareșalii aerului. Expediția, București, 1973; Umbra. Fulgerul, București, 1975; Sonete, cu desene de Florin Pucă, București, 1979; Cursa cu obstacole, București, 1980; Poeme, București, 1998; Mahalaua colosală, București
ORNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288592_a_289921]
-
dar și pentru Orient, culegerile Acta sanctorum sau Viețile sfinților ocupă „raftul” unor cărți ce s-ar fi putut intitula, bunăoară, și De viris illustribus, cu condiția - spunea un învățat francez - ca Scipio să lase locul regelui David sau Sfântului Apostol Pavel. În chip firesc, autorul Învățăturilor... și-a cules exemplele din istorie, unica depozitară a pildelor, iar istoria aceasta este cea povestită de Vechiul Testament. În Evul Mediu îndreptarea către suita de pilde veterotestamentare nu are concurent, ba mai mult, compunerile
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
tr. A.M. [Anna Rosetti-Maiorescu], Iași, 1892. Traduceri: Rumänische Volkspoesie, Berlin, 1857. Repere bibliografice: N. Iorga, Wilhelm von Kotzebue și momentul de prefacere modernă a societății moldovenești, AAR, memoriile secției istorice, t. XV, 1934; Neculai Stețcu, Note despre Wilhelm von Kotzebue, „Apostolul”, 1942, 5; Constantin Turcu, Un călător german acum un veac prin județul Neamț: Wilhelm de Kotzebue, Piatra Neamț, 1942; Horst Fassel, Rumänische Stoffe der deutschen Literatur, „Forschungen”, 1981, 1; Rusu, Membrii Academiei, 450. A.Gț.
KOTZEBUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
Literatura împotriva educației? (1929), s-au numărat și dramaturgia lui Ion Minulescu sau aceea a lui Mihail Sorbul. Drept urmare, cererea lui de a fi primit membru în Societatea Scriitorilor Români a fost respinsă. Proza lui K., inclusă în volumul Printre apostoli (1929) sau în Porunca a zecea (1930), este aceea a unui observator pe cât de atent, pe atât de iscusit în a reconstitui epic un mediu cunoscut în amănunțime. Dar autorul trece doar uneori peste stadiul relatării de fapte și, mai
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
pe pământ. Alte amintiri și câteva însemnări de călătorie ale lui K. sunt incluse în volumele Jurnalul unei comitive (1937) și Făclii stinse (1938), în timp ce în manuscris au rămas notele referitoare la evenimentele ultimilor săi ani de viață. SCRIERI: Printre apostoli, București, 1929; Literatura împotriva educației?, București, 1929; Porunca a zecea, București, 1930; Flori din grădina copilăriei, București, 1933; În slujba unei credințe, București, 1933; Jurnalul unei comitive, București, 1937; Drumuri pitorești din România Nouă, București, 1937; Făclii stinse, București, 1938
KIRIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287714_a_289043]
-
ai înnoirii picturii sacre și pionieri ai muzicii bizantine, elevi participanți în tabere de muncă, medici fără de arginți, olimpici cu origini modeste, dar împătimiți de carte. Toate acestea sunt miracole pentru care Dumnezeu trebuie lăudat 1. Însă urmăm noi îndemnul apostolului: „Cinstiți pe cei ce se ostenesc între voi” (I Tesaloniceni 5, 15)? Cartea de bucatetc "Cartea de bucate" Ce anume le oferă acestora oficialii Bisericii? Câți dintre laicii cu adevărat dedicați sunt oameni de decizie în adunările parohiale? Câți tineri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pelerinajele creștine? De ce asistă atâția la conferințe, iar dintre ei foarte puțini sunt membri ori simpatizanți? Într-un cuvânt, de ce această lipsă de interes pentru organizația emblematică a tineretului creștin-ortodox în România? Răspunzând acestui șir de întrebări, urmăm și sfatul apostolului: „Cercetați-vă pe voi înșivă dacă sunteți în credință” (II Corinteni 13, 5). Criza parohiei și tentația pietistătc "Criza parohiei și tentația pietistă" Vom porni de la o simplă observație. Cu ceva vreme în urmă, un număr din foaia clujeană Filocalia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să nu pui întrebări incomode, să nu tulburi somnul căldicel al maselor. Pentru binele întregului popor, sufletele se întrec în arta reculegerii. Dopajul cu somniferele docilității știe să mențină în vigoare zapisul legii vechi. Îndrăzneala necredinței din partea unui ucenic al apostolului Toma va fi exilată dacă nu în ponticul Tomis, atunci măcar în musonicul Malabar. Studiu și liturghietc "Studiu și liturghie" Fiind vorba de o asociație studențească, importanța studiului (I Timotei 4, 13) s-ar fi cuvenit poate apreciată mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mai importante slujbe religioase în idiomul rromani reprezintă un act de respect și iubire față de aproapele. Pentru a cuceri o inimă se cuvine să-i deprinzi mai întâi graiul. Îndeobște, o limbă ascunde o întreagă lume. Între scripturile creștine, Faptele Apostolilor ne sugerează că, dacă ar fi fost prezenți la Ierusalim, Duhul le-ar fi vorbit și țiganilor pe limba lor. În afara acestui model de învecinare, Biserica Ortodoxă română ar putea arăta - prin misionarii săi - cum anume o aparent ireductibilă diferență
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
creștine, alături de un cod prescurtat de conduită evanghelică în lume, ar fi pentru început suficiente. Aplicând bunul-simț și măsura, ortodoxia n-are de ce să refuze retorica decentă a publicității, purtând toate simbolurile reconcilierii. Încercând să nu fie piatră de poticneală, apostolul Pavel voia să placă „tuturor în toate”, necăutând folosul său, „ci pe al celor mulți, ca să se mântuiască” (I Corinteni 10, 33). Ar fi greșit ca persoanele cu putere de decizie în ierarhia Bisericii să se lase convinse de apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
care se înscriu la Facultățile de Teologie nu cunosc din familie nici măcar regulile simple ale practicii creștine. Cei mai sinceri dintre candidații la Teologie au avut prima experiență a credinței fie prin intermediul lecturilor, fie prin întâlnirea nemijlocită cu câțiva fericiți apostoli ai Evangheliei lui Iisus Hristos. Familiile din care se trag majoritatea tinerilor creștini au fost profund marcate de experiența comunistă, iar apoi șocate de manifestul împotriva firii al postmodernismului. Prin urmare, educația creștină nu poate începe decât la parterul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de o unică demnitate, dictând, după modelul evanghelic, numeroase și dificile exigențe spirituale. În Evanghelii, Iisus poartă numele de „învățător” (rabbi), iar ucenicii Domnului sunt „ucenicii” sau „învățăceii” Săi. Ulterior, Sf. Pavel a încercat să ierarhizeze vocațiile, situând învățătorii în urma apostolilor și a profeților (I Corinteni 12, 28). Acești membrii activi ai Bisericii erau, desigur, creștini înzestrați cu o charismă specială, pricepuți arendași ai memoriei lui Israel, dar și neguțători gata să comunice cu slujitorii unui „Dumnezeu necunoscut”. Pentru candidații la
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cele bune și cele rele. Fără de cuget, am greșit și cer iertare prietenilor și dușmanilor, deopotrivă. Mai știu, în plus, că lunga tăcere așternută după Revoluție n-a fost de bun augur. În absența acestei spovedanii publice, cerută de Didahia apostolilor (4, 14), am acceptat șantajul politic. O dosariadă subterană a întârziat curățirea Bisericii noastre. Corupția morală și financiară au înflorit. Minciuna a persistat. În ceasul al unsprezecelea suntem, poate, datori cu un munte de tăcere și un veac de singurătate
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de putere și beneficii patrimoniale, Biserica ar trebui să redevină un eveniment deschis așteptării Celui care iarăși va să vină, să judece viii și morții. „Taină vă spun vouă: nu toți vom muri, dar toți ne vom schimba”, le scria apostolul Pavel corintenilor. Într-o cultură care încearcă sublimarea morții prin forme disperate de expresie artistică, viața Celui care prin moarte a zdrobit boldul morții devine vestea cea mai bună dintre toate lumile posibile. Numai trăind întru Hristos, fiii și fiicele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în Hristos, totuși nu aveți mulți părinți”. Dar tot Mântuitorul a spus: „Iată, Eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni”. Care sunt, astăzi, acești profeți? „Unde este înțeleptul, unde cărturarul?” Același apostol zice: „Pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea învățători”. Dacă demnitatea apostolilor revine episcopilor, iar cea profetică monahilor, cui vom atribui statutul de învățători? Să recunoaștem că, în vremurile noastre, aceasta tagmă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
spus: „Iată, Eu trimit la voi proroci și înțelepți și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni”. Care sunt, astăzi, acești profeți? „Unde este înțeleptul, unde cărturarul?” Același apostol zice: „Pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea învățători”. Dacă demnitatea apostolilor revine episcopilor, iar cea profetică monahilor, cui vom atribui statutul de învățători? Să recunoaștem că, în vremurile noastre, aceasta tagmă de învățători ai Bisericii (responsabilă pentru Școlile catehetice din Alexandria, Antiohia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și cărturari; dintre ei veți ucide și veți răstigni”. Care sunt, astăzi, acești profeți? „Unde este înțeleptul, unde cărturarul?” Același apostol zice: „Pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea proroci, al treilea învățători”. Dacă demnitatea apostolilor revine episcopilor, iar cea profetică monahilor, cui vom atribui statutul de învățători? Să recunoaștem că, în vremurile noastre, aceasta tagmă de învățători ai Bisericii (responsabilă pentru Școlile catehetice din Alexandria, Antiohia sau Ierusalimul primelor veacuri) s-a risipit cu totul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau plesnituri de bici în inima templului? Nu este El Cel care l-a veselit pe Zaheu, care l-a întristat pe tânărul bogat, care i-a smintit pe preoții vechiului Israel și l-a indispus pe scepticul Pilat? Alături de apostoli și profeți, cărturarii păstrează nu doar un „mesaj” (prin tâlcuirea Evangheliei), ci virtuțile discernerii și ale clarviziunii. Când polemizează, Sfinții Părinți polenizează. Teologia, înrădăcinată în sfințenia Cuvântului revelat, este vizionară. Într-o aglomerație de pastișe, teologia face efortul să recunoască
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ar putea fi ambasadorii Bisericii în lume, călătorind mereu între tărâmul eclezial și hotarele culturii înstrăinate de Dumnezeu. În miezul veștii lor bune se ascunde nu o ideologie, ci invitația la bachetul Cuvântului veșnic, adică la viața în Hristos. Mărturisirea apostolilor, profeților și cărturarilor rămâne astfel conformă cu exigențele simple ale trăirii în legea Domnului. Firește, toate acestea se realizează în trepte, cu măsuri ajustate și priorități diferite, însă mereu cu aspirația către desăvârșire. Aș fi aderat la tot ce mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a fi înrădăcinată în istorie. Crezul nicean face o referință precisă la zilele lui Ponțiu Pilat, prefect al Iudeii între 26-36 (d.Hr.). Prin urmare, „metanarațiunea” Revelației nu se povestește liber, ca un basm ancestral, ci se istorisește, precum faptele apostolilor. Pentru creștini, există un sit privilegiat în care, zi de zi, an de an, se deapănă această povestire. Cadrul în care povestea Evangheliei continuă să fie spusă și ascultată este Liturghia Bisericii. Teologia narativă cere ca istorisirea poveștii revelației lui
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
tradiția eclezială) nu pot furniza, deci, o terra ferma. În acest caz, divorțul de stilul de viață al creștinilor tradiționali nu este oare irecuperabil? Despre centralitatea Scripturilor în experiența primilor creștini aflăm din istoria evanghelistului Luca: „Și erau devotați învățăturii apostolilor, comuniunii (koin:nia), în frângerea pâinii și în rugăciuni” (Fapte 2, 42). Că Evanghelia lui Hristos s-a scris în Biserică prin tradiția apostolică, iar că Hristosul Bisericii este Cel profețit de vechile Scripturi - iar nu Hristosul eonic imaginat de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cenzurii și unei adevărate legi a tăcerii (omertà) cu privire la anumite subiecte. Tot din cauza lipsei de orizont universalist s-a născut și frica de alteritate. Pentru cei mai mulți ortodocși, misionarismul a rămas, ca și darul vorbirii în limbi, doar o virtute a apostolilor. Deși istoria creștinismului oferă în esență spectacolul fascinant al transmiterii și convertirii multor culturi la etosul imprevizibil al Evangheliei, foarte mulți ortodocși preferă să creadă că tradiția înseamnă mai ales conservare - așa încât, adesea, bisericile nu rămân decât niște săli de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
traducere) este motivul „limbii sacre” care circulă în unele medii bisericești. Încăpățânarea cu care foarte mulți episcopi și presbiteri doresc să mențină în slujirea Vieții limbi moarte, necunoscute smeritului popor creștin, contrazice flagrant minunea de la Cincizecime și dorința arzătoare a apostolului de a grăi în Biserică „cinci cuvinte cu mintea” - ca să învețe și pe alții - „decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină” (I Corinteni 14, 19). Astfel, tot ceea ce apare ca inovație (e.g., trecerea din slavona veche în
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
central în corpul scrierilor pauline. În epistola către Romani (2, 5), Sf. Pavel vorbește, într-un context asemănător scrierii lui Ioan, despre „ziua mâniei și a arătării dreptei judecăți a lui Dumnezeu”. Același înțeles al revelației se păstrează și atunci când apostolul vorbește (Romani 8, 19) despre „creația care așteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu”. În sfârșit, tot scrisoarea către Romani (16, 24) conține confesiunea Sfântului Pavel despre Evanghelia lui Iisus Hristos pe care el o propovăduiește „potrivit cu descoperirea (tyn apokálypsin
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Sfântului Pavel despre Evanghelia lui Iisus Hristos pe care el o propovăduiește „potrivit cu descoperirea (tyn apokálypsin) tainei celei ascunse din timpuri veșnice”. Cea dintâi epistolă către corinteni (I Corinteni 14, 5, 26) numără „revelația” printre celelalte daruri duhovnicești cu care apostolul le promite să revină printre frații săi: „De ce folos v-aș fi, dacă nu v-aș vorbi - sau în descoperire, sau în cunoștință, sau în prorocie, sau în învățătură?”. Pentru Sfântul Pavel, „revelațiile” - mai mult decât una (II Corinteni 12
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]